ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3206/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.C. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC T.S. SRL Suceava la plata sumei de 14.694 lei cu titlu de contravaloare creanță rezultând din derularea contractului de asociere în participațiune autentificat de BNP I.L., precum și a dobânzilor legale calculate de la data notificării 12 aprilie 2006 și până la data achitării integrale a sumei datorate. Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3564 din 22 decembrie 2008, a admis acțiunea reclamantului R.C.

și în consecință a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune autentificat de BNP I.L., a dispus obligarea societății pârâte la plata sumei de 14.694 lei cu titlu de daune contractuale și a dobânzilor legale aferente acestei sume, calculată începând cu data de 12 aprilie 2006 și până la achitarea sumei precum și la rambursarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1.941,5 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, iar potrivit clauzelor negociate, fiecare dintre părțile litigante s-a obligat să suporte cheltuielile necesare desfășurării activității de dispecerat, taxe (chirie, garanții, asociație, salariu, angajați, dispeceri, curent electric ș.a.) și participarea la beneficii în procent de 50% pentru fiecare.

De asemenea, s-a mai reținut că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit – în mod culpabil – obligațiile asumate prin contract, motiv ce duce la rezilierea contractului și la achitarea sumei de 14.694 lei contravaloare prejudiciu cauzat. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC T.S. SRL Suceava a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 49 din 13 aprilie 2009. În argumentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că societatea pârâtă, deși a fost solicitată să depună la dosar înscrisuri care să fie prezentate expertului contabil numit în dosar pentru întocmirea unui raport de evaluare contabilă, a refuzat să se conformeze, astfel încât instanța de fond, cu administrarea probelor cu înscrisuri și cea testimonială, a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii pârâta SC T.S. SRL Suceava a declarat recurs, procedând la relatarea situației de fapt și fără a indica motivele de nelegalitate pentru care înțelege să critice decizia recurată în conformitate cu dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Astfel, în motivarea recursului său, pârâta a susținut că, pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate deoarece nu și-a asumat în contract suma de bani cu care a venit ca aport, că lista pe baza căreia reclamantul și-a formulat acțiunea nu atestă executarea unor lucrări, a unor prestații sau a unor bunuri mobile cu valoare de inventar și nu a fost susținută de documente fiscale, contracte de garanție sau chirii, solicitând reanalizarea actelor depuse la dosar și administrarea altor probe în soluționarea cauzei.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9. Or, recurenta - reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., așa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, față de dispozițiile art. 7203 C. proc. civ. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor. Față de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de pârâta SC T.S.

SRL Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC T.S. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 49 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.