ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 791/R din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de petiționara F.G. împotriva deciziei penale nr. 484/R din 15 iunie 2009 a Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2066/252/2009 din 29 mai 2009, aceasta fiind obligată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 2066/252/2008, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8), lit. a) C. proc. pen. s-a respins plângerea penală formulată de petenta F.G.,  în contradictoriu cu făptuitorii A.D.I. din Lugoj Casa Locală de Pensii, județ Timiș și T.C. din Lugoj, Casa Locală de Pensii, județ Timiș ca fiind inadmisibilă .

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 august 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj petenta F.G., în contradictoriu cu făptuitorii A.D.I. și T.C. a formulat plângere penală împotriva soluției pronunțate de Inspectoratul de Poliție Timiș privind soluționarea cererii din dosarul nr. 1962/P/2007 - nr. 235/VII/1/8 din 17 iulie 2008, împotriva sentinței penale privind dosarul nr. 1962/P/2007 și 81/11/2/2008 din dosar penal nr. 1710/252/8 - 15 iulie 2008 și a solicitat anularea cheltuielilor de 30 lei.

În motivarea plângerii penale a solicitat reverificarea cauzei cu Casa de Pensii Lugoj, care împreună cu executorul judecătoresc B.N.T. au reținut în dosar nr. 134/2005 și nr. 163/2005 sume fără acte legale .

În data de 09 octombrie 2008 petenta F.G. a reclamat pe numiții T.C. și A.D.I., angajată și respectiv directorul Casei Locale de Pensii Lugoj , pe faptul că au dispus după bunul plac de veniturile sale, respectiv pensie. Ca urmare, a solicitat cercetarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu constând în aceea că au poprit diverse sume de bani din pensia sa, fără temei, fiind astfel lipsită de mijloace de existență.

Petenta a precizat că a solicitat de mai multe ori sistarea popririlor, fapt ce nu s-a întâmplat însă.

In urma verificărilor efectuate s-a stabilit că T.C. este referent în cadrul Casei Locale de Pensii Lugoj, având printre atribuții și înființarea popririlor asupra drepturilor de pensie ale pensionarilor.

Începând din luna iulie 2006 petenta F.G. a formulat o serie de cereri prin care a solicitat să fie informată cu privire la reținerile din drepturile de pensie, solicitând totodată sistarea lor. La toate aceste cereri i s-a răspuns petentei, în termenele prevăzute de lege, fiind invitată la sediul instituției în situația în care se impunea clarificarea unor aspecte.

Cu privire la popririle ce au fost înființate asupra pensiei petentei rezultă că acestea s-au făcut pe baza solicitărilor venite din partea Administrației Finanțelor Publice Lugoj și a BEJ B.N.T.

S-a apreciat că măsura popririi a fost luată conform atribuțiilor de serviciu de către numita T.C., chiar dacă petenta a fost nemulțumită de această măsură, fapt ce nu putea fi verificat sau cenzurat de angajata casei de pensii, neavând competență în acest sens.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 29 februarie 2008 a fost confirmată propunerea organelor de poliție de neînceperea urmăriri penale, apreciindu-se că în cauză nu a fost comisă nici o faptă penală de către cei doi făptuitori, aceștia procedând conform atribuțiunilor de serviciu.

Împotriva acestei soluții s-a plâns petenta F.G. arătând că plângerea sa a fost soluționată de poliție și parchet fără a fi citată și ascultată. De asemenea s-a susținut că angajații Casei de Pensii Lugoj au încălcat disp. art. 409

6

C. proc. civ. care prevăd că se poate reține doar ⅓ din venitul lunar a unei persoane, iar ei i-a fost reținut peste ½ din venit fiindu-i afectate mijloacele de existență.

Prin rezoluția prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 02 aprilie 2008 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției din dosar nr. 1962/P/2007.

În cuprinsul motivării s-a arătat că, poprirea făcută asupra drepturilor bănești ale petentei a avut ca temei atât solicitarea Administrației Finanțelor Publice Lugoj cât și a BEJ B.N.T. În consecință atunci când sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea poate ajunge până la ½ din venitul lunar așa cum prevede art. 409 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea s-a apreciat că, nu poate fi primită nici critica faptului că petenta nu a fost citată și ascultată, deoarece această a fost audiată de organele de poliție la data de 22 noiembrie 2007.

Împotriva acestor soluții petenta a formulat plângere penală la Judecătoria Lugoj înregistrată sub nr. 1710/252 din 24 iunie 2008, plângere ce a fost soluționată prin sentința penală nr. 316 din 15 iulie 2008 a Judecătoriei Lugoj și s-a dispus respingerea ca fiind tardivă a plângerii petentei.

În motivarea sentinței judecătorești s-a arătat că, potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 -278 împotriva rezoluției de neînceperea urmăriri penale, persoana vătămată poate face plângere la judecătorie în termen de 20 de zile de la data comunicării rezoluției prim procurorului, iar potrivit art. 162 raportat la art. 179 alin. (4) C. proc. pen., comunicarea actelor procedurale se face, în cazul în care destinatarul nu este găsit la domiciliul , prin afișare pe ușa locuinței acestuia , (așa cum s-a procedat și în speța de față).

Plângerea formulată de petenta a fost expediată în data de 19 iunie 2008, mult peste termenul legal de 20 de zile astfel că instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și a respins plângerea ca fiind tardiv formulată .

Împotriva acestei sentinței penale a declarat recurs petenta, în termenul prevăzut de lege, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14 august 2008.

Prin decizia penală nr. 652/R din 27 octombrie 2008 Tribunalul Timiș a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă F.G. împotriva sentinței penale nr. 316 din 15 iulie 2008 a Judecătoriei Lugoj .

În motivarea deciziei penale s-a apreciat că plângerea petentei este formulată cu mult peste termenul de decădere reglementat de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., în condițiile în care rezoluția procurorului care a fost atacată s-a emis la data de 29 februarie 2008 iar petenta a expediat plângerea prin poștă la data de 19 iunie 2008 .

Împotriva acestei decizii pronunțată de Tribunalul Timiș petenta F.G. a declarat recurs, solicitând anularea sumelor la care a fost obligată la plată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și a formelor de reținere care se exercită asupra veniturilor sale .

Prin decizia penală nr. 106/R din 05 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins recursul declarat de petentă, ca fiind inadmisibil.

Fiind analizată decizia penală a Tribunalului Timiș s-a constatat că această instanța a pronunțat o hotărâre definitivă, care nu este susceptibilă de o altă cale de atac ordinară, în această situație Curtea de Apel nu mai are posibilitatea analizării hotărârii pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1710/252/2008 .

Petenta F.G. a formulat o nouă plângere penală împotriva aceleiași rezoluții emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 1962/P/2007, cauză soluționată prin sentința penală nr. 316 din 15 iulie 2008 a Judecătoriei Lugoj, menținută prin decizia penală nr. 652/R din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș și decizia penală nr. 106/R din 05 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a), instanța a respins noua plângere formulată de petenta F.G. împotriva rezoluție Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj pronunțată în dosarul 1962/P/2007, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinței penale a declarat recurs petenta F.G., înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29 mai 2009 sub același număr de dosar, respectiv 2066/252/2008.

Recurenta a criticat sentința prin aceea ca nu i-a fost comunicata sentința primei instanței si de asemenea critică modul cum s-au acordat cheltuielile si netemeinicia sentinței de mai sus. De asemenea critică sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 484/R din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2066 /252/2009 din 29 mai 2009 s-a respins ca nefondat recursul petentei.

Curtea de Apel Timișoara a considerat că prin sentința penală nr. 161 din 29 iunie 2009 a Judecătoriei Lugoj a fost respinsă plângerea penală formulată de F.G. în contradictoriu cu făptuitorii A.D.I. și T.C., ca inadmisibilă, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 484/R din 15 iunie 2009 a Tribunalului Timiș prin care s-a respins ca nefondat recursul petentei recurente, astfel încât, petenta a folosit calea de atac a recursului împotriva deciziei penale nr. 484/R din 15 iunie 2009 a Tribunalului Timiș, un nou recurs fiind inadmisibil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta F.G., fiind nemulțumită de soluția Curții de apel, solicitând verificarea situației învederate, exonerarea de plată cheltuieli de judecată și daune morale și materiale de 2 miliarde lei.

Petiționara a atașat recursului un set de acte în susținerea acestuia.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea îl constată inadmisibil pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile judecătorești a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Astfel, potrivit art. 385

1

C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului acele hotărâri judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive, determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit, principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale de atac strângându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că recurenta petiționară și-a exercitat deja dreptul la recurs, iar calea de atac – recursul cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu întrunește cerințele textului de lege menționat, încalcă principiul unicității acestei căi de atac și ca atare nu este admisibil potrivit dreptului comun.

Față de aceste considerente, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta F.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta F.G. împotriva deciziei penale nr. 791/R din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.