ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9488/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Neamț, contestatorii G.N. și G.G. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2368/2008 emisă de pârâtul P.M. Piatra Neamț, prin care s-a respins notificarea de acordare a măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri, pentru imobilul situat în Piatra Neamț, strada V.I. Lenin. Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 691 din 21 octombrie 2008, a respins acțiunea contestatorilor ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că notificarea a fost depusă de contestatori la 25 februarie 2008 prin intermediul executoriului judecătoresc C.C., fără a invoca și un motiv de repunere în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată și care expira la 14 februarie 2002. Prin decizia nr. 48 din 6 mai 2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatori. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că termenul limită de depunere a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 a expirat la 14 februarie 2002. Cum contestatorii au depus notificare la 6 ani diferență de data limită de depunere, în mod legal s-a constat că aceasta este tardivă.

Prin recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, contestatorii au susținut că instanța nu și-a manifestat rolul său activ în soluționarea cauzei prin neacordarea cuvântului pe probe și că soluția atacată este nelegală și din perspectiva modificării Legii nr. 10/2001 care prevede că notificarea poate fi făcută oricând, deoarece dreptul de proprietate este imprescriptibil nefiind supus decăderii. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Legea nr. 10/2001 este o lege specială, care în art. 21 alin. (1), devenit art. 22 alin. (1) urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 prevede că persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a legii, termen care a fost prelungit prin O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, până la 14 februarie 2002. Recurenții, prin notificarea înregistrată sub nr. 131/ NT din 25 februarie 2008, au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Piatra Neamț, strada V.I. Lenin, compus din teren în suprafață de 391 m.p. și construcția edificată pe acesta. În virtutea rolului său activ, instanța nu poate formula apărări în locul părților, reținându-se în mod corect că, prin contestație nu s-a formulat și o cerere de repunere în termenul de notificare, cu atât mai mult cu cât, nici prin notificarea depusă în anul 2008 nu s-a formulat o astfel de cerere. Într-adevăr, dreptul de proprietate este imprescriptibil, însă legea specială se referă la dreptul persoanei îndreptățite de a depune notificare până la 14 februarie 2008, termen care însă este supus decăderii, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată.

În aceste condiții, în mod corect s-a reținut că notificarea recurenților - contestatori este tardivă, iar dispoziția nr. 2368/2008 emisă de P.M. Piatra Neamț este legală. Pentru motivele arătate, se va respinge recursul contestatorilor, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., cu consecința păstrării hotărârii instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G.N. și G.G. împotriva deciziei nr. 48 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.