ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 25 martie 2009 SC M.T. SRL a formulat plângere

împotriva deciziei nr. 332 din 5 februarie 2009, emisă de C.N.A., solicitând în

principal anularea acesteia, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul

schimbării sancțiunii din amendă în avertisment.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta a fost sancționată cu

suma de 5.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea

Audiovizualului nr. 504/2002 și a art. 42 alin. (1) și (4) din decizia C.N.A. nr.

187/2006 privind Codul de Reglementare al conținutului audiovizualului, motivat

de faptul că o emisiune a fost difuzată de televiziunea V. în data de 12

februarie 2009 orele 16,30 - 16,54, cu încălcarea prevederilor legale referitoare

la protecția demnității umane și a dreptului la imagine, comentariile făcute în

această emisiune având caracter injurios la adresa unor persoane, moderatorul

emisiunii neavând nicio intervenție.

Se mai arată că decizia a fost dată cu nerespectarea prevederilor

legale, în sensul că nu a fost transmisă în prealabil somația prevăzută la art.

91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, măsura amenzii putând fi aplicată doar

după transmiterea unei asemenea somații.

Prin sentința 81/F-C din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis plângerea

formulată de reclamanta SC M.T. SRL, a anulat decizia nr. 332 din 5 martie 2009

a C.N.A. și a înlăturat obligația de plată a amenzii aplicate.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut în esență că

anterior aplicării amenzii, C.N.A. era obligat să emită o somație către

furnizorul de media și abia ulterior să aplice amenda.

Împotriva sentinței nr. 81/F-C din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs, în termenul legal, pârâtul C.N.A.

În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 3041 C.

proc. civ., s-a arătat că sentința a fost pronunțată numai pe motiv de

nelegalitate, nu și de netemeinicie.

Astfel, instanța de fond a considerat că se impune anularea deciziei nr.

332/2009 prin care intimata - reclamantă a fost sancționată cu amendă în

cuantum de 5.000 lei, întrucât anterior nu a fost emisă o somație publică de

intrare în legalitate.

Instanța de fond nu a mai analizat decizia sub aspectul temeiniciei,

considerând că motivul inexistentei unei somații este suficient pentru anularea

acestei decizii pentru motiv de nelegalitate.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu

prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat

de C.N.A. este fondat.

Prin decizia C.N.A. nr. 332 din 5 martie 2009, intimata - reclamantă a

fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât în data de 12

februarie 2009, postul de televiziune ce aparține SC M.T. SRL a difuzat o emisiune,

în cadrul căreia a intervenit telefonic domnul C.V.T. care și-a exprimat opinia

în legătură cu temele puse în dezbatere.

În acest context domnul C.V.T., referindu-se la înghețarea salariilor

și pensiilor, a folosit cuvinte injurioase la adresa M.T. doamna E.U., la

adresa Primului Ministru E.B., precum și la adresa Președintelui României.

Instanța de fond a considerat că se impune anularea deciziei nr. 332/2009

prin care intirnata - reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de

5.000 lei, întrucât anterior aplicării deciziei de sancționare contestate, nu a

fost emisă o somație publică de intrare în legalitate.

Or, anterior aplicării acestei sancțiuni, au fost emise deciziile de

sancționare cu somații publice din 13 noiembrie 2008 și 28 noiembrie 2008

pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

cu modificările și completările ulterioare.

Raționamentul expus de recurenta - reclamantă, în sensul că pentru

fiecare faptă ar trebui emisă mai întâi o somație, reflectă interpretarea

trunchiată a prevederilor art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002,

făcându-se complet abstracție de conținutul alin. (3) al aceluiași articol care

prevede următoarele: „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de

servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin

somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă

contravențională de la 2.500 ron la 50.000 ron".

Scopul urmărit de legiuitor este protecția și respectarea anumitor

valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres

reglementată, astfel încât interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al

Legii nr. 504/2002, în sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la

fiecare articol și alineat din deciziile de reglementare, ar fi excesivă și

disproporționată față de interesul public pe care C.N.A. este chemat să îl

ocrotească.

În concluzie, aplicarea art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului se

referă la protecția în raport de conținutul programelor audiovizuale, iar dacă

în cauză se face dovada că radiodifuzorul a mai fost sancționat anterior pentru

nerespectarea prevederilor privind o anumită tematică (referitoare la

informarea corectă, protecția copilului, publicitate, demnitate umană etc.)

cerința prevăzută de lege este realizată de C.N.A.

O altă interpretare ar nega scopul somației care are tocmai rolul de a

atenționa pe radiodifuzor, cu privire la încălcarea legii și să-1 convingă să

aibă o conduită potrivită cu exigențele legii.

În altă ordine de idei, instanța de fond nu a negat încălcarea art. 3 alin.

(1) din Legea audiovizualului, ci a reținut că deciziile de sancționare cu

somație publică „au fost emise pentru alte fapte decât cea pentru care s-a

aplicat sancțiunea amenzii".

Norma invocată cuprinde mai multe dispoziții cu privire la asigurarea

pluralismului politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și

religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea

libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului, dar în integralitatea sa

această normă se referă la asigurarea informării corecte a publicului.

Dacă s-ar lua în considerare raționamentul instanței de fond, ar

însemna ca C.N.A. să sancționeze un radiodifuzor pentru încălcarea unor anumite

reguli cuprinse într-un articol sau alineat dintr-o normă juridică, fără a ține

cont de tematică în integralitatea ei.

Or, la edictarea acestei norme, legiuitorul nu a avut în vedere această

situație.

Având în vedere toate aceste împrejurări, Înalta Curte constată că

sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 91 alin. (3) din Legea nr.

504/2002, pentru că instanța de fond și-a însușit parțial raționamentul reclamantei,

considerând greșit că pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea

audiovizualului nr. 504/2004 și de art. 42 alin. (1) și a (4) din decizia C.N.A.

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu

modificările și completările ulterioare, sancțiunea este nelegală, pentru că nu

a fost emisă o somație cu termene și condiții de intrare în legalitate, în timp

ce pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (1), decizia prin care a fost

aplicată anterior o sancțiune reprezintă „mai mult decât o somație".

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul pârâtului, va modifica sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.A. împotriva sentinței nr. 81/F-C din

29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC

M.T. SRL Băile Olănești ca neîntemeiată.

Obligă intimata la plata sumei de 77,80 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.