ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 81 din 8 martie 2002 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat

inculpatul P.S. la 20 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C.

pen.

S-a făcut aplic. art. 71, art. 64

C. pen.

S-a

dedus prevenția de la 30 iulie 2001 la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Î

n esență, s-a reținut că în data de 23 iulie

2001, în jurul orelor

19, inculpatul a aplicat soției sale P.M. mai

multe lovituri cu un cuțit de bucătărie, cu o deosebită intensitate, în zona

toracică și a membrelor superioare, cauzându-i

multiple leziuni care

au produs decesul victimei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.S.

Prin decizia penală nr. 225 A din 17 mai 2002 a

Curții de Apel

Galați, secția penală,

a fost respins ca nefondat apelul

inculpatului.

S-a dedus prevenția la zi.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul

P.S.

, cerere ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 6 ianuarie 2010, motivându-și întârzierea în declararea

recursului prin aceea că nu a avut capacitatea psihică

de apreciere că mai există o ultimă cale de atac împotriva hotărârii

instanței

de apel.

Înalta Curte reține că potrivit art. 385/3 alin.

(1) C. proc. pen. termenul

de recurs este de 10 zile, dacă legea nu

dispune altfel și curge pentru inculpatul deținut de la comunicarea copiei de

pe dispozitivul deciziei instanței de apel.

De la

această regulă, legea reglementează două derogări, respectiv repunerea în

termenul de recurs și recursul peste termen, situații în care calea de atac

poate fi declarată și peste termenul susmenționat.

Î

n ambele cazuri însă, cererea de recurs trebuie

făcută în cel

mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a

despăgubirilor civile.

În speță, inculpatul P.S. a fost prezent la

termenul la

care au avut loc dezbaterile în fața instanței de apel, astfel

încât în cazul său putea fi incidență doar instituția repunerii în termenul de

recurs.

Cu

toate acestea însă, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că după

pronunțarea și comunicarea deciziei instanței de apel, urmare a faptului că

inculpatul nu a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, la data de 20

iunie 2002 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 97/2002,ce

a fost pus în executare la data de 1 iulie 2002, prin încarcerarea

condamnatului la penitenciarul Galați.

Î

n aceste condiții, cererea de repunere în

termenul de recurs

este nefondată, câtă vreme a fost formulată cu

depășirea termenului de 10 zile calculat de la data începerii executării

pedepsei, situație în care recursul urmează a fi respins ca tardiv conform art.

385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul

inculpat P.S.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul

inculpat

P.S.

împotriva deciziei

penale nr. 225 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie

2010.