ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3805/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3805/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față

, constată următoarele:

La data de 17 iulie 2007

reclamanții P.A. și B.S. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca solicitând anularea dispoziției primarului nr. 6480/2007, restituirea

în natură a terenului în suprafață de 2838,96 mp situat în Cluj-Napoca „arător la Eperies” în suprafață totală de 9 iug. 1372 mp din care antecesorii lor au deținut cota de

16/320 (2.838,96 mp) conform C.F. nr. 984 Cluj-Napoca, A + 1 nr.top 14.737.

În motivare s-a arătat

în esență că P.G. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 2672 din 14 noiembrie

2001 în calitate de moștenitoare a lui G.P., care a decedat, reclamanții având

calitatea de moștenitori ai acesteia. Prin dispoziția a cărei anulare se

solicită notificarea a fost respinsă pentru că nu s-a făcut dovada preluării

abuzive a imobilului. Cu privire la acest aspect reclamanții arată că prin

procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 s-a preluat în proprietatea

statului, administrarea Consiliului Popular al Municipiului Cluj-Napoca pentru

Administrarea parcurilor și străzilor terenul din C.F. nr. 984 Cluj cu nr.top

14737, din care au solicitat în natură cota de 16/320, proprietatea

antecesorilor lor. În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 10/2001 prin imobile

preluate abuziv se înțelege la lit. h) orice alte imobile preluate fără titlu

valabil, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale

organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Prin sentința civilă

nr. 228 din 16 aprilie 2009 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea, a dispus

anularea dispoziției nr. 6480 din 28 iunie 2007 emisă de pârât, a stabilit ca

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent constând în

despăgubiri bănești pentru suprafața de 2838,96 mp teren arător și fânaț

înscris în C.F. 984 Cluj cu nr.top 14737 în condițiile legii speciale privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A respins cererea reclamanților

pentru acordarea de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 2672

din 14 noiembrie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc S.M. numita P.G. a

solicitat restituirea în natură a terenului „arător și fânaț la Eperies” în suprafață de 2877 mp înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737/1/1 situat în

Cluj-Napoca, care s-a aflat în proprietatea sa și a numitului G.P.

Din certificatul de

calitate de moștenitor nr. 75/2004 eliberat de BNP O.M. rezultă că P.G. a

decedat la data de 22 noiembrie 2004, moștenitorii săi fiind reclamanții B.S. și

P.A. Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 20/2005 eliberat de BNP O.M.

rezultă că G.P. a decedat la data de 21 martie 1996, moștenitoarea sa fiind

reclamanta B.S., în calitate de soră a defunctei P.G. (decedată la 22 noiembrie

2004) soția defunctului G.P.

Conform copiei C.F.

984 Cluj, prin încheierea C.F. nr. 8069 din 16 decembrie 1957 s-a înscris

dreptul de proprietate în favoarea lui G.P. și soția născută K.G. asupra cotei

părți de 2/40 din imobilul cu nr.topo 14737, arător și fânaț la Eperies în suprafață de 9 iug și 1372 stj.p.

Prin încheierea C.F.

nr. 3693/1978 imobilul cu nr. topo 14737 a fost dezmembrat în baza deciziei

nr.176/1978 a Consiliului popular al județului Cluj, parcela cu nr.topo.

14737/1 teren în suprafață de 45.767 mp fiind reînscris în C.F. 984 în favoarea

vechilor proprietari, parcela cu nr.topo 14737/2, teren în suprafață de 10.972

mp fiind transcris în C.F. 49659 în favoarea Statului Român.

Prin încheierea C.F.

nr. 2485/1981 în baza deciziei nr. 216/1979 a Consiliului popular al județului

Cluj imobilul cu nr. topo 14737/1 a fost dezmembrat, parcela cu nr.topo

14737/1/ în suprafață de 42.697 mp fiind reînscrisă în C.F. 984 în favoarea

vechilor proprietari, parcela cu nr.topo 14737/1/2 în suprafață de 3070 mp

fiind transcrisă în C.F. 66451 în favoarea Statului Român.

Prin încheierea C.F.

nr. 2194/2000 în baza sentinței civile nr. 5120/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca

imobilul cu nr.topo 14737/1/1 a fost dezmembrat, imobilul cu nr.topo 14737/1/1

și 14737/1/1/3, teren în suprafață de 34.882 fiind reînscris în C.F. 984 în

favoarea vechilor proprietari printre care și G.P., soția născută K.G.,,în cotă

parte de 16/240, iar imobilele cu nr.topo 14737/1/1/2/1 în suprafață de 699 mp,

14737/1/1/2/2 în suprafață de 3558 mp și 14737/1/1/2/3 în suprafață de 3558 au

fost transcrise în cărți funciare noi, în favoarea lui P.G.A., H.P.S., H.P.C., H.P.G.

și P.W.F.

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrățirea și Consiliul Popular Cluj-Napoca

au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat și în administrarea

Consiliului Popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor și străzilor de

la CAP Înfrățirea, printre care și terenul înscris în C.F. 984 cu nr. topo

14737 în suprafață de 3,7540 ha.

Prin sentința civilă

nr.3410/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins ca prematură acțiunea

reclamanților B.S. și P.A. pentru sistarea indiviziunii asupra terenului cu

nr.topo 14737 reținându-se ca reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra

acestuia, întrucât întregul teren a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o

parte fără titlu, iar cererile pentru restituirea terenurilor nu erau

soluționate.

Prin dispoziția nr. 6480

din 28 iunie 2007 Primarul Municipiului Cluj Napoca a respins notificarea

formulată de defuncta P.G. reținând că aceasta nu a făcut dovada preluării

abuzive a imobilului revendicat.

Referitor la situația

de fapt instanța a reținut că terenul a fost preluat abuziv de stat.

Chiar dacă în C.F. 984

Cluj a fost înscrisă doar preluarea de către stat a terenurilor în suprafață de

10972 mp și 3070 mp, din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975

rezultă ca și suprafața de 37540 mp a intrat în proprietatea statului, prin

schimbul efectuat cu CAP Înfrățirea. De asemenea, printr-o hotărâre

judecătorească s-a constatat preluarea în întregime de către stat a terenului cu

nr.topo 14737, o parte fără titlu.

S-a reținut incidența

dispozițiilor art. 2 lit. 1) din Legea nr. 10/2001 în raport de care preluarea

imobilului s-a făcut abuziv, printr-un proces verbal.

Așa fiind, instanța a

reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite acordarea de măsuri

reparatorii pentru suprafața de 2838,96 mp, teren arător și fânaț înscris în C.F.

984 Cluj cu nr.topo 14737 (corespunzătoare cotei părți de 2/40 din acest teren,

deținute de antecesorii lor) urmând ca în baza probelor administrate să se

stabilească categoria acestor măsuri.

Instanța a mai reținut,

în baza raportului de expertiză efectuat în cauză,că restituirea în natură, în

raport de dispozițiile art. 1, alin. (2), art. 11, alin. (3) și art. 18, lit. c)

din Legea nr. 10/2001 nu este posibilă. Astfel, în ce privește suprafața de 301

mp este înscrisă în C.F. 136108 Cluj-Napoca în favoarea SC E.H. SRL, fiind

ocupată de construcție , suprafața de 2187 mp este înscrisă în C.F. 136109

Cluj-Napoca în favoarea SC S.B. SRL și este ocupată de echipamentele aferente

depozitelor de agregate și fundațiile silozurilor și platformelor betonate, iar

suprafața de 351 mp este aferentă str. C., cu trotuarul și spațiile verzi

aparținând domeniului public.

Din C.F. 136108 și

136109 Cluj-Napoca rezultă că aceste terenuri au fost dobândite prin cumpărare

de către SC I. SRL și SC H.T.I. SRL și, având în vedere că o parte din terenul

revendicat este ocupat de amenajări de utilitate publică și alta a fost

înstrăinată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 restituirea în

natură nu este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii

prin echivalent, constând în despăgubiri.

Împotriva acestei

hotărâri primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat apel.

Se susține că

revendicatoarea, respectiv moștenitorii acesteia nu au făcut dovada preluării

abuzive a imobilului în proprietatea statului. Foștii proprietari tabulari ai

cotei de 16/320, parte din imobilul revendicat, au fost P.G. și G.P.,

antecesorii reclamanților.

Imobilul în litigiu

este înscris în C.F. nr. 984, nr.top 14737/1/1 în suprafață de 42.697 mp din

care parcelele cu nr.top 14737/1/1/1/ și nr.top 14737/1/1/3 în suprafață de

34882 mp sunt proprietatea tabulară a mai multor persoane printre care se

identifică și revendicatoarea P.G., decedată.

Prin Decretul de

expropriere nr. 353/1960 și Deciziile nr. 176/1978 și nr. 216/1979 ale

Consiliului Popular al Județului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât

cea revendicată , iar reclamanții nu au depus înscrisuri din care să rezulte că

imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat. Ei aveau obligația ca în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să depună actele doveditoare ale

dreptului de proprietate, cele din care să rezulte calitatea de moștenitori,

modul de trecere în proprietatea statului a imobilului.

Prin decizia nr. 300 A

din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul, obligând

apelantul la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că și o simplă preluare de fapt a unui

imobil, fără ca pentru acesta să se fi întocmit acte de preluare sau chiar dacă

s-au întocmit astfel de acte fără a se indica temeiul legal, se încadrează în

categoria preluării abuzive indicată de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Dacă s-ar interpreta altfel

dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-ar ajunge la un paradox în sensul că pentru

acele imobile unde există o aparență de legalitate a preluării, fiind întocmite

acte de preluare în baza unei norme legale, este incidentă Legea nr. 10/2001,

iar pentru acele imobile pentru care abuzul este mai evident, dat fiind că nici

măcar nu s-au întocmit acte de preluare ori s-au întocmit dar nu s-a indicat

temeiul legal, Legea nr. 10/2001 nu ar fi incidentă cu toate că exact acesta

este rostul Legii nr. 10/2001, de a fi o lege reparatorie.

S-a mai reținut că în

prezent imobilul nu se mai află în proprietatea persoanelor îndreptățite, fiind

preluat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și deci se încadrează în

categoria imobilelor preluate abuziv, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În legătură cu critica

apelantului că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive instanța a

reținut că din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP

Înfrățirea și Consiliul Popular Cluj-Napoca rezultă că au fost preluate mai

multe terenuri în proprietate de stat și administrarea Consiliului popular

Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor și străzilor de la CAP Înfrățirea, printre care și terenul înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737 în suprafață de 3,7540 ha, antecesorii reclamanților fiind proprietari asupra acestui imobil conform încheierii C.F.

nr. 8069 din 16 decembrie 1957 prin care s-a înscris dreptul de proprietate sub

B 28-29 în favoarea lui G.P. și soția născută K.G. asupra cotei părți de 2/40

din imobilul de sub A+1 cu nr.topo 14737 arător și fânaț la Eperies în suprafață de 9 iug și 1372 stj.p.

Prin sentința civilă

nr. 3410/2006 Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca prematură acțiunea

reclamanților B.S. și P.A. pentru sistarea indiviziunii asupra terenului cu

nr.topo 14737 reținându-se că reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra

acestuia întrucât întregul teren a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o

parte fără titlu, iar cererile pentru restituirea terenurilor nu erau

soluționate.

Așa fiind terenul cu

nr.topo 14737 din C.F. 984 Cluj-Napoca a fost preluat în întregime de Statul

Român, deci și cota de 2/40 parte ce a aparținut antecesorilor reclamanților.

Împotriva acestei

decizii pârâtul a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că

dispoziția nr. 6480 din 28 iunie 2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

legale. Prin această dispoziție a fost respinsă notificarea nr. 2672 din 14

noiembrie 2001 formulată de numita P.G. pentru cota de 16/320 din terenul arător

și fânaț la Eperies deoarece nici aceasta și nici,urmare decesului ,

moștenitorii acesteia B.S. și P.A. nu au făcut dovada preluării abuzive a

imobilului în proprietatea Statului Român, în condițiile art. 2, alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 republicată.

Imobilul în litigiu

este înscris în C.F. nr. 984, nr.top 14737/1/1 în suprafață de 42.697 mp din

care parcelele cu nr.top 14737/1/1/1/ și nr.top 14737/1/1/3 în suprafață de

34882 mp sunt proprietatea tabulară a mai multor persoane printre care se

identifică și revendicatoarea P.G., decedată.

Prin Decretul de

expropriere nr. 353/1960 și Deciziile nr. 176/1978 și nr. 216/1979 ale

Consiliului Popular al Județului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât

cea revendicată.

Reclamanții aveau obligația,

în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să depună toate actele pe

care le dețin în legătură cu imobilul în cauză: copie legalizată și actualizată

a cărții funciare în care apare înscris imobilul, copii legalizate după actele

de stare civilă și după înscrisurile care dovedesc calitatea de moștenitor a

acesteia după foștii proprietari tabulari, acte privind modul de trecere în

proprietatea Statului Român a imobilului, ș.a. Potrivit dispozițiilor art. 23

din Legea nr. 10/2001 republicată „Actele doveditoare ale dreptului de

proprietate/…/precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această

calitate/…/pot fi depuse până la data soluționării notificării”. Nici în faza

administrativă, nici în fața instanței de apel reclamanții nu au depus

înscrisuri din care să rezulte că imobilul a fost preluat de Statul Român.

Recursul nu este

fondat și va fi respins ca atare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată (1) „În absența unor probe contrare,

existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi

cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În

aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau,

după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar”.

Față de redactarea

inițială potrivit căreia legiuitorul impunea persoanelor îndreptățite la măsuri

reparatorii să prezinte în dovedirea dreptului de proprietate actele

doveditoare prin care se înțelegea acte juridice translative de proprietate

(acte de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras C.F., acte sub

semnătură privată ș.a.) în noua redactare s-a avut în vedere dificultatea reală

a prezentării unor astfel de acte, dată fiind perioada mare de timp care a

trecut de la momentul preluării bunurilor de către stat, legiuitorul a derogat

de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de proprietate și a

modificat dispoziția legală în sensul că existența și întinderea dreptului de

proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus măsura

preluării abuzive de stat. Cu alte cuvinte proba dreptului de proprietate se

poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigiile de

drept comun.

Analizând actele și

lucrările dosarului în lumina dispozițiilor citate rezultă că nu pot fi reținute

criticile prin care se susține că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 10/2001, că nu au făcut dovada preluării abuzive a

imobilului în proprietatea Statului Român, în condițiile art. 2, alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 republicată și că prin Decretul de expropriere nr. 353/1960

și Deciziile nr. 176/1978 și nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Județului

Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată.

În realitate din

procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrățirea și

Consiliul Popular Cluj-Napoca rezultă că au fost preluate mai multe terenuri în

proprietate de stat și administrarea Consiliului popular Cluj-Napoca pentru

Administrarea parcurilor și străzilor de la CAP Înfrățirea, printre care și terenul înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737 în suprafață de 3,7540 ha. Antecesorii reclamanților erau proprietari asupra acestui imobil conform încheierii C.F.

nr. 8069 din 16 decembrie 1957 prin care s-a înscris dreptul de proprietate sub

B 28-29 în favoarea lui G.P. și soția născută K.G. asupra cotei părți de 2/40

din imobilul de sub A+1 cu nr.topo 14737 arător și fânaț la Eperies în suprafață de 9 iug și 1372 stj.p.

Prin sentința civilă

nr. 3410/2006 (fila 7 dosar fond) Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că terenul

cu nr.topo 14737 a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu.

În concluzie terenul

cu nr.topo 14737 din C.F. 984 Cluj-Napoca a fost preluat în întregime de Statul

Român, deci și cota de 2/40 parte ce a aparținut antecesorilor reclamanților,

situația sa juridică intrând sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

h) și i) din Legea nr. 10/2001 republicată care conferă caracterul abuziv de

preluare a imobilelor pentru „orice alte imobile preluate de stat cu titlu

valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și

completările ulterioare” și, respectiv, „ orice ale imobile preluate fără titlu

valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării,

precum și cele preluate fără temei legal”.

Cât privește critica nerespectării

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată în sensul că nici în

faza administrativă, nici în fața instanței de apel reclamanții nu au depus

înscrisuri din care să rezulte că imobilul a fost preluat de Statul Român,

urmează a se constata că nu este întemeiată.

Sub un prim aspect

articolul invocat statuează: „actele doveditoare ale dreptului de proprietate,

/…/pot fi depuse până la data soluționării notificării”.

Expresia „soluționarea

notificării” trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în

oricare din cele două etape – administrativă sau judiciară. Nicio prevedere a

legii nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară, iar exprimarea

din text („pot”) conduce la concluzia că ne aflăm în fața unei norme de

recomandare. A considera altfel ar însemna a aduce atingere principiului

liberului acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție.

Pe de altă parte rolul

instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața

persoanei juridice notificate,căci ar fi contrar principiului aflării

adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva

deciziei nr. 300 A din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă , de muncă, asigurări sociale, minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 17 iunie 2010.