ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3206/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3206/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.C. prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei SC T.S. SRL Suceava la plata sumei de 14.694 lei cu

titlu de contravaloare creanță rezultând din derularea contractului de asociere

în participațiune autentificat de BNP I.L., precum și a dobânzilor legale

calculate de la data notificării 12 aprilie 2006 și până la data achitării

integrale a sumei datorate.

Tribunalul Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3564 din 22 decembrie

2008, a admis acțiunea reclamantului R.C. și în consecință a dispus rezilierea

contractului de asociere în participațiune autentificat de BNP I.L., a dispus

obligarea societății pârâte la plata sumei de 14.694 lei cu titlu de daune

contractuale și a dobânzilor legale aferente acestei sume, calculată începând

cu data de 12 aprilie 2006 și până la achitarea sumei precum și la rambursarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.941,5 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de

asociere în participațiune, iar potrivit clauzelor negociate, fiecare dintre

părțile litigante s-a obligat să suporte cheltuielile necesare desfășurării

activității de dispecerat, taxe (chirie, garanții, asociație, salariu,

angajați, dispeceri, curent electric ș.a.) și participarea la beneficii în

procent de 50% pentru fiecare.

De asemenea, s-a mai reținut

că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit – în mod culpabil – obligațiile asumate

prin contract, motiv ce duce la rezilierea contractului și la achitarea sumei

de 14.694 lei contravaloare prejudiciu cauzat.

Apelul declarat împotriva

acestei sentințe de pârâta SC T.S. SRL Suceava a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 49 din 13 aprilie 2009.

În argumentarea acestei

decizii instanța de control judiciar a reținut că societatea pârâtă, deși a

fost solicitată să depună la dosar înscrisuri care să fie prezentate expertului

contabil numit în dosar pentru întocmirea unui raport de evaluare contabilă, a

refuzat să se conformeze, astfel încât instanța de fond, cu administrarea

probelor cu înscrisuri și cea testimonială, a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii

pârâta SC T.S. SRL Suceava a declarat recurs, procedând la relatarea situației

de fapt și fără a indica motivele de nelegalitate pentru care înțelege să

critice decizia recurată în conformitate cu dispozițiile art. 3021 lit. c) C.

proc. civ.

Astfel, în motivarea

recursului său, pârâta a susținut că, pretențiile reclamantului nu sunt

întemeiate deoarece nu și-a asumat în contract suma de bani cu care a venit ca

aport, că lista pe baza căreia reclamantul și-a formulat acțiunea nu atestă

executarea unor lucrări, a unor prestații sau a unor bunuri mobile cu valoare

de inventar și nu a fost susținută de documente fiscale, contracte de garanție

sau chirii, solicitând reanalizarea actelor depuse la dosar și administrarea altor

probe în soluționarea cauzei.

Înalta Curte în conformitate

cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în

examinare excepția nulității recursului.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9. Or,

recurenta - reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de

aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele

prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., așa cum prevede art.

306 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc

procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul

legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac,

verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării

motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate,

obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac

promovate.

Nu în ultimul rând, trebuie

reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina

eventualele motive de nelegalitate, față de dispozițiile art. 7203 C. proc.

civ. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 3021 C. proc. civ. nu numai că

stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea

nerespectarea lor.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. și va constata nul recursul declarat de pârâta SC T.S. SRL Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta SC T.S. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 49 din 13 aprilie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.