ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală 255/F din 04 martie 2009,

pronunțată în Dosar nr. 38341/3/2008, Tribunalul București, secția I-a penală,

a hotărât astfel:

I.

A respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor pentru

care a fost trimis în judecată

inculpatul N.V. din infracțiunile

prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea

nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b)

C. pen., toate cu aplic, art. 33

lit.

a) C. pen. în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor art. 14

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru

fiecare dintre cele două fapte.

În baza

art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a)

C. pen., a condamnat pe inculpatul

N.V. (fiul lui V. și A.) la pedeapsa

principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

trafic de droguri de

mare risc și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.

, a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa principală de 3 ani

închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a

dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata

executării pedepsei principale, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a

inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată

inculpatului

durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.

II.

A respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor pentru

care a fost trimisă în judecată

inculpata P.A.D. din

infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplic, art.

14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000,

pentru fiecare dintre cele două fapte.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000

și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.A.D. (fiica

lui N. și T.) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) C.

pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să

execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei

principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a

inculpatei.

În

baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata

reținerii de 24 ore din data de 21 august 2008 și perioada arestării

preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.

În

baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., a confiscat următoarele cantități de droguri, rămase în

urma analizelor de laborator: 0,18 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008 și respectiv 0,19 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008.

A

dispus restituirea către inculpata P.A.D. a telefoanelor mobile marca N. și

respectiv marca N.I., indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform

dovezii din 27 august 2009 și a sim-urilor V., O. și respectiv C.,

indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 08 octombrie 2008.

În

baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul N.V. la

plata sumei de 600 RON, iar pe inculpata P.A.D. la plata sumei de 900 RON,

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului oficiu desemnat

pentru inculpată a fost avansat din fondurile M.J.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul, examinând actele ș lucrările

dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 21 august 2008, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția

Sectorului 4 – B.C.C.O. s-ai sesizat din oficiu despre faptul că numita P.A.D. urma

să introducă droguri, respectiv heroină, în arestul Secției 14 Poliție, unde se

afla încarcerat concubinul ei, N.V.

Astfel, lucrătorii de poliție s-au deplasat în jurul orei 14

00

la sediu arestului Secției 14 Poliție, unde au asistat la întâlnirea dintre P.A.D.

și persoana arestată preventiv N.V.

După terminarea discuțiilor, P.A.D. i-a predat concubinului său două

pungi, în care se aflau mai multe bunuri, printre cârc un cartuș de țigări M. sigilat,

un săpun N., un șampon H.S. și un antiperspirant G.

La finalul întâlnirii, P.A.D. a fost condusă de către polițiști într-o

încăpere, în vederea efectuării percheziției corporale, iar, în prezența lui N.V.,

s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit asupra bunurilor primite de

acesta de la concubina sa.

În această împrejurare, în interiorul antiperspirantului G., au fost

găsite 3 doze tip bilă, răsucite la capăt, care conțineau un praf pulverulent și

care au fost așezate pe un birou.

Fiind întrebat despre conținutul celor 3 doze, inculpatul N.V. a devenit

violent, s-a apropiat de birou, de unde a luat dozele respective și le-a

înghițit. La solicitarea lucrătorilor de poliție, inculpatul a fost de acord să

regurgiteze toate cele 3 doze, care au fost ridicate și ambalate într-un plic

tip M.A.I. sigilat cu sigiliul nr. 28686, care a fost înainta Laboratorului I.G.P.R.,

în vederea efectuării unei expertize asupra substanțe conținute.

De față la ridicarea celor 3 doze, a fost martorul asistent D.C. în

prezența căruia inculpatul N.V. a declarat următoarele „La data de 21 august 2008,

în jurul orelor 10

00

, am sunat-o pe concubina mea P.A.D., de pe un

telefon mobil marca S.E., pe care îl cumpărasem din arest, de la un individ pe

nume P. și i-am spus să-mi aducă țigări și să meargă la un traficant de droguri

pe nume B. să cumpere 3 doze de heroină, pe care să mi le aducă în arest.

Totodată, i-am spus să disimuleze dozele de heroină într-un antiperspirant.

Dozele de heroină urma să le consum împreună cu P. și ceilalți din arest.

pachet, concubina mea mi-a adus țigările, antiperspirantul și alte bunuri. Cu

ocazia controlului, polițiștii au găsit cele 3

doze" (fila 14, verso, d.u.p.).

În faza cercetării judecătorești, inculpatul N.V. a

revenit

asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale,

susținând că, atât prima declarație, cât și cea dată cu ocazia arestării

preventive nu sunt conforme cu

realitatea. Inculpatul a susținut că a rugat-o pe

coinculpată să-i aducă

medicamente, pentru

că avea dureri puternice de oase și, întrucât aceasta i-a

spus că s-ar putea să nu aibă medicamente, el i-a

transmis să-i aducă „orice", precizând că nu a dorit să dea un înțeles

anume acestui cuvânt. La momentul

când

a primit pachetul, nu a cunoscut că acela conține droguri. Cu privire la fapta

de consum, inculpatul a recunoscut că, împreună cu coinculpată, care

făcea

rost de droguri, le consuma.

În

aceeași fază a procesului penal, inculpata P.A.

D. a recunoscut atât consumul de droguri, cât și împrejurarea că i-a

adus

concubinului său 3 doze de heroină, ascunse într-un antiperspirant,

cu

precizarea că acesta nu i-a solicitat în

mod expres droguri, ci un tratament

pentru dureri. Cu toate acestea, la

momentul când i-a remis pachetul

inculpatului,

ea i-a spus că, în loc de tratament, i-a adus heroină, iar acesta,

deși

aflase ce conține pachetul, nu l-a refuzat.

Tribunalul a apreciat că schimbarea poziției

procesuale a inculpatului nu

este motivată obiectiv, pe de o parte,

pentru că aspectele reținute în actul de sesizare sunt susținute nu numai de

declarațiile inițiale ale acestuia, dar și de toate celelalte mijloace de probă

administrate, iar, pe de altă parte, având în vedere principiul potrivit căruia

probele nu au o valoare prestabilită. Astfel,

inculpatul a

susținut că prima declarație a fost dată sub presiunea organelor

de

urmărire penală, iar cea din fața judecătorului, de la momentul prezentării

sale în

vederea discutării propunerii de arestare preventivă, a fost determinată

de starea de sevraj în care

se afla. Chiar dacă s-ar admite ca valabile

explicațiile

inculpatului, deși nu sunt probate în vreun fel, nu poate fi continuat

demersul logic al derulării faptelor, întrucât nu

se înțelege cum, aflat în stare

de servaj, inculpatul, într-o declarație

liberă în fața judecătorului, a făcut

afirmații

conforme primei sale declarații, care se coroborează și cu celelalte

mijloace

de probă.

Cu ocazia efectuării percheziției corporale asupra

numitei P.

A.D.,

au fost descoperite mai multe bunuri, dintre care au

fost ridicate 2 telefoane mobile, marca N. și

respectiv marca N.I., 5 cartele sim, din care 3

V., 1 O. și respectiv 1 C

. De asemenea,

asupra acesteia au fost găsite și r

idicate 2

doze tip bilă, sigilate prin ardere, conținând o substanță

pulverulentă,

care au fost introduse într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliu nr. 29212,

care a fost înaintat Laboratorului I.G.P.R., în vederea efectuării ui expertize

asupra substanței conținute.

Lucrătorii

de poliție din cadrul arestului Secției 14 au procedat la efectuarea unui

control și în camera în care stătea inculpatul N.V., împreună cu N.A.M., N.A.C.

și V.T.N., ocazie cu care au găsit o seringă hipodermică de unică folosință de

100 unități, în care existau urme de materie, o fiolă spartă din sticlă

transparentă, pe care se observau urme de materie, un filtru de țigară și o

folie din staniol, care conținea o substanță cristalină de culoare albă.

Probele au fost ambalate și sigilate cu sigiliul tip M.A.I. nr. 28686, după

care au fost înaintate pentru expertiză aceluiași laborator.

În

timpul cercetărilor, s-a procedat la audierea martorilor N.A.C. și N.A.M., care

au declarat că nu sunt consumatori de droguri, iar bunurile găsite în camera

lor nu le aparțineau. în schimb, celălalt coleg de celulă al inculpatului N.V.,

respectiv V.T.N. a declarat că seringa și fiola găsite în camera lor erau

utilizate în comun, pentru a se droga, de către toți ocupanții camerei.

Declarația acestuia din urmă nu s-a coroborat însă cu celelalte mijloace de

probă, situație în care s-a apreciat că, din cauza faptului că persoana care a

încercat să introducă heroina în camera de arest a fost inculpatul N.V. (consumator

de heroină de aproximativ 2 ani, astfel cum a declarat chiar el), seringa

hipodermică și fragmentul de fiolă din sticlă în care s-a pus în evidență

heroină îi aparțineau acestuia, fiind folosite la administrarea drogului.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 21 august 2008,

în proba constituită din 3 punguțe din material plastic de culoare albă, cu

masa totală de 0,29 grame, s-a pus în evidență heroină (filele 66-70, d.u.p.).

Potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică din 21 august 2008, în proba

constituită din 2 punguțe din material plastic de culoare albă, cu masa totală

de 0,30 gr., s-a pus în evidență heroină (fila 58-63).

În

drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului N.V., care a determinat-o

pe inculpata P.A.D. să-i procure 3 doze de heroină, pe care aceasta le-a

introdus în pachetul pe care l-a adus cu ocazia vizitei din data de 21 august

2008 la arestul Secției 14 Poliție, unde el se afla în stare de arest

preventiv, fiind descoperite asupra sa de către organele de poliție, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la trafic de droguri de

mare risc și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea

consumului propriu, prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000

și respectiv de art. 4 alin. (1) și (2) din Lege nr. 143/2000 cu aplic, art. 14

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen.

De

asemenea, a constatat că fapta inculpatei P.A.D., care, în data de 21 august

2008, i-a procurat inculpatului N.V., aflat în stare de deținere la Secția 14 Poliție, la insistențele acestuia, 3 doze de heroină, pe care i Ie-a introdus în

pachetul adus la vizită, fiind surprinși în flagrant de către organele de

poliție și, în plus, a mai deținut asupra sa, pentru consum, 2 doze de heroină,

găsite cu ocazia percheziției corporale, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere fără

drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 14 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 143/2000 și respectiv de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art.

33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpaților de

schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni

reținute în sarcina lor, având în vedere conținutul acestor dispoziții și

situația de fapt reținută. Astfel, conform art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

143/2000, constituie circumstanță agravantă împrejurarea că faptele de trafic

de droguri și respectiv deținere de droguri în vederea consumului propriu au

fost comise într-un loc de deținere. Or, faptele reținute în sarcina

inculpaților au fost săvârșite în arestul Secției 14 Poliție.

La stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul a avut

în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., cu referire la tipul de

pedeapsă aplicată, la efectul reținerii circumstanțelor atenuante și stării de

recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în cazul

inculpatului N.V., la modalitatea de executare a pedepselor și la regimul

sancționator în cazul concursului de infracțiuni, dispozițiile părți speciale a

C. pen., care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile

deduse judecății, precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților.

Astfel, în cazul inculpatului N.V., Tribunalul a reținut circumstanțe

atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, anterior săvârșirii

faptelor și chiar pe parcursul procesului penal, atitudinea sa oscilantă fiind

apreciată nu ca o rea-credință, ci ca o poziție subiectivă prin a încercat

să-și diminueze contribuția la comiterea faptelor, dar și starea de recidivă

postexecutorie, determinată de o condamnare anterioară, pronunțată în anul 2002

pentru o infracțiune de tâlhărie și circumstanța agravanta a comiterii

infracțiunilor într-un loc de deținere.

În ceea ce o privește pe inculpata P.A.D.,

Tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, concretizate într-o

conduită

corespunzătoare, atât

anterior săvârșirii faptei, aceasta nefiind cunoscută cu

antecedente

penale, cât și pe parcursul procesului penal, când a avut o atitudine în

ansamblu corectă, de recunoaștere a faptelor, precum și

circumstanța agravantă a comiterii acelor fapte într-un loc de deținere.

În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că scopul legal

al pedepsei, în

accepțiunea art. 52 C. pen., poate fi atins, în cazul

ambilor inculpați,

prin aplicarea pentru fiecare dintre infracțiunile

săvârșite a câte unei pedepse

coborâte sub minimul special prevăzu de lege.

Constatând că cele două infracțiuni reținute în

sarcina fiecărui inculpat

au fost săvârșite de către aceștia prin tot atâtea acte

materiale, ceea ce

atrage incidența

dispozițiilor ce reglementează concursul real de infracțiuni,

Tribunalul, făcând aplicarea art. 33 lit. a) - art.

34 lit. b) C. pen., a dispus

contopirea

pedepselor și executarea de către fiecare inculpat a pedepsei celei

mai grele dintre cele aplicate pentru

infracțiunile concurente.

În cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

Tribunalul a aplicat

inculpaților, alături de pedeapsa principală, și

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

Sub aspectul modalității de executare, Tribunalul,

având în vedere pedepsele în concret aplicate, gradul de pericol social al

infracțiunilor, astfel cum rezultă din împrejurările și modalitatea de

comitere, la care se adaugă

existența antecedenței penale sub forma

recidivei postexecutorii în cazul inculpatului N.V., a apreciat că singura

astfel de modalitate

legală și oportună este cea a detenției, cu interzicerea,

pe durata executării,

ca pedeapsă accesorie, a exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., întrucât, în raport cu specificul

infracțiunilor săvârșite, numai limitarea acestor drepturi se impune.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menținut starea de arest

preventiv a ambilor inculpați, având în vedere

infracțiunile comise de aceștia, astfel cum au fost probate în prezenta

cauză,

care au condus la pronunțarea

unei soluții de condamnare în cazul fiecăruia

dintre ei.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dedus din

pedepsele

aplicate inculpaților perioadele de privare preventivă de

libertate.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în ref. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost confiscate cantitățile

de heroină rămase în urma

analizelor de laborator.

Tribunalul

a dispus restituirea către inculpata P.A

.

D. a celor 2 telefoane mobile și 5 sim-uri,

ridicate de la aceasta în urma percheziției corporale, constatând că nu există

dovezi certe din care să rezulte că acele bunuri s-au constituit într-un mod

specific de săvârșire a infracțiunilor săvârșite de inculpată sau că ele au

rezultat din comiterea de infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul

legal inculpatul N.V. (la data de 13 martie 2009) și inculpata P.A.D. (la data

de 16 martie 2009).

Inculpatul N.V. a solicitat schimbarea încadrării

juridice a ambelor fapte reținute în sarcina sa, prin înlăturarea dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și, în principal, pronunțarea

unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. La art. 10 lit.

c) din C. proc. pen., cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni ce fac

obiectul judecății, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea lor, iar, în

subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pentru acestea.

Inculpata P.A.D. a solicitat reducerea pedepselor

aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa și suspendarea

executării pedepsei rezultante, fie condiționat, potrivit art. 81 din C. pen.,

fie sub supraveghere, conform art. 86

1

din C. pen., în considerarea

circumstanțelor personale, învederând că nu este cunoscută cu antecedente

penale, are un domiciliu stabil și o familie organizată și, de asemenea, a

manifestat o atitudine procesuală sinceră.

Prin Decizia penală 113/A din 11 mai 2009 a Curții de

Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din C.

proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul N.V. și de inculpata P.A.D.

împotriva sentinței penale nr. 255/F din data de 04 martie 2009, pronunțată de

Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 38341/3/2008.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în

fond, rejudecând:

I. a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată

inculpatului N.V. în pedepsele componente, pe care le-a repus în

individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din C. pen. rap. la art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa principală de 3 ani închisoare, stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.

A fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen.,

de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit.

d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa

principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.

25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.

14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 –

art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul N.V. urmând să execute în final pedeapsa

principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare.

II. A descontopit pedeapsa principală rezultantă

aplicată inculpatei P.A.D. în pedepsele componente, care au fost repuse în

individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a)

din C. pen.;

- pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare,

stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74

– art. 76 lit. a) din C. pen.

A fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 din C. pen., de la 1 an și 6 luni

la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit.

b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa

principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen., inculpata P.A.D.

urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani

închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale

apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350

alin. (1) din C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului N.V. și a inculpatei P.A.D.

În temeiul art. 383 alin. (2) din C. proc. pen. raportat

la art. 88 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.V.

durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi,

iar din pedeapsa aplicată inculpatei P.A.D. durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 21 august 2008 și până la zi.

În temeiul art. 192 alin. (3) din C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre

apelanții inculpați, în sumă de câte 300 lei, a fost suportat din fondul

M.J.L.C.

Pentru a pronunța această soluție instanța de control

judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de

probele administrate în cauză, faptele inculpaților fiind pe deplin dovedite.

Totodată s-a reținut că pedepsele stabilite pentru

infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 au fost corect

individualizate, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind

justificată reindividualizarea acestora și nici schimbarea modalității de

executare.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 (reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi

inculpați)s-a constatat de către instanța de prim control judiciar că instanța

de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) din C.

pen., corectă fiind reținerea incidenței prevederilor art. 76 lit. d) C. pen.,

având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune este

de 2 ani, motiv pentru care în urma aplicării prevederilor art. 74 C. pen. a

dispus reducerea pedepselor pentru cei 2 inculpați, respectiv de la 3 ani

închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul N.V. în cazul

infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar

pentru inculpata P.A.D. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare

pentru aceeași infracțiune.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat

recurs inculpatul N.V. și P.A.D., criticând hotărârea sub aspectul cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reducerea pedepselor aplicate prin acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanțelor personale ale inculpaților, aceștia dând dovadă de sinceritate.

Examinând recursurile declarate prin prisma

dispozițiilor prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cât și din

oficiu, cf. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., I.C.C.J. constată

recursurile declarate de către inculpații N.V. și P.A.D. nefondate pentru

următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului

probator administrat a rezultat că în mod corect, instanța de apel și-a însușit

argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în

mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.

4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de

control judiciar a dat eficiență dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

referitoare la aprecierea probelor, stabilind că la 21 august 2008, acționând

la instigarea inculpatului N.V. (concubinul său), inculpata P.A.D. a procurat

și remis acestuia, cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o la arestul Secției 14

Poliție, unde era încarcerat în stare de arest preventiv, 3 doze conținând

cantitatea totală de 0,29 gr de heroină disimulate într-un tub antiperspirant,

pe care inculpatul le-a primit în vederea consumului și, fiind depistat în

flagrant, le-a înghițit, acceptând să le regurgiteze la solicitarea organelor

de poliție.

Cu aceeași ocazie la percheziția corporală, inculpata P.A.D.

a fost depistată deținând asupra sa, pentru consum propriu alte 2 doze,

conținând cantitatea totală de 0,30 gr de heroină. În același timp, la

controlul efectuat în camera de arest unde stătea inculpatul N.V., a fost

identificată - alături de o seringă hipodermică, un filtru de țigară și o folie

de staniol - o fiolă spartă din sticlă transparentă, cu urme de materie, care

s-a dovedit a fi heroină.

Astfel faptele inculpatului N.V. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc (art.

25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și obținere

a unor asemenea substanțe pentru consumul propriu - art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000), iar faptele inculpatei P.A.D. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 și, respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Din mijloacele de probă administrate atât în cursul

urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești (declarațiile

martorului asistent D.C., procese verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale

de constatare a infracțiunii, cererea inculpatei P.A.D. privind efectuarea unei

vizite și aducerea unui pachet pentru arestatul N.V., bon privind scoaterea și

introducerea în arest a inculpatului N.V., procesul verbal privind controlul

camerei de detenție nr. 2, planșe foto, declarații martori V.T., N.A., N.A.,

raport constatare tehnico-științifică) au rezultat împrejurările în care

faptele au fost săvârșite.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate de către recurenții inculpați cu privire la greșita individualizare a

pedepselor aplicate, (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte

o consideră legală și temeinică, iar recursurile nefondate pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixată în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în

vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub

aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât

gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod

real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub

influența sancțiunilor.

Funcția de constrângere și de reeducare, precum și

scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă

individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi e

destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile

socio-etice impuse de societate.

Faptele celor doi inculpați prezintă un grad ridicat de

pericol social, în operația complexă a individualizării tratamentului penal, în

mod corect s-a ținut seama de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei

(drogurile au fost destinate unei persoane aflate în arest preventiv), persoana

atât a celui care le-a introdus, cât și a celui care le-a solicitat (erau

consumatori de droguri) împrejurări coroborate cu atitudinea acestora,

demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât

prin aplicarea unor pedepse ferme, care sunt în deplin acord cu dispozițiile art.

1 din C. pen.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra

conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor

persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în

situația de a reflecta asupra lor, comportării viitoare și de a se abține de la

săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în

executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării sociale a faptei și

făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna,

prin măsura privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul

de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură

să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială

și generală înscrise în C. pen., art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul

pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Înalta Curte apreciază că o pedeapsă aplicată într-un

cuantum mai redus nu este aptă să îndeplinească funcțiile și nici a realiza

scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și a

caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă

de timp.

Aceste infracțiuni de o amploare deosebită, care aduc

atingere sănătății populației trebuie sancționate prompt, a reduce pedeapsa

pentru autorii unor asemenea infracțiuni ar echivala cu încurajarea tacită a

acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea

încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea

fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Analizând cauza și prin prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu sunt incidente alte motive

de recurs.

Pentru aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de

către inculpații N.V. și P.A.D.

Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate recursurile declarate de inculpații N.V. și P.A.D., împotriva Deciziei

penale nr. 113/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicată inculpatei P.A.D. durata reținerii și arestării

preventive de la 21 august 2008 la 01 iulie

2009 și respectiv

inculpatului N.V. durata arestării preventive de la 22 august 2008 la 01 iulie

2009.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 01 iulie 2009.