ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2009

Asupra recursului penal de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală 255/F din 04 martie 2009, pronunțată în Dosar nr. 38341/3/2008, Tribunalul București, secția I-a penală, a hotărât astfel: I. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.V. din infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două fapte. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.V. (fiul lui V. și A.) la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. , a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi. II. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.A.D. din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două fapte.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.A.D. (fiica lui N. și T.) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatei. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de 24 ore din data de 21 august 2008 și perioada arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat următoarele cantități de droguri, rămase în urma analizelor de laborator: 0,18 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008 și respectiv 0,19 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008. A dispus restituirea către inculpata P.A.D. a telefoanelor mobile marca N. și respectiv marca N.I., indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2009 și a sim-urilor V., O. și respectiv C., indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 08 octombrie 2008. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., a obligat pe inculpatul N.V. la plata sumei de 600 RON, iar pe inculpata P.A.D. la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului oficiu desemnat pentru inculpată a fost avansat din fondurile M.J. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, examinând actele ș lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 21 august 2008, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția Sectorului 4 – B.C.C.O. s-ai sesizat din oficiu despre faptul că numita P.A.D. urma să introducă droguri, respectiv heroină, în arestul Secției 14 Poliție, unde se afla încarcerat concubinul ei, N.V. Astfel, lucrătorii de poliție s-au deplasat în jurul orei 14 00 la sediu arestului Secției 14 Poliție, unde au asistat la întâlnirea dintre P.A.D.

și persoana arestată preventiv N.V. După terminarea discuțiilor, P.A.D. i-a predat concubinului său două pungi, în care se aflau mai multe bunuri, printre cârc un cartuș de țigări M. sigilat, un săpun N., un șampon H.S. și un antiperspirant G. La finalul întâlnirii, P.A.D. a fost condusă de către polițiști într-o încăpere, în vederea efectuării percheziției corporale, iar, în prezența lui N.V., s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit asupra bunurilor primite de acesta de la concubina sa. În această împrejurare, în interiorul antiperspirantului G., au fost găsite 3 doze tip bilă, răsucite la capăt, care conțineau un praf pulverulent și care au fost așezate pe un birou. Fiind întrebat despre conținutul celor 3 doze, inculpatul N.V.

a devenit violent, s-a apropiat de birou, de unde a luat dozele respective și le-a înghițit. La solicitarea lucrătorilor de poliție, inculpatul a fost de acord să regurgiteze toate cele 3 doze, care au fost ridicate și ambalate într-un plic tip M.A.I. sigilat cu sigiliul nr. 28686, care a fost înainta Laboratorului I.G.P.R., în vederea efectuării unei expertize asupra substanțe conținute. De față la ridicarea celor 3 doze, a fost martorul asistent D.C. în prezența căruia inculpatul N.V. a declarat următoarele „La data de 21 august 2008, în jurul orelor 10 00 , am sunat-o pe concubina mea P.A.D., de pe un telefon mobil marca S.E., pe care îl cumpărasem din arest, de la un individ pe nume P. și i-am spus să-mi aducă țigări și să meargă la un traficant de droguri pe nume B. să cumpere 3 doze de heroină, pe care să mi le aducă în arest.

Totodată, i-am spus să disimuleze dozele de heroină într-un antiperspirant. Dozele de heroină urma să le consum împreună cu P. și ceilalți din arest. pachet, concubina mea mi-a adus țigările, antiperspirantul și alte bunuri. Cu ocazia controlului, polițiștii au găsit cele 3 doze" (fila 14, verso, d.u.p.). În faza cercetării judecătorești, inculpatul N.V. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că, atât prima declarație, cât și cea dată cu ocazia arestării preventive nu sunt conforme cu realitatea. Inculpatul a susținut că a rugat-o pe coinculpată să-i aducă medicamente, pentru că avea dureri puternice de oase și, întrucât aceasta i-a spus că s-ar putea să nu aibă medicamente, el i-a transmis să-i aducă „orice", precizând că nu a dorit să dea un înțeles anume acestui cuvânt.

La momentul când a primit pachetul, nu a cunoscut că acela conține droguri. Cu privire la fapta de consum, inculpatul a recunoscut că, împreună cu coinculpată, care făcea rost de droguri, le consuma. În aceeași fază a procesului penal, inculpata P.A. D. a recunoscut atât consumul de droguri, cât și împrejurarea că i-a adus concubinului său 3 doze de heroină, ascunse într-un antiperspirant, cu precizarea că acesta nu i-a solicitat în mod expres droguri, ci un tratament pentru dureri. Cu toate acestea, la momentul când i-a remis pachetul inculpatului, ea i-a spus că, în loc de tratament, i-a adus heroină, iar acesta, deși aflase ce conține pachetul, nu l-a refuzat.

Tribunalul a apreciat că schimbarea poziției procesuale a inculpatului nu este motivată obiectiv, pe de o parte, pentru că aspectele reținute în actul de sesizare sunt susținute nu numai de declarațiile inițiale ale acestuia, dar și de toate celelalte mijloace de probă administrate, iar, pe de altă parte, având în vedere principiul potrivit căruia probele nu au o valoare prestabilită. Astfel, inculpatul a susținut că prima declarație a fost dată sub presiunea organelor de urmărire penală, iar cea din fața judecătorului, de la momentul prezentării sale în vederea discutării propunerii de arestare preventivă, a fost determinată de starea de sevraj în care se afla.

Chiar dacă s-ar admite ca valabile explicațiile inculpatului, deși nu sunt probate în vreun fel, nu poate fi continuat demersul logic al derulării faptelor, întrucât nu se înțelege cum, aflat în stare de servaj, inculpatul, într-o declarație liberă în fața judecătorului, a făcut afirmații conforme primei sale declarații, care se coroborează și cu celelalte mijloace de probă. Cu ocazia efectuării percheziției corporale asupra numitei P. A.D., au fost descoperite mai multe bunuri, dintre care au fost ridicate 2 telefoane mobile, marca N. și respectiv marca N.I., 5 cartele sim, din care 3 V., 1 O. și respectiv 1 C . De asemenea, asupra acesteia au fost găsite și r idicate 2 doze tip bilă, sigilate prin ardere, conținând o substanță pulverulentă, care au fost introduse într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliu nr. 29212, care a fost înaintat Laboratorului I.G.P.R., în vederea efectuării ui expertize asupra substanței conținute.

Lucrătorii de poliție din cadrul arestului Secției 14 au procedat la efectuarea unui control și în camera în care stătea inculpatul N.V., împreună cu N.A.M., N.A.C. și V.T.N., ocazie cu care au găsit o seringă hipodermică de unică folosință de 100 unități, în care existau urme de materie, o fiolă spartă din sticlă transparentă, pe care se observau urme de materie, un filtru de țigară și o folie din staniol, care conținea o substanță cristalină de culoare albă. Probele au fost ambalate și sigilate cu sigiliul tip M.A.I. nr. 28686, după care au fost înaintate pentru expertiză aceluiași laborator. În timpul cercetărilor, s-a procedat la audierea martorilor N.A.C. și N.A.M., care au declarat că nu sunt consumatori de droguri, iar bunurile găsite în camera lor nu le aparțineau.

în schimb, celălalt coleg de celulă al inculpatului N.V., respectiv V.T.N. a declarat că seringa și fiola găsite în camera lor erau utilizate în comun, pentru a se droga, de către toți ocupanții camerei. Declarația acestuia din urmă nu s-a coroborat însă cu celelalte mijloace de probă, situație în care s-a apreciat că, din cauza faptului că persoana care a încercat să introducă heroina în camera de arest a fost inculpatul N.V. (consumator de heroină de aproximativ 2 ani, astfel cum a declarat chiar el), seringa hipodermică și fragmentul de fiolă din sticlă în care s-a pus în evidență heroină îi aparțineau acestuia, fiind folosite la administrarea drogului. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 21 august 2008, în proba constituită din 3 punguțe din material plastic de culoare albă, cu masa totală de 0,29 grame, s-a pus în evidență heroină (filele 66-70, d.u.p.).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 21 august 2008, în proba constituită din 2 punguțe din material plastic de culoare albă, cu masa totală de 0,30 gr., s-a pus în evidență heroină (fila 58-63). În drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului N.V., care a determinat-o pe inculpata P.A.D. să-i procure 3 doze de heroină, pe care aceasta le-a introdus în pachetul pe care l-a adus cu ocazia vizitei din data de 21 august 2008 la arestul Secției 14 Poliție, unde el se afla în stare de arest preventiv, fiind descoperite asupra sa de către organele de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 25 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și respectiv de art. 4 alin. (1) și (2) din Lege nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, a constatat că fapta inculpatei P.A.D., care, în data de 21 august 2008, i-a procurat inculpatului N.V., aflat în stare de deținere la Secția 14 Poliție, la insistențele acestuia, 3 doze de heroină, pe care i Ie-a introdus în pachetul adus la vizită, fiind surprinși în flagrant de către organele de poliție și, în plus, a mai deținut asupra sa, pentru consum, 2 doze de heroină, găsite cu ocazia percheziției corporale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și respectiv de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina lor, având în vedere conținutul acestor dispoziții și situația de fapt reținută. Astfel, conform art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, constituie circumstanță agravantă împrejurarea că faptele de trafic de droguri și respectiv deținere de droguri în vederea consumului propriu au fost comise într-un loc de deținere. Or, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în arestul Secției 14 Poliție.

La stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la efectul reținerii circumstanțelor atenuante și stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în cazul inculpatului N.V., la modalitatea de executare a pedepselor și la regimul sancționator în cazul concursului de infracțiuni, dispozițiile părți speciale a C. pen., care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților.

Astfel, în cazul inculpatului N.V., Tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, anterior săvârșirii faptelor și chiar pe parcursul procesului penal, atitudinea sa oscilantă fiind apreciată nu ca o rea-credință, ci ca o poziție subiectivă prin a încercat să-și diminueze contribuția la comiterea faptelor, dar și starea de recidivă postexecutorie, determinată de o condamnare anterioară, pronunțată în anul 2002 pentru o infracțiune de tâlhărie și circumstanța agravanta a comiterii infracțiunilor într-un loc de deținere. În ceea ce o privește pe inculpata P.A.D., Tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, atât anterior săvârșirii faptei, aceasta nefiind cunoscută cu antecedente penale, cât și pe parcursul procesului penal, când a avut o atitudine în ansamblu corectă, de recunoaștere a faptelor, precum și circumstanța agravantă a comiterii acelor fapte într-un loc de deținere.

În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că scopul legal al pedepsei, în accepțiunea art. 52 C. pen., poate fi atins, în cazul ambilor inculpați, prin aplicarea pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite a câte unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzu de lege. Constatând că cele două infracțiuni reținute în sarcina fiecărui inculpat au fost săvârșite de către aceștia prin tot atâtea acte materiale, ceea ce atrage incidența dispozițiilor ce reglementează concursul real de infracțiuni, Tribunalul, făcând aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor și executarea de către fiecare inculpat a pedepsei celei mai grele dintre cele aplicate pentru infracțiunile concurente.

În cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, Tribunalul a aplicat inculpaților, alături de pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Sub aspectul modalității de executare, Tribunalul, având în vedere pedepsele în concret aplicate, gradul de pericol social al infracțiunilor, astfel cum rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere, la care se adaugă existența antecedenței penale sub forma recidivei postexecutorii în cazul inculpatului N.V., a apreciat că singura astfel de modalitate legală și oportună este cea a detenției, cu interzicerea, pe durata executării, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., întrucât, în raport cu specificul infracțiunilor săvârșite, numai limitarea acestor drepturi se impune.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menținut starea de arest preventiv a ambilor inculpați, având în vedere infracțiunile comise de aceștia, astfel cum au fost probate în prezenta cauză, care au condus la pronunțarea unei soluții de condamnare în cazul fiecăruia dintre ei. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioadele de privare preventivă de libertate. În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost confiscate cantitățile de heroină rămase în urma analizelor de laborator.

Tribunalul a dispus restituirea către inculpata P.A . D. a celor 2 telefoane mobile și 5 sim-uri, ridicate de la aceasta în urma percheziției corporale, constatând că nu există dovezi certe din care să rezulte că acele bunuri s-au constituit într-un mod specific de săvârșire a infracțiunilor săvârșite de inculpată sau că ele au rezultat din comiterea de infracțiuni. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal inculpatul N.V. (la data de 13 martie 2009) și inculpata P.A.D. (la data de 16 martie 2009). Inculpatul N.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a ambelor fapte reținute în sarcina sa, prin înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

La art. 10 lit. c) din C. proc. pen., cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni ce fac obiectul judecății, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea lor, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pentru acestea. Inculpata P.A.D. a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa și suspendarea executării pedepsei rezultante, fie condiționat, potrivit art. 81 din C. pen., fie sub supraveghere, conform art. 86 1 din C. pen., în considerarea circumstanțelor personale, învederând că nu este cunoscută cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și o familie organizată și, de asemenea, a manifestat o atitudine procesuală sinceră. Prin Decizia penală 113/A din 11 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din C. proc.

pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul N.V. și de inculpata P.A.D. împotriva sentinței penale nr. 255/F din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 38341/3/2008. A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: I. a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului N.V. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: - pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.; - pedeapsa principală de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. A fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. d) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul N.V. urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare. II. A descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei P.A.D. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: - pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen.; - pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic.

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen. A fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 din C. pen., de la 1 an și 6 luni la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. d) din C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen., inculpata P.A.D.

urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N.V. și a inculpatei P.A.D. În temeiul art. 383 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.V. durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatei P.A.D. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 21 august 2008 și până la zi. În temeiul art. 192 alin. (3) din C. proc.

pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre apelanții inculpați, în sumă de câte 300 lei, a fost suportat din fondul M.J.L.C. Pentru a pronunța această soluție instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, faptele inculpaților fiind pe deplin dovedite. Totodată s-a reținut că pedepsele stabilite pentru infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 au fost corect individualizate, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea acestora și nici schimbarea modalității de executare.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați)s-a constatat de către instanța de prim control judiciar că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) din C. pen., corectă fiind reținerea incidenței prevederilor art. 76 lit. d) C. pen., având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune este de 2 ani, motiv pentru care în urma aplicării prevederilor art. 74 C. pen. a dispus reducerea pedepselor pentru cei 2 inculpați, respectiv de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul N.V. în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar pentru inculpata P.A.D.

de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru aceeași infracțiune. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul N.V. și P.A.D., criticând hotărârea sub aspectul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor personale ale inculpaților, aceștia dând dovadă de sinceritate. Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, cf. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., I.C.C.J. constată recursurile declarate de către inculpații N.V. și P.A.D.

nefondate pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că la 21 august 2008, acționând la instigarea inculpatului N.V.

(concubinul său), inculpata P.A.D. a procurat și remis acestuia, cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o la arestul Secției 14 Poliție, unde era încarcerat în stare de arest preventiv, 3 doze conținând cantitatea totală de 0,29 gr de heroină disimulate într-un tub antiperspirant, pe care inculpatul le-a primit în vederea consumului și, fiind depistat în flagrant, le-a înghițit, acceptând să le regurgiteze la solicitarea organelor de poliție. Cu aceeași ocazie la percheziția corporală, inculpata P.A.D. a fost depistată deținând asupra sa, pentru consum propriu alte 2 doze, conținând cantitatea totală de 0,30 gr de heroină. În același timp, la controlul efectuat în camera de arest unde stătea inculpatul N.V., a fost identificată - alături de o seringă hipodermică, un filtru de țigară și o folie de staniol - o fiolă spartă din sticlă transparentă, cu urme de materie, care s-a dovedit a fi heroină.

Astfel faptele inculpatului N.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc (art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și obținere a unor asemenea substanțe pentru consumul propriu - art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000), iar faptele inculpatei P.A.D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești (declarațiile martorului asistent D.C., procese verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale de constatare a infracțiunii, cererea inculpatei P.A.D.

privind efectuarea unei vizite și aducerea unui pachet pentru arestatul N.V., bon privind scoaterea și introducerea în arest a inculpatului N.V., procesul verbal privind controlul camerei de detenție nr. 2, planșe foto, declarații martori V.T., N.A., N.A., raport constatare tehnico-științifică) au rezultat împrejurările în care faptele au fost săvârșite. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenții inculpați cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate, (art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte o consideră legală și temeinică, iar recursurile nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixată în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunilor. Funcția de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi e destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Faptele celor doi inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, în operația complexă a individualizării tratamentului penal, în mod corect s-a ținut seama de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei (drogurile au fost destinate unei persoane aflate în arest preventiv), persoana atât a celui care le-a introdus, cât și a celui care le-a solicitat (erau consumatori de droguri) împrejurări coroborate cu atitudinea acestora, demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme, care sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 1 din C. pen. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra lor, comportării viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării sociale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin măsura privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în C. pen., art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”. Înalta Curte apreciază că o pedeapsă aplicată într-un cuantum mai redus nu este aptă să îndeplinească funcțiile și nici a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.

Aceste infracțiuni de o amploare deosebită, care aduc atingere sănătății populației trebuie sancționate prompt, a reduce pedeapsa pentru autorii unor asemenea infracțiuni ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Analizând cauza și prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu sunt incidente alte motive de recurs. Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații N.V. și P.A.D. Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații N.V. și P.A.D., împotriva Deciziei penale nr. 113/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatei P.A.D. durata reținerii și arestării preventive de la 21 august 2008 la 01 iulie 2009 și respectiv inculpatului N.V. durata arestării preventive de la 22 august 2008 la 01 iulie 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.