ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2562/2009

HOTĂRÂRE
22.10.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2562/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A. Buciumeni SA, prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul orașul Budești - prin primar

la plata sumei de 5.461.418 lei reprezentând contravaloarea investițiilor neamortizate,

constând în „drum de acces - DN 4 - Buciumeni” și „sistem de desecare Lunca

Dâmboviței” și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Călărași, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 1200 din 1 septembrie 2008, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Oltenița, reținând, în esență, că, fiind o acțiune prin care s-a

solicitat restituirea contravalorii unei investiții realizate pe un teren

agricol ce a făcut obiectul unei restituiri în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr.

1/2000 și fiind deci o cauză de natură funciară, competentă în soluționarea ei

este Judecătoria Oltenița.

Prin sentința civilă nr. 2323 din 16

octombrie 2008 Judecătoria Oltenița a admis excepția necompetenței sale

materiale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus

înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru regulator de competență.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin sentința comercială nr. 165 din 19 noiembrie 2008, a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția

civilă, reținând în esență că reclamanta este o societate comercială, iar

obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenții a căror valoare

depășește 100.000 lei, iar litigiul având natură comercială, competența

materială revine tribunalului și nu judecătoriei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta SC A. Buciumeni SA întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5,

8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate

și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond la Judecătoria Oltenița.

În cadrul recursului reclamanta a

formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului întrucât nu i

s-a comunicat hotărârea privind conflictul negativ de competență și nici nu au

știut despre aceasta.

Înalta Curte, examinând cererea de

repunere în termen astfel cum a fost motivată, constată că recurenta reclamantă

nu se află în nici una dintre ipotezele dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.

conform cărora împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una

obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici

depășită de către recurent. Unei astfel de situații nu-i poate fi asociată

aceea că nu avea cunoștință de conflictul negativ de competență, cu atât mai

mult cu cât la data de 10 decembrie 2008 i-a fost comunicată decizia nr. 15 din

data de 19 noiembrie 2008, dovada de comunicare fiind semnată și ștampilată de T.G.

– delegatul societății (fila 5 dosar apel).

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge

cererea de repunere în termen și va respinge recursul ca tardiv.

Examinând recursul reclamantei în această

lumină se constată că, deși comunicarea deciziei instanței de apel i s-a făcut

la data de 10 decembrie 2008 (fila 5 dosar apel) la sediul menționat constant

de aceasta în actele dosarului, reclamanta a formulat recursul la data de 2

martie 2009 (fila 8 plic dosar recurs), respectiv cu depășirea termenului de 15

zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., iar sancțiunea nerespectării acestei

obligații este prevăzută de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele de mai sus, recursul fiind

declarat după împlinirea termenului legal, stabilit imperativ, fapt care atrage

decăderea recurentei din dreptul de exercitare a căii de atac, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca

tardiv formulat.

Respinge cererea de repunere în termenul

de exercitare a recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca fiind tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-16
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2011
rea obligației asumată prin antecontractul din 26 aprilie 2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC E.P.S. R.V. SRL Budești, iar prin decizia civilă nr. 878 din 24 octombrie 2007 Tribunalul Călărași a respins excepțiile n
ÎCCJ 2009-05-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1512/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe pârâții D.D. și D.G. solicitând să se constate
ÎCCJ 2009-11-17
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2946/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de somație de plată introdusă pe rolul Judecătoriei Slobozia, creditoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC I.I. SRL,
ÎCCJ 2012-03-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2012
2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Intimata A.D.S. a solicitat respingerea excepției pentru că recurenta nu a formulat recurs împotriva încheierii din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios adminis
ÎCCJ 2008-10-23
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1286 din 28 martie 2006, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei având ca
Sursă