ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3805/2010

Asupra cauzei de față , constată următoarele: La data de 17 iulie 2007 reclamanții P.A. și B.S. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea dispoziției primarului nr. 6480/2007, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2838,96 mp situat în Cluj-Napoca „arător la Eperies” în suprafață totală de 9 iug. 1372 mp din care antecesorii lor au deținut cota de 16/320 (2.838,96 mp) conform C.F. nr. 984 Cluj-Napoca, A + 1 nr.top 14.737. În motivare s-a arătat în esență că P.G. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 2672 din 14 noiembrie 2001 în calitate de moștenitoare a lui G.P., care a decedat, reclamanții având calitatea de moștenitori ai acesteia.

Prin dispoziția a cărei anulare se solicită notificarea a fost respinsă pentru că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului. Cu privire la acest aspect reclamanții arată că prin procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 s-a preluat în proprietatea statului, administrarea Consiliului Popular al Municipiului Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor și străzilor terenul din C.F. nr. 984 Cluj cu nr.top 14737, din care au solicitat în natură cota de 16/320, proprietatea antecesorilor lor. În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate abuziv se înțelege la lit. h) orice alte imobile preluate fără titlu valabil, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Prin sentința civilă nr. 228 din 16 aprilie 2009 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea, a dispus anularea dispoziției nr. 6480 din 28 iunie 2007 emisă de pârât, a stabilit ca reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru suprafața de 2838,96 mp teren arător și fânaț înscris în C.F. 984 Cluj cu nr.top 14737 în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A respins cererea reclamanților pentru acordarea de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 2672 din 14 noiembrie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc S.M.

numita P.G. a solicitat restituirea în natură a terenului „arător și fânaț la Eperies” în suprafață de 2877 mp înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737/1/1 situat în Cluj-Napoca, care s-a aflat în proprietatea sa și a numitului G.P. Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 75/2004 eliberat de BNP O.M. rezultă că P.G. a decedat la data de 22 noiembrie 2004, moștenitorii săi fiind reclamanții B.S. și P.A. Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 20/2005 eliberat de BNP O.M. rezultă că G.P. a decedat la data de 21 martie 1996, moștenitoarea sa fiind reclamanta B.S., în calitate de soră a defunctei P.G. (decedată la 22 noiembrie 2004) soția defunctului G.P. Conform copiei C.F. 984 Cluj, prin încheierea C.F.

nr. 8069 din 16 decembrie 1957 s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea lui G.P. și soția născută K.G. asupra cotei părți de 2/40 din imobilul cu nr.topo 14737, arător și fânaț la Eperies în suprafață de 9 iug și 1372 stj.p. Prin încheierea C.F. nr. 3693/1978 imobilul cu nr. topo 14737 a fost dezmembrat în baza deciziei nr.176/1978 a Consiliului popular al județului Cluj, parcela cu nr.topo. 14737/1 teren în suprafață de 45.767 mp fiind reînscris în C.F. 984 în favoarea vechilor proprietari, parcela cu nr.topo 14737/2, teren în suprafață de 10.972 mp fiind transcris în C.F. 49659 în favoarea Statului Român. Prin încheierea C.F. nr. 2485/1981 în baza deciziei nr. 216/1979 a Consiliului popular al județului Cluj imobilul cu nr. topo 14737/1 a fost dezmembrat, parcela cu nr.topo 14737/1/ în suprafață de 42.697 mp fiind reînscrisă în C.F.

984 în favoarea vechilor proprietari, parcela cu nr.topo 14737/1/2 în suprafață de 3070 mp fiind transcrisă în C.F. 66451 în favoarea Statului Român. Prin încheierea C.F. nr. 2194/2000 în baza sentinței civile nr. 5120/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca imobilul cu nr.topo 14737/1/1 a fost dezmembrat, imobilul cu nr.topo 14737/1/1 și 14737/1/1/3, teren în suprafață de 34.882 fiind reînscris în C.F. 984 în favoarea vechilor proprietari printre care și G.P., soția născută K.G.,,în cotă parte de 16/240, iar imobilele cu nr.topo 14737/1/1/2/1 în suprafață de 699 mp, 14737/1/1/2/2 în suprafață de 3558 mp și 14737/1/1/2/3 în suprafață de 3558 au fost transcrise în cărți funciare noi, în favoarea lui P.G.A., H.P.S., H.P.C., H.P.G.

și P.W.F. Prin procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrățirea și Consiliul Popular Cluj-Napoca au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat și în administrarea Consiliului Popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor și străzilor de la CAP Înfrățirea, printre care și terenul înscris în C.F. 984 cu nr. topo 14737 în suprafață de 3,7540 ha. Prin sentința civilă nr.3410/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins ca prematură acțiunea reclamanților B.S. și P.A. pentru sistarea indiviziunii asupra terenului cu nr.topo 14737 reținându-se ca reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra acestuia, întrucât întregul teren a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu, iar cererile pentru restituirea terenurilor nu erau soluționate.

Prin dispoziția nr. 6480 din 28 iunie 2007 Primarul Municipiului Cluj Napoca a respins notificarea formulată de defuncta P.G. reținând că aceasta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului revendicat. Referitor la situația de fapt instanța a reținut că terenul a fost preluat abuziv de stat. Chiar dacă în C.F. 984 Cluj a fost înscrisă doar preluarea de către stat a terenurilor în suprafață de 10972 mp și 3070 mp, din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 rezultă ca și suprafața de 37540 mp a intrat în proprietatea statului, prin schimbul efectuat cu CAP Înfrățirea. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat preluarea în întregime de către stat a terenului cu nr.topo 14737, o parte fără titlu.

S-a reținut incidența dispozițiilor art. 2 lit. 1) din Legea nr. 10/2001 în raport de care preluarea imobilului s-a făcut abuziv, printr-un proces verbal. Așa fiind, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2838,96 mp, teren arător și fânaț înscris în C.F. 984 Cluj cu nr.topo 14737 (corespunzătoare cotei părți de 2/40 din acest teren, deținute de antecesorii lor) urmând ca în baza probelor administrate să se stabilească categoria acestor măsuri. Instanța a mai reținut, în baza raportului de expertiză efectuat în cauză,că restituirea în natură, în raport de dispozițiile art. 1, alin. (2), art. 11, alin. (3) și art. 18, lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu este posibilă.

Astfel, în ce privește suprafața de 301 mp este înscrisă în C.F. 136108 Cluj-Napoca în favoarea SC E.H. SRL, fiind ocupată de construcție , suprafața de 2187 mp este înscrisă în C.F. 136109 Cluj-Napoca în favoarea SC S.B. SRL și este ocupată de echipamentele aferente depozitelor de agregate și fundațiile silozurilor și platformelor betonate, iar suprafața de 351 mp este aferentă str. C., cu trotuarul și spațiile verzi aparținând domeniului public. Din C.F. 136108 și 136109 Cluj-Napoca rezultă că aceste terenuri au fost dobândite prin cumpărare de către SC I. SRL și SC H.T.I. SRL și, având în vedere că o parte din terenul revendicat este ocupat de amenajări de utilitate publică și alta a fost înstrăinată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat apel. Se susține că revendicatoarea, respectiv moștenitorii acesteia nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului. Foștii proprietari tabulari ai cotei de 16/320, parte din imobilul revendicat, au fost P.G. și G.P., antecesorii reclamanților. Imobilul în litigiu este înscris în C.F. nr. 984, nr.top 14737/1/1 în suprafață de 42.697 mp din care parcelele cu nr.top 14737/1/1/1/ și nr.top 14737/1/1/3 în suprafață de 34882 mp sunt proprietatea tabulară a mai multor persoane printre care se identifică și revendicatoarea P.G., decedată. Prin Decretul de expropriere nr. 353/1960 și Deciziile nr. 176/1978 și nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Județului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată , iar reclamanții nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat.

Ei aveau obligația ca în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate, cele din care să rezulte calitatea de moștenitori, modul de trecere în proprietatea statului a imobilului. Prin decizia nr. 300 A din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul, obligând apelantul la cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că și o simplă preluare de fapt a unui imobil, fără ca pentru acesta să se fi întocmit acte de preluare sau chiar dacă s-au întocmit astfel de acte fără a se indica temeiul legal, se încadrează în categoria preluării abuzive indicată de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Dacă s-ar interpreta altfel dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-ar ajunge la un paradox în sensul că pentru acele imobile unde există o aparență de legalitate a preluării, fiind întocmite acte de preluare în baza unei norme legale, este incidentă Legea nr. 10/2001, iar pentru acele imobile pentru care abuzul este mai evident, dat fiind că nici măcar nu s-au întocmit acte de preluare ori s-au întocmit dar nu s-a indicat temeiul legal, Legea nr. 10/2001 nu ar fi incidentă cu toate că exact acesta este rostul Legii nr. 10/2001, de a fi o lege reparatorie. S-a mai reținut că în prezent imobilul nu se mai află în proprietatea persoanelor îndreptățite, fiind preluat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și deci se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În legătură cu critica apelantului că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive instanța a reținut că din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrățirea și Consiliul Popular Cluj-Napoca rezultă că au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat și administrarea Consiliului popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor și străzilor de la CAP Înfrățirea, printre care și terenul înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737 în suprafață de 3,7540 ha, antecesorii reclamanților fiind proprietari asupra acestui imobil conform încheierii C.F. nr. 8069 din 16 decembrie 1957 prin care s-a înscris dreptul de proprietate sub B 28-29 în favoarea lui G.P. și soția născută K.G.

asupra cotei părți de 2/40 din imobilul de sub A+1 cu nr.topo 14737 arător și fânaț la Eperies în suprafață de 9 iug și 1372 stj.p. Prin sentința civilă nr. 3410/2006 Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca prematură acțiunea reclamanților B.S. și P.A. pentru sistarea indiviziunii asupra terenului cu nr.topo 14737 reținându-se că reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra acestuia întrucât întregul teren a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu, iar cererile pentru restituirea terenurilor nu erau soluționate. Așa fiind terenul cu nr.topo 14737 din C.F. 984 Cluj-Napoca a fost preluat în întregime de Statul Român, deci și cota de 2/40 parte ce a aparținut antecesorilor reclamanților.

Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că dispoziția nr. 6480 din 28 iunie 2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale. Prin această dispoziție a fost respinsă notificarea nr. 2672 din 14 noiembrie 2001 formulată de numita P.G. pentru cota de 16/320 din terenul arător și fânaț la Eperies deoarece nici aceasta și nici,urmare decesului , moștenitorii acesteia B.S. și P.A. nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea Statului Român, în condițiile art. 2, alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată. Imobilul în litigiu este înscris în C.F. nr. 984, nr.top 14737/1/1 în suprafață de 42.697 mp din care parcelele cu nr.top 14737/1/1/1/ și nr.top 14737/1/1/3 în suprafață de 34882 mp sunt proprietatea tabulară a mai multor persoane printre care se identifică și revendicatoarea P.G., decedată.

Prin Decretul de expropriere nr. 353/1960 și Deciziile nr. 176/1978 și nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Județului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată. Reclamanții aveau obligația, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să depună toate actele pe care le dețin în legătură cu imobilul în cauză: copie legalizată și actualizată a cărții funciare în care apare înscris imobilul, copii legalizate după actele de stare civilă și după înscrisurile care dovedesc calitatea de moștenitor a acesteia după foștii proprietari tabulari, acte privind modul de trecere în proprietatea Statului Român a imobilului, ș.a. Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate/…/precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate/…/pot fi depuse până la data soluționării notificării”.

Nici în faza administrativă, nici în fața instanței de apel reclamanții nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul a fost preluat de Statul Român. Recursul nu este fondat și va fi respins ca atare. Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată (1) „În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.

Față de redactarea inițială potrivit căreia legiuitorul impunea persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii să prezinte în dovedirea dreptului de proprietate actele doveditoare prin care se înțelegea acte juridice translative de proprietate (acte de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras C.F., acte sub semnătură privată ș.a.) în noua redactare s-a avut în vedere dificultatea reală a prezentării unor astfel de acte, dată fiind perioada mare de timp care a trecut de la momentul preluării bunurilor de către stat, legiuitorul a derogat de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de proprietate și a modificat dispoziția legală în sensul că existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus măsura preluării abuzive de stat.

Cu alte cuvinte proba dreptului de proprietate se poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigiile de drept comun. Analizând actele și lucrările dosarului în lumina dispozițiilor citate rezultă că nu pot fi reținute criticile prin care se susține că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, că nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea Statului Român, în condițiile art. 2, alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată și că prin Decretul de expropriere nr. 353/1960 și Deciziile nr. 176/1978 și nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Județului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată.

În realitate din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrățirea și Consiliul Popular Cluj-Napoca rezultă că au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat și administrarea Consiliului popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor și străzilor de la CAP Înfrățirea, printre care și terenul înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737 în suprafață de 3,7540 ha. Antecesorii reclamanților erau proprietari asupra acestui imobil conform încheierii C.F. nr. 8069 din 16 decembrie 1957 prin care s-a înscris dreptul de proprietate sub B 28-29 în favoarea lui G.P. și soția născută K.G. asupra cotei părți de 2/40 din imobilul de sub A+1 cu nr.topo 14737 arător și fânaț la Eperies în suprafață de 9 iug și 1372 stj.p.

Prin sentința civilă nr. 3410/2006 (fila 7 dosar fond) Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că terenul cu nr.topo 14737 a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu. În concluzie terenul cu nr.topo 14737 din C.F. 984 Cluj-Napoca a fost preluat în întregime de Statul Român, deci și cota de 2/40 parte ce a aparținut antecesorilor reclamanților, situația sa juridică intrând sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 10/2001 republicată care conferă caracterul abuziv de preluare a imobilelor pentru „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare” și, respectiv, „ orice ale imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal”.

Cât privește critica nerespectării dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată în sensul că nici în faza administrativă, nici în fața instanței de apel reclamanții nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul a fost preluat de Statul Român, urmează a se constata că nu este întemeiată. Sub un prim aspect articolul invocat statuează: „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, /…/pot fi depuse până la data soluționării notificării”. Expresia „soluționarea notificării” trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape – administrativă sau judiciară. Nicio prevedere a legii nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară, iar exprimarea din text („pot”) conduce la concluzia că ne aflăm în fața unei norme de recomandare.

A considera altfel ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție. Pe de altă parte rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate,căci ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 300 A din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă , de muncă, asigurări sociale, minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 17 iunie 2010.