ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de
față,
În baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 255/F din 04 martie 2009,
pronunțată în Dosar nr. 38341/3/2008, Tribunalul București, secția I-a penală,
a hotărât astfel:
I.
A respins cererea de schimbare a
încadrării juridice a faptelor pentru
care a fost trimis în judecată
inculpatul N.V. din infracțiunile
prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea
nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen.
și art. 4 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b)
C. pen., toate cu aplic, art. 33
lit.
a) C. pen. în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor art. 14
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru
fiecare dintre cele două fapte.
În baza
art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a)
C. pen., a condamnat pe inculpatul
N.V. (fiul lui V. și A.) la pedeapsa
principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la
trafic de droguri de
mare risc și la
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit.
b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
, a condamnat pe același inculpat la
pedeapsa principală de 3 ani
închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a
dispus ca inculpatul să
execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după
executarea pedepsei principale.
În
baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata
executării pedepsei principale, ca pedeapsă
accesorie, exercițiul drepturilor
prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a
inculpatului.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa
aplicată
inculpatului
durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.
II.
A respins cererea de schimbare a
încadrării juridice a faptelor pentru
care a fost trimisă în judecată
inculpata P.A.D. din
infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1)
și (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplic, art.
14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.
pen. în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor
art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000,
pentru fiecare dintre cele două fapte.
În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000
și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.A.D. (fiica
lui N. și T.) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) C.
pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.
În
baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să
execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei
principale.
În
baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei
principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a
inculpatei.
În
baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata
reținerii de 24 ore din data de 21 august 2008 și perioada arestării
preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.
În
baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 alin.
(1) lit. b) C. pen., a confiscat următoarele cantități de droguri, rămase în
urma analizelor de laborator: 0,18 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008 și respectiv 0,19 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008.
A
dispus restituirea către inculpata P.A.D. a telefoanelor mobile marca N. și
respectiv marca N.I., indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform
dovezii din 27 august 2009 și a sim-urilor V., O. și respectiv C.,
indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 08 octombrie 2008.
În
baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul N.V. la
plata sumei de 600 RON, iar pe inculpata P.A.D. la plata sumei de 900 RON,
cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului oficiu desemnat
pentru inculpată a fost avansat din fondurile M.J.
Pentru
a pronunța această sentință, Tribunalul, examinând actele ș lucrările
dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 21 august 2008, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția
Sectorului 4 – B.C.C.O. s-ai sesizat din oficiu despre faptul că numita P.A.D. urma
să introducă droguri, respectiv heroină, în arestul Secției 14 Poliție, unde se
afla încarcerat concubinul ei, N.V.
Astfel, lucrătorii de poliție s-au deplasat în jurul orei 14
00
la sediu arestului Secției 14 Poliție, unde au asistat la întâlnirea dintre P.A.D.
și persoana arestată preventiv N.V.
După terminarea discuțiilor, P.A.D. i-a predat concubinului său două
pungi, în care se aflau mai multe bunuri, printre cârc un cartuș de țigări M. sigilat,
un săpun N., un șampon H.S. și un antiperspirant G.
La finalul întâlnirii, P.A.D. a fost condusă de către polițiști într-o
încăpere, în vederea efectuării percheziției corporale, iar, în prezența lui N.V.,
s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit asupra bunurilor primite de
acesta de la concubina sa.
În această împrejurare, în interiorul antiperspirantului G., au fost
găsite 3 doze tip bilă, răsucite la capăt, care conțineau un praf pulverulent și
care au fost așezate pe un birou.
Fiind întrebat despre conținutul celor 3 doze, inculpatul N.V. a devenit
violent, s-a apropiat de birou, de unde a luat dozele respective și le-a
înghițit. La solicitarea lucrătorilor de poliție, inculpatul a fost de acord să
regurgiteze toate cele 3 doze, care au fost ridicate și ambalate într-un plic
tip M.A.I. sigilat cu sigiliul nr. 28686, care a fost înainta Laboratorului I.G.P.R.,
în vederea efectuării unei expertize asupra substanțe conținute.
De față la ridicarea celor 3 doze, a fost martorul asistent D.C. în
prezența căruia inculpatul N.V. a declarat următoarele „La data de 21 august 2008,
în jurul orelor 10
00
, am sunat-o pe concubina mea P.A.D., de pe un
telefon mobil marca S.E., pe care îl cumpărasem din arest, de la un individ pe
nume P. și i-am spus să-mi aducă țigări și să meargă la un traficant de droguri
pe nume B. să cumpere 3 doze de heroină, pe care să mi le aducă în arest.
Totodată, i-am spus să disimuleze dozele de heroină într-un antiperspirant.
Dozele de heroină urma să le consum împreună cu P. și ceilalți din arest.
pachet, concubina mea mi-a adus țigările, antiperspirantul și alte bunuri. Cu
ocazia controlului, polițiștii au găsit cele 3
doze" (fila 14, verso, d.u.p.).
În faza cercetării judecătorești, inculpatul N.V. a
revenit
asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale,
susținând că, atât prima declarație, cât și cea dată cu ocazia arestării
preventive nu sunt conforme cu
realitatea. Inculpatul a susținut că a rugat-o pe
coinculpată să-i aducă
medicamente, pentru
că avea dureri puternice de oase și, întrucât aceasta i-a
spus că s-ar putea să nu aibă medicamente, el i-a
transmis să-i aducă „orice", precizând că nu a dorit să dea un înțeles
anume acestui cuvânt. La momentul
când
a primit pachetul, nu a cunoscut că acela conține droguri. Cu privire la fapta
de consum, inculpatul a recunoscut că, împreună cu coinculpată, care
făcea
rost de droguri, le consuma.
În
aceeași fază a procesului penal, inculpata P.A.
D. a recunoscut atât consumul de droguri, cât și împrejurarea că i-a
adus
concubinului său 3 doze de heroină, ascunse într-un antiperspirant,
cu
precizarea că acesta nu i-a solicitat în
mod expres droguri, ci un tratament
pentru dureri. Cu toate acestea, la
momentul când i-a remis pachetul
inculpatului,
ea i-a spus că, în loc de tratament, i-a adus heroină, iar acesta,
deși
aflase ce conține pachetul, nu l-a refuzat.
Tribunalul a apreciat că schimbarea poziției
procesuale a inculpatului nu
este motivată obiectiv, pe de o parte,
pentru că aspectele reținute în actul de sesizare sunt susținute nu numai de
declarațiile inițiale ale acestuia, dar și de toate celelalte mijloace de probă
administrate, iar, pe de altă parte, având în vedere principiul potrivit căruia
probele nu au o valoare prestabilită. Astfel,
inculpatul a
susținut că prima declarație a fost dată sub presiunea organelor
de
urmărire penală, iar cea din fața judecătorului, de la momentul prezentării
sale în
vederea discutării propunerii de arestare preventivă, a fost determinată
de starea de sevraj în care
se afla. Chiar dacă s-ar admite ca valabile
explicațiile
inculpatului, deși nu sunt probate în vreun fel, nu poate fi continuat
demersul logic al derulării faptelor, întrucât nu
se înțelege cum, aflat în stare
de servaj, inculpatul, într-o declarație
liberă în fața judecătorului, a făcut
afirmații
conforme primei sale declarații, care se coroborează și cu celelalte
mijloace
de probă.
Cu ocazia efectuării percheziției corporale asupra
numitei P.
A.D.,
au fost descoperite mai multe bunuri, dintre care au
fost ridicate 2 telefoane mobile, marca N. și
respectiv marca N.I., 5 cartele sim, din care 3
V., 1 O. și respectiv 1 C
. De asemenea,
asupra acesteia au fost găsite și r
idicate 2
doze tip bilă, sigilate prin ardere, conținând o substanță
pulverulentă,
care au fost introduse într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliu nr. 29212,
care a fost înaintat Laboratorului I.G.P.R., în vederea efectuării ui expertize
asupra substanței conținute.
Lucrătorii
de poliție din cadrul arestului Secției 14 au procedat la efectuarea unui
control și în camera în care stătea inculpatul N.V., împreună cu N.A.M., N.A.C.
și V.T.N., ocazie cu care au găsit o seringă hipodermică de unică folosință de
100 unități, în care existau urme de materie, o fiolă spartă din sticlă
transparentă, pe care se observau urme de materie, un filtru de țigară și o
folie din staniol, care conținea o substanță cristalină de culoare albă.
Probele au fost ambalate și sigilate cu sigiliul tip M.A.I. nr. 28686, după
care au fost înaintate pentru expertiză aceluiași laborator.
În
timpul cercetărilor, s-a procedat la audierea martorilor N.A.C. și N.A.M., care
au declarat că nu sunt consumatori de droguri, iar bunurile găsite în camera
lor nu le aparțineau. în schimb, celălalt coleg de celulă al inculpatului N.V.,
respectiv V.T.N. a declarat că seringa și fiola găsite în camera lor erau
utilizate în comun, pentru a se droga, de către toți ocupanții camerei.
Declarația acestuia din urmă nu s-a coroborat însă cu celelalte mijloace de
probă, situație în care s-a apreciat că, din cauza faptului că persoana care a
încercat să introducă heroina în camera de arest a fost inculpatul N.V. (consumator
de heroină de aproximativ 2 ani, astfel cum a declarat chiar el), seringa
hipodermică și fragmentul de fiolă din sticlă în care s-a pus în evidență
heroină îi aparțineau acestuia, fiind folosite la administrarea drogului.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 21 august 2008,
în proba constituită din 3 punguțe din material plastic de culoare albă, cu
masa totală de 0,29 grame, s-a pus în evidență heroină (filele 66-70, d.u.p.).
Potrivit
raportului de constatare tehnico-științifică din 21 august 2008, în proba
constituită din 2 punguțe din material plastic de culoare albă, cu masa totală
de 0,30 gr., s-a pus în evidență heroină (fila 58-63).
În
drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului N.V., care a determinat-o
pe inculpata P.A.D. să-i procure 3 doze de heroină, pe care aceasta le-a
introdus în pachetul pe care l-a adus cu ocazia vizitei din data de 21 august
2008 la arestul Secției 14 Poliție, unde el se afla în stare de arest
preventiv, fiind descoperite asupra sa de către organele de poliție, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la trafic de droguri de
mare risc și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea
consumului propriu, prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000
și respectiv de art. 4 alin. (1) și (2) din Lege nr. 143/2000 cu aplic, art. 14
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.
pen.
De
asemenea, a constatat că fapta inculpatei P.A.D., care, în data de 21 august
2008, i-a procurat inculpatului N.V., aflat în stare de deținere la Secția 14 Poliție, la insistențele acestuia, 3 doze de heroină, pe care i Ie-a introdus în
pachetul adus la vizită, fiind surprinși în flagrant de către organele de
poliție și, în plus, a mai deținut asupra sa, pentru consum, 2 doze de heroină,
găsite cu ocazia percheziției corporale, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere fără
drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 14 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 143/2000 și respectiv de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art.
33 lit. a) C. pen.
Tribunalul a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpaților de
schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni
reținute în sarcina lor, având în vedere conținutul acestor dispoziții și
situația de fapt reținută. Astfel, conform art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
143/2000, constituie circumstanță agravantă împrejurarea că faptele de trafic
de droguri și respectiv deținere de droguri în vederea consumului propriu au
fost comise într-un loc de deținere. Or, faptele reținute în sarcina
inculpaților au fost săvârșite în arestul Secției 14 Poliție.
La stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul a avut
în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,
și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., cu referire la tipul de
pedeapsă aplicată, la efectul reținerii circumstanțelor atenuante și stării de
recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în cazul
inculpatului N.V., la modalitatea de executare a pedepselor și la regimul
sancționator în cazul concursului de infracțiuni, dispozițiile părți speciale a
C. pen., care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile
deduse judecății, precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților.
Astfel, în cazul inculpatului N.V., Tribunalul a reținut circumstanțe
atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, anterior săvârșirii
faptelor și chiar pe parcursul procesului penal, atitudinea sa oscilantă fiind
apreciată nu ca o rea-credință, ci ca o poziție subiectivă prin a încercat
să-și diminueze contribuția la comiterea faptelor, dar și starea de recidivă
postexecutorie, determinată de o condamnare anterioară, pronunțată în anul 2002
pentru o infracțiune de tâlhărie și circumstanța agravanta a comiterii
infracțiunilor într-un loc de deținere.
În ceea ce o privește pe inculpata P.A.D.,
Tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, concretizate într-o
conduită
corespunzătoare, atât
anterior săvârșirii faptei, aceasta nefiind cunoscută cu
antecedente
penale, cât și pe parcursul procesului penal, când a avut o atitudine în
ansamblu corectă, de recunoaștere a faptelor, precum și
circumstanța agravantă a comiterii acelor fapte într-un loc de deținere.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că scopul legal
al pedepsei, în
accepțiunea art. 52 C. pen., poate fi atins, în cazul
ambilor inculpați,
prin aplicarea pentru fiecare dintre infracțiunile
săvârșite a câte unei pedepse
coborâte sub minimul special prevăzu de lege.
Constatând că cele două infracțiuni reținute în
sarcina fiecărui inculpat
au fost săvârșite de către aceștia prin tot atâtea acte
materiale, ceea ce
atrage incidența
dispozițiilor ce reglementează concursul real de infracțiuni,
Tribunalul, făcând aplicarea art. 33 lit. a) - art.
34 lit. b) C. pen., a dispus
contopirea
pedepselor și executarea de către fiecare inculpat a pedepsei celei
mai grele dintre cele aplicate pentru
infracțiunile concurente.
În cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,
Tribunalul a aplicat
inculpaților, alături de pedeapsa principală, și
pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
Sub aspectul modalității de executare, Tribunalul,
având în vedere pedepsele în concret aplicate, gradul de pericol social al
infracțiunilor, astfel cum rezultă din împrejurările și modalitatea de
comitere, la care se adaugă
existența antecedenței penale sub forma
recidivei postexecutorii în cazul inculpatului N.V., a apreciat că singura
astfel de modalitate
legală și oportună este cea a detenției, cu interzicerea,
pe durata executării,
ca pedeapsă accesorie, a exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen., întrucât, în raport cu specificul
infracțiunilor săvârșite, numai limitarea acestor drepturi se impune.
În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menținut starea de arest
preventiv a ambilor inculpați, având în vedere
infracțiunile comise de aceștia, astfel cum au fost probate în prezenta
cauză,
care au condus la pronunțarea
unei soluții de condamnare în cazul fiecăruia
dintre ei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dedus din
pedepsele
aplicate inculpaților perioadele de privare preventivă de
libertate.
În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
în ref. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost confiscate cantitățile
de heroină rămase în urma
analizelor de laborator.
Tribunalul
a dispus restituirea către inculpata P.A
.
D. a celor 2 telefoane mobile și 5 sim-uri,
ridicate de la aceasta în urma percheziției corporale, constatând că nu există
dovezi certe din care să rezulte că acele bunuri s-au constituit într-un mod
specific de săvârșire a infracțiunilor săvârșite de inculpată sau că ele au
rezultat din comiterea de infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul
legal inculpatul N.V. (la data de 13 martie 2009) și inculpata P.A.D. (la data
de 16 martie 2009).
Inculpatul N.V. a solicitat schimbarea încadrării
juridice a ambelor fapte reținute în sarcina sa, prin înlăturarea dispozițiilor
art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și, în principal, pronunțarea
unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. La art. 10 lit.
c) din C. proc. pen., cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni ce fac
obiectul judecății, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea lor, iar, în
subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pentru acestea.
Inculpata P.A.D. a solicitat reducerea pedepselor
aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa și suspendarea
executării pedepsei rezultante, fie condiționat, potrivit art. 81 din C. pen.,
fie sub supraveghere, conform art. 86
1
din C. pen., în considerarea
circumstanțelor personale, învederând că nu este cunoscută cu antecedente
penale, are un domiciliu stabil și o familie organizată și, de asemenea, a
manifestat o atitudine procesuală sinceră.
Prin Decizia penală 113/A din 11 mai 2009 a Curții de
Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din C.
proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul N.V. și de inculpata P.A.D.
împotriva sentinței penale nr. 255/F din data de 04 martie 2009, pronunțată de
Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 38341/3/2008.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în
fond, rejudecând:
I. a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată
inculpatului N.V. în pedepsele componente, pe care le-a repus în
individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită
pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din C. pen. rap. la art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.;
- pedeapsa principală de 3 ani închisoare, stabilită
pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C.
pen. și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
A fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea
prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen.,
de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit.
d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit.
b) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa
principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.
25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.
14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 –
art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul N.V. urmând să execute în final pedeapsa
principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare.
II. A descontopit pedeapsa principală rezultantă
aplicată inculpatei P.A.D. în pedepsele componente, care au fost repuse în
individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu
aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a)
din C. pen.;
- pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare,
stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea
143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74
– art. 76 lit. a) din C. pen.
A fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea
prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 din C. pen., de la 1 an și 6 luni
la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. d) din C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit.
b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa
principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen., inculpata P.A.D.
urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani
închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale
apelate.
În temeiul art. 383 alin. (1)
1
rap. la art. 350
alin. (1) din C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a
inculpatului N.V. și a inculpatei P.A.D.
În temeiul art. 383 alin. (2) din C. proc. pen. raportat
la art. 88 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.V.
durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi,
iar din pedeapsa aplicată inculpatei P.A.D. durata reținerii și arestării
preventive, începând cu data de 21 august 2008 și până la zi.
În temeiul art. 192 alin. (3) din C. proc. pen.,
cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre
apelanții inculpați, în sumă de câte 300 lei, a fost suportat din fondul
M.J.L.C.
Pentru a pronunța această soluție instanța de control
judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de
probele administrate în cauză, faptele inculpaților fiind pe deplin dovedite.
Totodată s-a reținut că pedepsele stabilite pentru
infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 au fost corect
individualizate, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind
justificată reindividualizarea acestora și nici schimbarea modalității de
executare.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000 (reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi
inculpați)s-a constatat de către instanța de prim control judiciar că instanța
de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) din C.
pen., corectă fiind reținerea incidenței prevederilor art. 76 lit. d) C. pen.,
având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune este
de 2 ani, motiv pentru care în urma aplicării prevederilor art. 74 C. pen. a
dispus reducerea pedepselor pentru cei 2 inculpați, respectiv de la 3 ani
închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul N.V. în cazul
infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar
pentru inculpata P.A.D. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare
pentru aceeași infracțiune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat
recurs inculpatul N.V. și P.A.D., criticând hotărârea sub aspectul cazului de
casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicitând
reducerea pedepselor aplicate prin acordarea unei mai mari eficiențe
circumstanțelor personale ale inculpaților, aceștia dând dovadă de sinceritate.
Examinând recursurile declarate prin prisma
dispozițiilor prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., cât și din
oficiu, cf. art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., I.C.C.J. constată
recursurile declarate de către inculpații N.V. și P.A.D. nefondate pentru
următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului
probator administrat a rezultat că în mod corect, instanța de apel și-a însușit
argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în
mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.
4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în raport cu situația de fapt reținută.
Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de
control judiciar a dat eficiență dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen.
referitoare la aprecierea probelor, stabilind că la 21 august 2008, acționând
la instigarea inculpatului N.V. (concubinul său), inculpata P.A.D. a procurat
și remis acestuia, cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o la arestul Secției 14
Poliție, unde era încarcerat în stare de arest preventiv, 3 doze conținând
cantitatea totală de 0,29 gr de heroină disimulate într-un tub antiperspirant,
pe care inculpatul le-a primit în vederea consumului și, fiind depistat în
flagrant, le-a înghițit, acceptând să le regurgiteze la solicitarea organelor
de poliție.
Cu aceeași ocazie la percheziția corporală, inculpata P.A.D.
a fost depistată deținând asupra sa, pentru consum propriu alte 2 doze,
conținând cantitatea totală de 0,30 gr de heroină. În același timp, la
controlul efectuat în camera de arest unde stătea inculpatul N.V., a fost
identificată - alături de o seringă hipodermică, un filtru de țigară și o folie
de staniol - o fiolă spartă din sticlă transparentă, cu urme de materie, care
s-a dovedit a fi heroină.
Astfel faptele inculpatului N.V. întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc (art.
25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și obținere
a unor asemenea substanțe pentru consumul propriu - art. 4 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 143/2000), iar faptele inculpatei P.A.D. întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 și, respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Din mijloacele de probă administrate atât în cursul
urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești (declarațiile
martorului asistent D.C., procese verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale
de constatare a infracțiunii, cererea inculpatei P.A.D. privind efectuarea unei
vizite și aducerea unui pachet pentru arestatul N.V., bon privind scoaterea și
introducerea în arest a inculpatului N.V., procesul verbal privind controlul
camerei de detenție nr. 2, planșe foto, declarații martori V.T., N.A., N.A.,
raport constatare tehnico-științifică) au rezultat împrejurările în care
faptele au fost săvârșite.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor
formulate de către recurenții inculpați cu privire la greșita individualizare a
pedepselor aplicate, (art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte
o consideră legală și temeinică, iar recursurile nefondate pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea
pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de
limitele de pedeapsă fixată în partea specială, de gradul de pericol social al
faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală.
Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în
vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub
aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât
gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod
real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub
influența sancțiunilor.
Funcția de constrângere și de reeducare, precum și
scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă
individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi e
destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile
socio-etice impuse de societate.
Faptele celor doi inculpați prezintă un grad ridicat de
pericol social, în operația complexă a individualizării tratamentului penal, în
mod corect s-a ținut seama de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei
(drogurile au fost destinate unei persoane aflate în arest preventiv), persoana
atât a celui care le-a introdus, cât și a celui care le-a solicitat (erau
consumatori de droguri) împrejurări coroborate cu atitudinea acestora,
demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât
prin aplicarea unor pedepse ferme, care sunt în deplin acord cu dispozițiile art.
1 din C. pen.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra
conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor
persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în
situația de a reflecta asupra lor, comportării viitoare și de a se abține de la
săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în
executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării sociale a faptei și
făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna,
prin măsura privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul
de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură
să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială
și generală înscrise în C. pen., art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul
pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Înalta Curte apreciază că o pedeapsă aplicată într-un
cuantum mai redus nu este aptă să îndeplinească funcțiile și nici a realiza
scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și a
caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă
de timp.
Aceste infracțiuni de o amploare deosebită, care aduc
atingere sănătății populației trebuie sancționate prompt, a reduce pedeapsa
pentru autorii unor asemenea infracțiuni ar echivala cu încurajarea tacită a
acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea
încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea
fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul
infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea
legii.
Analizând cauza și prin prisma dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu sunt incidente alte motive
de recurs.
Pentru aceste considerente, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de
către inculpații N.V. și P.A.D.
Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate recursurile declarate de inculpații N.V. și P.A.D., împotriva Deciziei
penale nr. 113/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală.
Deduce din
cuantumul pedepsei aplicată inculpatei P.A.D. durata reținerii și arestării
preventive de la 21 august 2008 la 01 iulie
2009 și respectiv
inculpatului N.V. durata arestării preventive de la 22 august 2008 la 01 iulie
2009.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 01 iulie 2009.