ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 2. Investirea primei instanțe Prin încheierea de ședință din 28 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 133.01/3/2000, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a Certificatului de înregistrare nr. 0104 din 31 decembrie 2006 a R.V.A.I.S.S.P.R.L. și a Atestatului nr. 2A 0081 din 31 decembrie 2006 emise de U.N.P.I.R. excepție invocată de reclamanta B.I.R prin reprezentantul acționarilor P.I. în contradictoriu cu pârâții R.V.A.I.S.S.P.R.L., U.N.P.I.R., B.N.R., F.G.D.S.B., Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, C.N.C.C.F.R.

SA și Consiliul de Administrație al B.I.R. SA. În motivarea excepției s-a arătat că în cadrul procedurii de lichidare, B.I.R. este reprezentată de lichidatorul R.V.A.I.S.S.P.R.L. care este legitimată cu cele două acte cu privire la care a fost invocată excepția, astfel că, întrucât creditoarea nu este reprezentată legal, sunt încălcate normele procedurale și implicit atrage nulitatea tuturor actelor efectuate de instanță în cauză. Reclamanta a susținut că R.V.A.I.S.S.P.R.L. s-a constituit la data de 12 ianuarie 2007, conforma atestării date de către avocatul C.R.V., conform art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, certificatul de înregistrare nr. 0104 din 31 decembrie 2006 fiind eliberat cu 13 zile înainte ca societatea să se înființeze, astfel încât la data înregistrării și eliberării certificatului, societatea nu exista.

Au fost invocate dispozițiile art. 1182 C. civ., în raport cu care, actul constitutiv al lichidatorului are ca dată certă ziua de 12 ianuarie 2007. Frauda la lege a fost motivată față de încălcarea art. 13 din O.U.G. nr. 86/2006, emițându-se în fals certificatul de înregistrare care nu se putea elibera decât în baza actului constitutiv, act care la acea dată nu era întocmit. S-a mai apreciat că au fost încălcate și alte prevederi din O.U.G. nr. 86/2006, respectiv art. 9 alin. (1), art. 13, art. 66, nelegalitatea actului fiind dovedită chiar prin cererea de înregistrare a societății în registrul societăților profesionale, datată 30 decembrie 2006, întrucât la rubricile privind actul constitutiv și contractul de societate nu este prevăzută nicio mențiune.

3. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3679 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate, atât excepția de nelegalitate cât și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocate de pârâți. 4. Motivarea soluției Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, următoarele: I. În ceea ce privește excepțiile invocate în apărare de pârâți: Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta R.V.A.I.S.S.P.R.L.

la termenul din 27 octombrie 2009 - motivată de faptul că odată cu pronunțarea falimentului B.I.R., reclamanta este dizolvată, unicul său reprezentant legal fiind lichidatorul judiciar - a fost respinsă, curtea de apel reținând că împrejurarea că BIR are un lichidator judiciar, respectiv pârâta R.V.A.I.S.S.P.R.L. care îndeplinește activitățile de lichidare a activului în vederea acoperirii pasivului, conform legislației falimentului, nu este de natură să îngrădească dreptul reclamantei de a utiliza procedura reglementată de Legea nr. 554/2004, pentru verificarea legalității unor acte administrative care și-au produs efecte juridice în procedura falimentului acestei bănci și care sunt considerate nelegale de către reclamantă, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006 invocate de pârâtă prezentând relevanță în procedura falimentului.

Excepția lipsei de interes, invocată atât prin întâmpinarea formulată de pârâta R.V.A.I.S.S.P.R.L. (această pârâtă arătând că actele administrative ce formează obiectul excepției de nelegalitate nu mai sunt în vigoare și nu mai produc efecte juridice, atestatele de înregistrare ale societăților civile profesionale având o valabilitate de doar un an), cât și prin întâmpinarea formulată de pârâta U.N.I.P.I.R.

(această pârâtă invocând excepția cu motivarea că certificatul provizoriu nr. 0104 din 31 decembrie 2006 a fost înlocuit cu certificatul definitiv înregistrat la 31 decembrie 2006 în Registrul societăților profesionale, iar atestatul nr. 2A 0081 a fost înlocuit cu alte atestate, ultimul fiind valabil până la 31 decembrie 2009) a fost respinsă ca neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, poate fi cercetată oricând, fără să se facă nicio distincție după cum actul mai este sau nu în vigoare la data invocării excepției de nelegalitate.

Instanța a reținut că întrucât înainte de expirarea termenului de valabilitate, cele două acte administrative în cauză au produs efecte juridice, posibil aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei, impune ca cercetarea legalității lor să poată fi făcută oricând pe calea excepției de nelegalitate, așadar, inclusiv ulterior încetării valabilității lor. Excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de pârâtul F.G.D.S.B. - în raport cu sentința comercială nr. 2465 din 20 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, care a confirmat calitatea R.V.A.I.S.S.P.R.L.

de lichidator al B.I.R., sentință definitivă și irevocabilă - a fost respinsă de instanță, ca neîntemeiată, față de neîndeplinirea în cauză a condițiilor art. 1201 C. civ., instanța reținând în acest sens inexistența triplei identități de părți, obiect și cauză, între litigiul dedus judecății și litigiul soluționat prin respectiva sentință, chiar dacă prin invocarea excepției de nelegalitate, reclamanta contestă reprezentarea sa în procedura falimentului de către R.V.A.I.S.S.P.R.L., iar în litigiul comercial a fost analizată calitatea acestei societăți de lichidator al B.I.R, stabilindu-se în mod irevocabil că pârâta are această calitate.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale (motivată de faptul că acest minister nu este emitentul actelor administrative ce constituie obiectul excepției de nelegalitate, a fost respinsă de curtea de apel ca neîntemeiată, reținându-se că citarea în cauză a acestui minister nu s-a făcut în considerarea calității sale de emitent al actelor administrative atacate, ci prin prisma calității de pârât pe care o are în litigiul în care a fost invocată excepția de nelegalitate, soluționarea acesteia trebuind să se facă în contradictoriu cu toate celelalte părți din litigiul în care excepția a fost invocată și nu doar cu emitentul actului administrativ.

În ceea ce privește fondul cauzei, curtea de apel a reținut că, pârâta R.V.A.I.S.S.P.R.L. (fostă SC M.S. R.V.A.SA), ca urmare a intrării în vigoare la data de 22 noiembrie 2006 a O.U.G. nr. 86/2006, a optat, în temeiul art. 72 alin. (3) din această ordonanță, pentru desfășurarea în continuare a activității profesionale în formă de societate profesională cu răspundere limitată, iar pe baza acordului asociaților de constituire a societății în forma prevăzută de O.U.G. nr. 86/2006, la data de 22 decembrie 2006 a depus la secretariatul general al U.N.P.I.R. cererea de înscriere în Registrul societăților profesionale, conformându-se astfel obligației prevăzută de art. 72 alin. (2) din ordonanță. În consecință, pârâta a fost înregistrată la U.N.P.I.R., fiind emis certificatul de înregistrare provizoriu nr. 0104 din 31 decembrie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 69 alin. (4) din O.U.G.

nr. 86/2006, valabilitatea acestuia fiind de 45 de zile.

Curtea a reținut că pentru încheierea valabilă a contractului de societate a fost suficient acordul de voință al părților având în vedere caracterul consensual al acestuia, acest acord fiind realizat la momentul depunerii cererii de înregistrare la U.N.P.I.R., în aceasta fiind menționate elementele referitoare la participarea partenerilor, elemente care se regăsesc și în actul constitutiv care a primit dată certă la 12 ianuarie 2007. Susținerea reclamantei că certificatul de înregistrare a fost eliberat cu 13 zile înainte ca societatea să se înființeze, a fost respinsă de curtea de apel, ca neîntemeiată întrucât faptul că actul constitutiv al societății a primit dată certă la 12 ianuarie 2007 nu înseamnă că anterior acestei date nu s-a realizat acordul de voință al asociaților în vederea încheierii contractului de societate, această atestare nefiind o condiție de validitate a contractului de societate, ci o modalitate de acordare a datei certe a înscrisului, menită să asigure opozabilitate față de terți.

Calea de atac exercitată: Împotriva hotărârii, în termen legal, au formulat recurs Consiliul de Administrație al B.I.R. și B.I.R., prin P.I. În motivarea recursurilor, s-au arătat, în esență, următoarele: Instanța de judecată a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., privind motivarea hotărârii, întrucât nu a analizat aplicabilitatea normelor legale incidente, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 86/2006, forma inițială, atunci când s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate în privința Certificatului nr. 0104 din 31 decembrie 2006 și a Atestatului nr. 2A0081 din 31 decembrie 2006, emise de U.N.P.I.R. Fără nicio bază legală, instanța de judecată a reținut că pentru a fi respectat termenul limită, impus de O.U.G.

nr. 86/2006 - 31 decembrie 2006 - s-a dispus emiterea unor certificate provizorii de funcționare, cu o valabilitate de 45 de zile, un astfel de certificat fiind și cel contestat în prezenta cauză, deși art. 69 alin. (4) din actul normativ mai sus citat, invocat de către instanță, se referă la cu totul alt ceva (la atribuțiile Comisiei de Disciplină, constituită la nivelul U.N.P.I.R.). Această argumentare a instanței de fond nu are nici un suport legal față de prevederile imperative ale O.U.G. nr. 86/2006, respectiv art. 72 alin. (2) care dă dreptul fostelor societăți de lichidare să se transforme până la 31 decembrie 2006 în societăți profesionale de practicieni în insolvență, în caz contrar acele societăți comerciale care nu au realizat transformarea să fie radiate din Tabloul U.N.P.I.R.

Susținerea instanței este infirmată chiar de documentele ce emană de la U.N.P.I.R., în care se menționează că R.V.A.I.S.S.P.R.L. nu există modificări cu privire la schimbarea formei de exercitare a profesiei, fapt ce denotă că ulterior datei de 31 decembrie 2006 nu au fost eliberate alte documente privind această societate. Cu toate că instanța de fond, a reținut că pârâta R.V.A.I.S.S.P.R.L. este fostă SC M.S. R.V.A. SA și a optat pentru desfășurarea în continuare a activităților profesionale în formă de societate profesională cu răspundere limitată, iar pe baza acordului asociaților de constituire a societății în forma prevăzută de O.U.G. nr. 86/2006, la data de 22 decembrie 2006 a depus la Secretariatul general al U.N.P.I.R.

cererea de înscriere în Registrul societăților profesionale, această societate este falsă întrucât s-a demonstrat instanței că R.V.A.I.S.S.P.R.L., nu a fost desemnată ca lichidator al B.I.R. și că nu este fosta societate M.S. R.V.A. S-a demonstrat, cu înscrisurile depuse la dosar, că fosta societate M.S. R.V.A., lichidatorul B.I.R., că aceasta nu s-a conformat prevederilor art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006 și astfel nu a optat pentru desfășurarea în continuare a activităților profesionale în formă de societate profesională, ci a rămas societate comercială, schimbându-și denumirea în Z.T.S. C.M. SRL. Instanța de fond a apreciat, fără o bază legală că pentru încheierea valabilă a contractului de societate este suficient acordul de voință al părților, contrar însă prevederilor art. 9 din O.U.G.

nr. 86/2006, care prevedea ca cerință legală actul constitutiv și asocierea practicienilor în insolvență. Or, actul constitutiv al R.V.A.I.S.S.P.R.L. a fost încheiat la 12 ianuarie 2007, iar asociații și-au declarat acceptul la asociere abia la 30 martie 2007, conform Tabloului U.N.P.I.R., context în care este cert că cele două acte eliberate de U.N.P.I.R., la 31 decembrie 2006, sunt nelegale deoarece fusese înregistrată aprioric o societate profesională inexistentă la 31 decembrie 2006. Instanța de fond a constatat respectarea de către pârâtă a prevederilor legii la data depunerii cererii de înscriere în registru, existând acordul de voință al asociaților, suficient pentru încheierea valabilă a contractului, dat fiind caracterul consensual al acestuia, susținere inexplicabilă în condițiile în care cererea de înregistrare în Registrul societăților profesionale nu reflectă acordul consensual al asociaților, cererea fiind formulată de o singură persoană (A.O.S.).

Prin urmare, la data depunerii cererii, actul constitutiv nu exista, fapt ce demonstrează fără echivoc nelegalitatea actelor contestate. În pronunțarea hotărârii trebuie să se aplice cu prioritate dreptul comunitar, având în vedere principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern și să se respecte hotărârile CEDO. Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 1 , Înalta Curte că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru cele ce urmează. Critica formulată cu privire la nemotivarea hotărârii judecătorești recurate nu poate fi primită. Examinând sentința pronunțată de Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că aceasta satisface exigențele art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Astfel, judecătorul fondului a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și a enunțat concluzia la care a ajuns instanța cu privire la raporturile dintre părți, considerentele fiind clare, precise și necontradictorii. În realitate, recurenții critică sentința atât cu privire la starea de fapt reținută, cât și cu privire la modul în care instanța de judecată a făcut interpretarea normelor legale incidente în cauză, ceea ce nu înseamnă că hotărârea nu este motivată. Obiectul prezentei cauze îl constituie excepția de nelegalitate a Certificatului nr. 0104 din 31 decembrie 2006 și a Atestatului nr. 2A0081 din 31 decembrie 2006. Cu alte cuvinte, judecătorul fondului a fost învestit cu cererea de a se pronunța, strict, asupra conformității celor două acte cu prevederile O.U.G.

nr. 86/2006 și, în acest litigiu, nu are competența de a determina cine este R.V.A.I. S. S.P.R.L. (dacă este sau nu continuarea M.S. R.V.A.) și dacă aceasta este lichidatorul judiciar al B.I.R.. Mai precis, obiectivul judecătorului de contencios administrativ este acela de a stabili dacă cele două înscrisuri au fost emise cu respectarea formelor legale instituite prin O.U.G. nr. 86/2006. Sub acest aspect, concluzia judecătorului fondului este corectă. Contrar celor susținute de recurenți, afirmația instanței de fond cu privire la certificatele provizorii de funcționare, cu o valabilitate de 45 de zile, nu se fundamentează pe prevederile art. 69 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006, cum se arată în ambele recursuri.

Susținerea instanței are în vedere probele administrate în cauză, măsura emiterii unor astfel de certificate impunându-se, în raport de dispozițiile art. 72 alin. (2) din actul normativ amintit. Astfel cum precizează U.N.P.I.R., în condițiile în care Regulamentul de organizare și funcționare a U.N.P.I.R. nu intrase încă în vigoare, pentru a stabili procedura de înscriere în registru, exista riscul depășirii termenului limită - 31 decembrie 2006, motiv pentru care s-a decis emiterea certificatelor provizorii. Raționamentul instanței de fond cu privire la aplicarea și interpretarea prevederilor art. 9 alin. (1) și alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 este, de asemenea, corect.

Ceea ce a pus în evidență judecătorul cauzei, sub acest aspect, este că mențiunea atestării datei actului constitutiv nu se confundă cu data încheierii acelui act, iar, contractul de societate având un caracter consensual, pentru încheierea sa valabilă fiind necesar simplul acord de voință al părților, acord care a existat așadar la data formulării cererii de înregistrare depusă la Secretariatul general al U.N.P.I.R. Faptul că, ulterior, la 12 ianuarie 2007, un avocat a atestat identitatea părților, data și conținutul actului constitutiv, este lipsit de relevanță, întrucât mențiunea atestării de către avocat nu se confundă cu data realizării acordului de voință al părților și, pe cale de consecință, cu data constituirii societății pârâte.

În raport de cele de mai sus, împrejurarea că cererea de înregistrare la U.N.P.I.R. a fost semnată de o singură persoană este complet lipsită de relevanță, din perspectiva verificării legalității celor două acte supuse cenzurii. Referirile recurenților la prioritatea dreptului comunitar și a jurisprudenței CEDO sunt superflue. Invocarea priorității dreptului comunitar are sens doar în măsura în care se indică o anume normă concretă, al cărei câmp de aplicare se intersectează cu cel al unei norme naționale, incidentă în speță și cu care se află în conflict, finalmente aplicându-se norma comunitară, cea națională devenind inefectivă în raportul juridic dedus judecății. Or, în cauza de față, nu se invocă decât la modul general prioritatea dreptului comunitar.

La fel, invocarea jurisprudenței CEDO, care are valoarea de interpretare oficială a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie să vizeze, la modul concret, nerespectarea dreptului european al drepturilor omului, cum este reglementat în convenție, prin prisma jurisprudenței judecătorului european, ceea ce nu este cazul în litigiul de față. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Consiliul de Administrație al B.I.R. și de B.I.R. împotriva sentinței nr. 3679 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.