ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 martie 2009 SC M.T. SRL a formulat plângere împotriva deciziei nr. 332 din 5 februarie 2009, emisă de C.N.A., solicitând în principal anularea acesteia, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul schimbării sancțiunii din amendă în avertisment. În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta a fost sancționată cu suma de 5.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea Audiovizualului nr. 504/2002 și a art. 42 alin. (1) și (4) din decizia C.N.A.

nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare al conținutului audiovizualului, motivat de faptul că o emisiune a fost difuzată de televiziunea V. în data de 12 februarie 2009 orele 16,30 - 16,54, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la protecția demnității umane și a dreptului la imagine, comentariile făcute în această emisiune având caracter injurios la adresa unor persoane, moderatorul emisiunii neavând nicio intervenție. Se mai arată că decizia a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale, în sensul că nu a fost transmisă în prealabil somația prevăzută la art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, măsura amenzii putând fi aplicată doar după transmiterea unei asemenea somații. Prin sentința 81/F-C din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis plângerea formulată de reclamanta SC M.T.

SRL, a anulat decizia nr. 332 din 5 martie 2009 a C.N.A. și a înlăturat obligația de plată a amenzii aplicate. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut în esență că anterior aplicării amenzii, C.N.A. era obligat să emită o somație către furnizorul de media și abia ulterior să aplice amenda. Împotriva sentinței nr. 81/F-C din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul C.N.A. În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat că sentința a fost pronunțată numai pe motiv de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Astfel, instanța de fond a considerat că se impune anularea deciziei nr. 332/2009 prin care intimata - reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât anterior nu a fost emisă o somație publică de intrare în legalitate.

Instanța de fond nu a mai analizat decizia sub aspectul temeiniciei, considerând că motivul inexistentei unei somații este suficient pentru anularea acestei decizii pentru motiv de nelegalitate. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de C.N.A. este fondat. Prin decizia C.N.A. nr. 332 din 5 martie 2009, intimata - reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât în data de 12 februarie 2009, postul de televiziune ce aparține SC M.T. SRL a difuzat o emisiune, în cadrul căreia a intervenit telefonic domnul C.V.T. care și-a exprimat opinia în legătură cu temele puse în dezbatere.

În acest context domnul C.V.T., referindu-se la înghețarea salariilor și pensiilor, a folosit cuvinte injurioase la adresa M.T. doamna E.U., la adresa Primului Ministru E.B., precum și la adresa Președintelui României. Instanța de fond a considerat că se impune anularea deciziei nr. 332/2009 prin care intirnata - reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât anterior aplicării deciziei de sancționare contestate, nu a fost emisă o somație publică de intrare în legalitate. Or, anterior aplicării acestei sancțiuni, au fost emise deciziile de sancționare cu somații publice din 13 noiembrie 2008 și 28 noiembrie 2008 pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Raționamentul expus de recurenta - reclamantă, în sensul că pentru fiecare faptă ar trebui emisă mai întâi o somație, reflectă interpretarea trunchiată a prevederilor art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002, făcându-se complet abstracție de conținutul alin. (3) al aceluiași articol care prevede următoarele: „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 2.500 ron la 50.000 ron". Scopul urmărit de legiuitor este protecția și respectarea anumitor valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, astfel încât interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al Legii nr. 504/2002, în sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la fiecare articol și alineat din deciziile de reglementare, ar fi excesivă și disproporționată față de interesul public pe care C.N.A.

este chemat să îl ocrotească. În concluzie, aplicarea art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului se referă la protecția în raport de conținutul programelor audiovizuale, iar dacă în cauză se face dovada că radiodifuzorul a mai fost sancționat anterior pentru nerespectarea prevederilor privind o anumită tematică (referitoare la informarea corectă, protecția copilului, publicitate, demnitate umană etc.) cerința prevăzută de lege este realizată de C.N.A. O altă interpretare ar nega scopul somației care are tocmai rolul de a atenționa pe radiodifuzor, cu privire la încălcarea legii și să-1 convingă să aibă o conduită potrivită cu exigențele legii.

În altă ordine de idei, instanța de fond nu a negat încălcarea art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, ci a reținut că deciziile de sancționare cu somație publică „au fost emise pentru alte fapte decât cea pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii". Norma invocată cuprinde mai multe dispoziții cu privire la asigurarea pluralismului politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului, dar în integralitatea sa această normă se referă la asigurarea informării corecte a publicului. Dacă s-ar lua în considerare raționamentul instanței de fond, ar însemna ca C.N.A.

să sancționeze un radiodifuzor pentru încălcarea unor anumite reguli cuprinse într-un articol sau alineat dintr-o normă juridică, fără a ține cont de tematică în integralitatea ei. Or, la edictarea acestei norme, legiuitorul nu a avut în vedere această situație. Având în vedere toate aceste împrejurări, Înalta Curte constată că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, pentru că instanța de fond și-a însușit parțial raționamentul reclamantei, considerând greșit că pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2004 și de art. 42 alin. (1) și a (4) din decizia C.N.A.

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea este nelegală, pentru că nu a fost emisă o somație cu termene și condiții de intrare în legalitate, în timp ce pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (1), decizia prin care a fost aplicată anterior o sancțiune reprezintă „mai mult decât o somație". În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A. împotriva sentinței nr. 81/F-C din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC M.T. SRL Băile Olănești ca neîntemeiată. Obligă intimata la plata sumei de 77,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.