ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.09.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3057/2010

HOTĂRÂRE
07.09.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3057/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față pe

baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată

următoarele:

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie, prin încheierea din ședința nr. 5921/2/2010 din 31

august 2010 dată în cursul procedurii de punere în executare a mandatului

european de arestare emis la data de 30 iulie 2008 de autoritățile

judiciare germane (Procuratura Landshut-Bavaria) împotriva persoanei solicitate

I.G., cetățean român, a dispus menținerea arestării

preventive în cauză a persoanei solicitate amintite pe o perioadă de

30 zile (de la 03 septembrie 2010 la 2 octombrie 2010) în conformitate cu

dispozițiile art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară în materie penală prin Legea nr. 222/2008 astfel cum a fost

modificată și completată.

Curtea, dispunând astfel a

constatat la data de 6 mai 2010 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe

sub nr. 4021/2/2010 sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București nr. 800/II-5/2010 privind punerea în executare a mandatului

european de arestare sus-menționat – față de persoana

solicitată I.G., cetățean român, în vederea efectuării

anchetei judiciare sub aspectul săvârșirii la data de 23 iunie 2008

pe teritoriul Republicii Federale a Germanei a infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 263 C. pen. german [în data

de 23 iunie 2008 ora 22

37

numitul I.G. simulând disponibilitatea

și posibilitatea de a returna un autovehicul a închiriat de la martora N.A.

(firma S.G. C.A.K.), un autoturism Volvo 980 culoare gri, nr. de înmatriculare și

nr. de identificare a șasiului în valoare de 35.000 Euro, pe care nu l-a

mai returnat la termenul stabilit 27 iunie 2008 orele 22

00

].

Prin încheierea

din data de 6 mai 2010 în baza art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004

modificată și completată, instanța a dispus arestarea persoanei

solicitate pe o perioadă inițială de 5 zile, de la 6 mai 2005 la

10 mai 2005 inclusiv măsură procesuală prelungită ulterior succesiv

din considerente procedurale - relații suplimentare de la autoritățile

judiciare ale statului solicitat privind acordul acestora pentru predarea

temporară a persoanei solicitate în considerarea procedurii de

urmărire penală separate începută față de numitul I.G.

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub aspectul

săvârșirii în România a unei alte infracțiuni concurente de

înșelăciune în convenție prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. român – până la momentul

pronunțării hotărârii în cauză.

termen declarat, împotriva încheierii amintite de persoana solicitată I.G.,

în conformitate cu dispozițiile art. 94

1

alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 90 alin. (11) C. proc. pen. cu motivarea că este

arestat preventiv în cauză de peste 100 zile, este nefondat urmând a fi

respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. pen. pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform

dispozițiilor art. 90 alin. (9) C. proc. pen. din Legea nr. 302/2004

modificată și completată prin Legea nr. 222/2008 în cursul

procedurii de executare a mandatului european de arestare „instanța

verifică periodic dar nu mai târziu de 30 de zile dacă se impune

menținerea arestării în vederea predării (.) se

pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele

din art. 95”.

În

speță din considerentele arătate în expunerea încheierii

atacate, temeiurile inițiale ce au impus arestarea preventivă în

cauză a persoanei solicitate se mențin nemodificate și justifică

în continuare menținerea acestei măsuri preventive.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

obligă recurenta persoană solicitată la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată I.G. împotriva încheierii de ședință

din 31 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

dosarul nr. 5921/2/2010.

Obligă recurenta persoană

solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2010
2010 până la data de 10 mai 2010 inclusiv, iar prin încheierea aceleiași curți de apel din data de 10 mai 2010, în temeiul disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus arestarea persoanei sol
ÎCCJ 2010-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2457/2010
e de lege pentru a se dispune predarea. Astfel, autoritățile judiciare germane au emis la data de 30 iulie 2008 în Dosarul 35 JA 19865/2008 un mandat de arestare european față de persoana solicitată I.G. în vederea efectuării anchetei judic
ÎCCJ 2010-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2010
Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 349 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. 10477/2/2010 (2880/2010), în temeiul art. 9
ÎCCJ 2011-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3788/2011
erea persoanei solicitate, care a învederat că fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că ar fi închiriat un autoturism de la o firmă din Frankfurt am Main, pe care nu l-ar fi restituit la termenul stabilit nu există, consecință a f
ÎCCJ 2010-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3846/2010
(2) teza finală din Legea 302/2004 modificată, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare emis de autoritățile germane împotriva persoanei solicitate. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că pr
Sursă