ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1982/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 529 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 522 1 alin. (1) și (2) raportat la art. 406 C. proc. pen., s-a anulat în parte în latură penală și civilă sentința penală nr. 552 din 14 august 2001 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1407 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului Prahova și, fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., s-a dispus condamnarea acestuia, după cum urmează: - 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru falsificarea instrumentelor oficiale, prevăzută de art. 286 C. pen. cu art. 74-76 lit. e) C. pen.; - 2 ani închisoare pentru folosirea instrumentelor oficiale false, prevăzută de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile art. 66 C. pen. Luându-se act că inculpatul se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 522 din 14 august 2001 a Judecătoriei Câmpina, s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1005 din 10 decembrie 2001 emis de această instanță, precum și punerea de îndată în libertate, dacă nu este deținut în altă cauză.

Totodată, potrivit art. 88 C. pen., combinat cu art. 68, art. 71, art. 72 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii, perioada executată în Grecia și România, de la 19 mai 2006 la zi. În latură civilă inculpatul C.C. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL Băicoi în sumă de 2002,4070 lei către partea civilă SC L.C. SRL Târgu Mureș, precum și suma de 6091.5029 lei către partea civilă SC S.P. SRL Dărmănești, ultima obligată și în solidar cu inculpata C.E., judecată separat. De asemenea, cu solidaritatea aceleiași inculpate și a părții responsabile civilmente SC V.I. SRL Băicoi, inculpatul C.C. a fost obligat la plata sumei de 3906,10 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC T.P.M.

SRL Moreni. Restul acțiunilor civile exercitate în procesul penal de celelalte părți vătămate s-au respins, ca neîntemeiate. S-a dispus anularea cecurilor falsificate, aflate în dosarul de urmărire penală, volumul I. Măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. 178899/2000 ale I.P.J. Prahova, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.C., s-au menținut. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut, în esență, următoarea stare de fapt: Inculpatul C.C. și soția sa, coinculpata C.E., au fost asociați și administratorii SC C.C. SRL, SC V.I. SRL și A.F. C.C., toate cu sediul în orașul Băicoi, județul Prahova, având ca obiect de activitate vânzarea de anvelope, piese auto și vopseluri.

Până în luna ianuarie 2000, aceștia au derulat afaceri comerciale în bune condiții, cu o serie de societăți comerciale, între care și multe constituite părți civile. Ulterior, nemaiavând disponibil în cont și deși cunoșteau că se află în interdicție bancară, ei au continuat relațiile contractuale, inducând în eroare partenerii, persoane juridice, prin achitarea mărfii achiziționate cu file CEC ori bilete la ordin, fără acoperire bancară. Potrivit datelor existente la Centrala Incidentelor de Plăți, coinculpații erau înregistrați cu 31 incidente de plată (16 cecuri și 15 bilete la ordin) pentru SC B. SA, sucursala Câmpina, privind SC V.I.

SRL Băicoi, toate societățile intrând în interdicție bancară pentru cecuri emise în perioada 24 august 2000 – 28 septembrie 2001. În concret, fraudarea partenerilor de afaceri s-a realizat prin conjugarea actelor materiale, constând în întocmirea instrumentelor de plată (cecuri, bilete la ordin) de către unul și ridicarea mărfii achiziționate de la societățile înșelate, de către celălalt, ambii cunoscând faptul că în momentul eliberării acestora, nu exista acoperire bancară. S-a mai reținut că faptele au fost comise în perioada februarie-octombrie 2000, de soții C.E. și C.C. în calitate de asociați și administratori ai celor trei societăți comerciale, prin emitere de cecuri și ordine de plată fără acoperire, iar din august 2000 cei doi au folosit o ștampilă falsificată, amprentată ca aparținând SC B. SA, sucursala Câmpina, cauzându-se prejudicii pentru 11 societăți comerciale de pe raza multor județe, pagubele materiale totalizând 2.590.048,72 lei.

Prin sentința penală nr. 552/2001 a Judecătoriei Câmpina au fost condamnați inculpații C.C. și C.E. la pedepse rezultante de câte 12 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor concurente prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 286 C. pen. și art. 287 C. pen. Soluția a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1407/2001 a Tribunalului Prahova, respingându-se ca nefondate apelurile exercitate de inculpați. Ambele hotărâri s-au pronunțat în lipsa acestora, iar la 10 decembrie 2001, prima instanță a trecut la executarea pedepselor, constatându-se că acestea au rămas definitive prin nerecurare, emițându-se mandatele de executare nr. 1005/2001 pentru inculpatul C.C.

și nr. 1006/2001 pentru inculpata C.E. Pe baza relațiilor primite de la C.C.I. – Biroul Național INTERPOL, coinculpații au fost dați în urmărire generală internațională și, fiind localizați pe teritoriul Greciei, au fost extrădați, procedura de arestare provizorie și predare finalizându-se succesiv, respectiv la 21 august 2005 pentru C.E. și 19 mai 2006 pentru C.C., acesta din urmă fiind preluat de statul român abia la 11 decembrie 2006, luând cunoștință de condamnare la 22 ianuarie 2007. Ca urmare, prin încheierea din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploiești a disjuns cauza, având ca obiect recursul exercitat de condamnata C.E. (extrădată între timp) și totodată s-a suspendat judecata privind pe inculpatul C.C.

până la comunicarea hotărârii autorităților elene asupra solicitării de extrădare. De altfel, prin decizia penală nr. 4118 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9054/105/2006 a rămas definitivă condamnarea inculpatei C.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. Față de precizările formulate în ședința publică din 17 ianuarie 2007 și constatând că recurentul C.C. a fost judecat și condamnat în lipsă, prin decizia penală nr. 45 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a trimis cauza spre rejudecare, conform art.522 1 raportat la art. 405, art. 408 C. proc. pen., Tribunalului Prahova, ca primă instanță, să judece infracțiunea de înșelăciune în raport de modificările procedurale intervenite între timp, privind competența materială a instanțelor judecătorești.

Dând eficiență dispozițiilor legale ce reglementează judecata în primă instanță, s-a procedat la ascultarea inculpatului, a martorilor și părților vătămate, reținându-se aceeași stare de fapt pentru care inculpatul a fost găsit vinovat și condamnat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o sub aspectul greșitei încadrări și a pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 135 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și, procedând la rejudecare, a dispus următoarele: - a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

în pedepsele componente, respectiv 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.; 4 luni închisoare pentru falsificarea instrumentelor oficiale, prevăzută de art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen.; 2 luni închisoare pentru folosirea instrumentelor oficiale false, faptă prevăzută de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen. A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., faptă din perioada februarie-octombrie 2000, de la 8 ani închisoare și 4 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.; - s-a limitat conținutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., combinat cu art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 286 și art. 287 C. pen., fapte din august 2000, constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a computat din pedeapsă durata executată în baza sentinței penale nr. 552 din 14 octombrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, conform mandatului nr. 1005 din 10 decembrie 2001, începând cu 19 mai 2006 și până la 5 octombrie 2007. S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate. S-a motivat în considerente că se impune o reindividualizare a pedepsei în raport de o serie de împrejurări, cum ar fi timpul scurs de la săvârșirea faptelor, privarea de libertate de circa 1 an și 6 luni, cât și tratamentul juridic de care a beneficiat soția sa C.E. în calitate de coautoare a faptei dedusă judecății. Totodată, s-a arătat că s-a dat o rezolvare nelegală laturii civile a cauzei, printr-o interpretare necorespunzătoare a dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. ce reglementează principiile răspunderii civile delictuale în cazul solidarității procesuale, limitându-se obligația de acoperire a prejudiciilor de către inculpatul C., exclusiv la societățile în cazul cărora a semnat instrumentele de plată fără acoperire bancară. Întrucât celelalte părți vătămate ce au exercitat acțiuni civile în prezenta cauză nu au apelat o atare soluție prejudiciabilă, nelegalitatea nu a putut fi înlăturată cu ocazia controlului jurisdicțional exercitat. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C., care a criticat-o sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului având în vedere că a fost privat de libertate pe timp de 1 an și 7 luni.

Examinând hotărârea atacată în raport de această critică, de cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru considerațiunile ce urmează, că recursul declarat de inculpat este nefondat. Astfel recurentul inculpat a beneficiat de dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen., privind rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare, ocazie cu care instanțele în cadrul rejudecării la fond și în căile de atac s-au pronunțat asupra fondului acuzațiilor, dar și asupra pedepselor aplicate cu respectarea drepturilor sale procesuale înscrise în dispozițiile dreptului intern și al normelor europene.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. referitoare la individualizarea pedepselor, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu mult sub limita minimă legală de 10 ani închisoare, prin eficiența deplină acordată circumstanțelor judiciare personale atenuante reținute în favoarea sa. În cadrul procesului de individualizare a pedepsei la stabilirea cuantumului și alegerea modalității de executare, instanța de apel a apreciat atât conduita procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale, dar și proporția ce se cuvine a exista, în sensul legii, între pedeapsa aplicată și starea de fapt și de drept care a generat-o, respectiv o infracțiune de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, comisă în formă continuată.

Și desigur, în acest cadru stabilind o pedeapsă în limitele legale sancționatoare cu executare în detenție au fost respectate rigorile legii, pedeapsa fiind de natură să realizeze prevenția specială și generală cât și reeducarea. Pe de altă parte, starea de arest sau de libertate sau perioada în care inculpatul a fost privat de libertate nu pot constitui, în sensul legii, criterii de individualizare a pedepsei. Așa fiind, pentru considerațiunile expuse, critica formulată de inculpat vizând individualizarea pedepsei este nefondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca atare. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 135 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.