ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2010

Asupra conflictului de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința nr. 5173

din 8 iulie 2009, pronunțată în dosar

nr. 1043/318/2009 a admis

excepția de necompetență materială ridicată de

către pârâtul Consiliul Județean Gorj și a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.P. GORJ

SA în contradictoriu cu pârâții SC C. SA și Consiliul Județean

Gorj în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 1043/318/2009 la data de

23 ianuarie 2009, reclamanta SC I.P. GORJ SA, în

contradictoriu cu pârâții SC C.

SA și Consiliul Județean

Gorj, a solicitat să se constate că certificatul de atestare a dreptului

de proprietate nr. 0021 emis în favoarea pârâtei SC C. SA cu privire la

imobilul „Librăria M.E." este fals, întocmit ca urmare a

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals

intelectual de către făptuitorul S.P.B., aspect ce rezultă din decizia

nr. 731/R din 19 noiembrie 2008, prin care s-a constatat săvârșirea

acestor infracțiuni în eliberarea Certificatului de atestare a dreptului

de proprietate GJ nr. 0021 din 30 ianuarie 1995.

Pârâtul

Consiliul Județean Gorj, prin întâmpinare, a invocat excepția de

necompetență materială, arătând că natura

juridică a înscrisului Certificat de atestare a dreptului de proprietate

seria GJ nr. 0021 din 30 ianuarie 1995 este aceea de act administrativ, constitutiv

de drepturi emis de către o autoritate publică administrativă -

Consiliul Județean Gorj și că, prin urmare, competența de a

se pronunța asupra desființării acestui înscris, dată fiind

existența deciziei Tribunalului Timiș nr. 731 /R din 19 noiembrie 2008,

revine instanței specializate de contencios administrativ.

Cum

în cauză s-a solicitat constatarea nulității certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria GJ nr. 0021 din 30

ianuarie 1995 emis de Consiliul Județean Gorj, competența de

soluționare a litigiului în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. competența de soluționare aparține

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2407/54/2009.

La

rândul ei această instanță a constatat că este

necompetentă material să soluționeze litigiul și și-a

declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu reținând

în esență că în materia cercetării falsului în

situația în care acțiunea publică s-a prescris legiuitorul a

prevăzut expres, prin dispozițiile art. 184 C. proc. pen. că

instanța competentă este instanța civilă, astfel încât

chiar dacă actul este emis de o autoritate publică, falsul nu poate

fi cercetat de instanța de contencios administrativ.

Cauza

a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta

Curte analizând actele și lucrările dosarului în funcție de

actele normative aplicabile constată că instanța competentă

să soluționeze litigiul dedus judecății este

Judecătoria Târgu Jiu pentru următoarele considerente:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu,

reclamanta SC I.P. GORJ SA a solicitat să se constate că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate seria GJ nr. 0021 emis de Consiliul

Județean Gorj este fals, în condițiile în care a intervenit

prescripția răspunderii penale.

Prin

precizarea depusă la data de 10 decembrie 2009, reclamanta a indicat

temeiul de drept al acțiunii dispozițiile art. 184 C. proc. civ.

Textul art. 184 C. proc. civ. a prevăzut

fără distincție și fără a prezenta vreo

relevanță

emitentul actului ca, în cazul când acțiunea penală s-a stins

sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice

mijloace de probă.

Instanța civilă nu poate fi confundată cu

instanța de contencios administrativ,

deoarece instanța civilă

este instanța de drept comun, iar instanța de contencios

administrativ este instanța specializată.

Din

prevederile art. 2 alin. (1) C. proc. civ. se poate observa că legiuitorul

a distins între cererile în materie civilă și cele în materia

contenciosului administrativ.

În

materia cercetării falsului, legiuitorul a prevăzut expres

instanța competentă, care este instanța civilă, astfel

încât, chiar dacă actul este emis de o autoritate publică, falsul nu

poate fi cercetat de instanța de contencios administrativ.

Mai

mult, în speța de față, nu se regăsesc nici situațiile

reglementate de art. 1 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004.

Instanța

nu a fost investită cu cercetarea excesului de putere, respectiv cu

cercetarea exercitării dreptului de apreciere, aparținând

autorităților administrației publice, prin încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale

cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege.

În

cazul dedus judecății, instanța trebuie să cerceteze

existența falsificării unui înscris oficial.

Falsul,

în situația în care acțiunea penală s-a prescris, se va cerceta

de instanța civilă, indiferent de emitentul actului, pentru că

art. 184 C. proc. civ. prevede expres instanța competentă.

În

acest din urmă caz, legiuitorul a prevăzut o procedură

derogatorie de la dreptul comun, instituind prerogativa de cercetare a falsului

în favoarea instanței civile.

Având

în vedere că în speță, în raport cu dispozițiile art. 184 C.

proc. civ., nu se face distincție între emitentul actului și nu se

face trimitere la contenciosul special, Înalta Curte apreciază că în

cauză competența de soluționare aparține Judecătoriei

Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

litigiului privind pe SC I.P. GORJ SA, SC C. SA și Consiliul Județean

Gorj în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 mai 2010