ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului penal de față:
Prin
sentința penală nr. 97 din 31 ianuarie 2008, Tribunalul București, secția l-a penală,
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplic.
art. 14
lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin.
(2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., rap. la art. 80
C. pen. a condamnat pe inculpata P.N.
la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii
de trafic de droguri de mare risc.
S-a
făcut
aplic. art. 71
și art. 64 lit.
a), b) C. pen.
În baza
art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor
prev. de
art. 64 lit. a) și b) C.
pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza
art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei, iar în
baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la data de 31 mai 2007 la zi.
În baza
art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea
distrugerii a cantităților de 0,20 grame heroină rămasă după efectuarea
analizelor de laborator și 0,27 grame heroină după efectuarea analizelor de
laborator, depuse la camera de corpuri delicte a IGPR -DCJSEO.
În baza
art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpată a următoarelor
bunuri: telefon mobil marca Sony Ericson, telefon mobil marca Siemens MT 50,
telefon mobil marca Samsung SGM - E350 și sumele de 1,735.00 lei depusă la CEC
cu recipisa de consemnare
nr. 1858745/1 din
5 iunie 2007, și 200 Euro formată din 2 bancnote de 100
Euro, depusă la
camera de corpuri delicte din cadrul BCCOB cu dovada seria AT nr. 0003616 din
data de 04 iunie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că la data
de 23 februarie 2007, numitul D.S. a
formulat în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 un denunț cu privire la faptul
că numitul „C." și membri ai familiei sale vând droguri de mare risc în
locuința acestora din București.
A fost
începută urmărirea penală față de inculpată, fiind introdus în cauză un
investigator sub acoperire și 3 colaboratori ai acestuia, în vederea efectuării
de cumpărări autorizate de la inculpată.
La data
de 03 aprilie 2007, investigatorul T.S. s-a întâlnit cu colaboratorul M.G.,
căruia, după efectuarea percheziției corporale, i-a remis suma de 100 lei
pentru a cumpăra două doze de heroină de la inculpată, scop în care s-au
deplasat pe strada, unde locuia inculpata, și, în timp ce investigatorul a
rămas afară, colaboratorul a intrat în curtea locuinței, de unde a revenit după
circa 15 minute și i-a dat investigatorului o doză de heroină.
La
controlul corporal efectuat colaboratorului, nu s-au descoperit asupra acestuia
bani, substanțe sau obiecte a căror deținere să fie interzisă de lege. Colaboratorul
a învederat faptul că inculpata avea spre vânzare numai doze mari de heroină,
de 100 lei bucata, tranzacția fiind înregistrată cu mijloace audio-video în
mediu ambiental.
Drogurile
au fost sigilate într-un plic și prezentate laboratorului de analiză a
drogurilor, unde s-a constatat că proba avea o greutate de 0,28 grame, conținea
heroină, iar în urma efectuării analizelor a mai rămas o cantitate de 0,20
grame, depusă la Camera de Corpuri Delicte, la data de 11 aprilie 2007.
Î
n ziua
de 04 aprilie 2007, investigatorul și colaboratorul sub acoperire s-au întâlnit
din nou pentru a efectua o nouă cumpărare de droguri de la inculpată,
tranzacția efectuându-se în același mod ca și prima dată, de această dată însă
colaboratorul predând două punguțe din folie de plastic de culoare alb mat,
răsucite la capete și lipite prin topire la flacără, cu o substanță de culoare
bej, pulverulentă.
După
efectuarea analizelor, s-a constatat că substanța este heroină, din cantitatea
inițială de 0,39 grame rămânând 0,27 grame, ce a fost depusă la Camera de
Corpuri Delicte la data de 11 aprilie 2007.
Situația
de fapt este dovedită de materialul probator administrat în cauză, respectiv
înregistrări audio-video, declarațiile investigatorului și ale colaboratorului
sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică ce au relevat că
substanța comercializată de inculpată este heroină.
Fiind
audiată, inculpata a recunoscut că este consumatoare de droguri de mai mulți
ani, dar și activitatea infracțională pe care a desfășurat-o la data de 03
aprilie 2007, respectiv 04 aprilie 2007.
Instanța
de fond a constatat că în cauză este incidență agravanta
prev.
de
art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât
inculpata s-a folosit de fiica sa minoră, P.E., de 9 ani, care a porționat și a
ambalat dozele de heroină oferite de inculpată spre vânzare.
La
individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, s-au avut în vedere
criteriile
prev. de
art. 72 C. pen., dar și
faptul că inculpata a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie,
gradul de pericol deosebit de ridicat al faptei penale, perseverența
infracțională de care a dat dovadă inculpata.
Coborârea
cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege a fost consecința
faptului că inculpata a dovedit cooperare cu organele judiciare și a recunoscut
comiterea faptelor.
Î
mpotriva
sentinței a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul
că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că aceasta a formulat un denunț
care, deși nu a fost finalizat, ar fi trebuit să
conducă instanța de fond la concluzia că inculpata cooperează în
vederea
prinderii și a altor traficanți.
Nu s-a
ținut cont de faptul că inculpata are 7 copii, dintre care doi minori, care au
nevoie de sprijinul ei, și, față de această situație se solicită reducerea
cuantumului pedepsei sub cel stabilit de instanța de fond.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor
de apel invocate de
inculpată, instanța de apel a
constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța fondului, că
încadrarea juridică a faptei săvârșite de
inculpată
este, de asemenea, corectă, împrejurare care rezidă și din faptul
că
aceasta a recunoscut comiterea faptelor în sensul în care au fost reținute de
instanța de fond, inculpata comercializând droguri de mare risc, fapt care face
inoperantă prezumția relativă de nevinovăție recunoscută de lege oricărei
persoane cercetată penal.
Susținerile
inculpatei în declarația dată în fața instanței de apel sunt lipsite de orice
suport faptic, pentru că inculpata nu face altceva decât să încerce să
diminueze gravitatea activității sale infracționale atunci când arată că, în
realitate nu se ocupa de comercializarea drogurilor de mare risc, ci fiind
consumator înrăit, obișnuia să se împrumute reciproc cu droguri de la
colaboratorul M.G., fostul concubin al fiicei sale.
Instanța
de apel a constatat și o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate
inculpatei de instanța de fond, atâta vreme cât probele privind vinovăția
acesteia sunt certe, că inculpata a săvârșit o infracțiune de un grad ridicat
de pericol social în stare de recidivă postexecutorie, că a dovedit
perseverență infracțională.
Se
apreciază că instanța de fond a acordat suficientă clemență inculpatei,
aplicând
disp. art. 74
alin. (1) lit. c) C.
pen., valorificând conduita sa procesuală, ceea ce a condus la coborârea
cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Cu
privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor
prev.
de
art. 64 lit. a) și b) C. pen., dar și a pedepsei
accesorii pe durata executării pedepsei principale a interzicerii acelorași
drepturi, instanța de apel a constatat că necesitatea legitimă a unei astfel de
măsuri rezultă din natura și gravitatea sporită a infracțiunii săvârșite,
precum și din faptul că inculpata este recidivistă, perseverând în activitatea
infracțională.
Față de
aceste considerente, prin decizia penală nr. 68 din 6 martie 2008, Curtea de
Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de
inculpată împotriva sentinței penale nr. 97 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului
București, secția l-a penală.
Î
mpotriva
deciziei a declarat recurs inculpata, fără a indica în scris vreun motiv de
nelegalitate sau netemeinicie al hotărârii atacate.
Oral,
în fața instanței, inculpata a invocat incidența cazului de casare
prev.
de
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc.
pen., solicitând casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.
Examinând
hotărârea în raport de criticile recurentei, ca și din oficiu
pentru cazurile enunțate de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată
că recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Este cert și confirmat de declarațiile
inculpatei, ca și de celelalte probe
administrate în
cauză, că la datele de 03 aprilie 2007 și 04 aprilie 2007, inculpata a vândut
investigatorului sub acoperire, T.S., prin intermediul colaboratorului
acestuia, M.G. o doză de heroină de 0,28
grame,
cu suma de 100 lei, respectiv 2 doze de heroină de 0,39 grame, cu
suma
de 100 lei.
Stabilindu-se
vinovăția inculpatei, instanțele anterioare au apreciat că o pedeapsă orientată
sub minimum prevăzut de lege cu executare în regim privativ de libertate este
aptă să asigure reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de către aceasta
a noi infracțiuni în legătură cu drogurile.
Î
mprejurările
în care a fost săvârșită infracțiunea și perseverența infracțională a
inculpatei, faptul că s-a folosit de fiica sa minoră în pregătirea și ambalarea
dozelor, starea de recidivă determinată de săvârșirea altor infracțiuni de
acest gen, împiedică reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul
reducerii acesteia.
Conduita
procesuală a inculpatei și situația sa familială au determinat instanțele să
retină existenta în concurs a circumstanțelor atenuante și a celor agravante
și, procedând conform art. 80 C. pen., să diminueze pedeapsa sub limita minimă
prevăzută de lege, astfel că ar fi nejustificată o nouă intervenție în
stabilirea sancțiunii penale.
Î
n
consecință, constatând că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată.
Î
n baza
art. 385
17
alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va
computa din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 31 mai 2007 la
zi. Văzând și
disp. art. 192
alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.N.
împotriva
deciziei penale nr. 68 din 6 martie 2008 a Curții de Apel București, secția
I
penală.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 31 mai 2007
la 17 iunie 2008.
Obligă
recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul
de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 50 lei, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședința publică, azi 17 iunie 2008.