ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 922/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1680

din 20 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpata P.A.O., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art.

83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1161 din 4 octombrie 2006 a

Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin încheierea din 3

februarie 2006 a Curții de Apel București, prin care s-a luat act de retragerea

apelului, urmând ca pedeapsa de 8 luni închisoare să se execute alături de

pedeapsa de 10 ani aplicată, în cauză.

În baza dispozițiilor art. 65

C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a lit. b) și lit. d) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus prevenția de la data de 14 mai 2007 la zi și de la 22

februarie 2006 la 5 octombrie 2006.

A confiscat de la inculpată

cantitatea de 0,55 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator și două

bancnote: 10 Ron cu seria 056 C 0934562; o bancnotă de 100 Ron cu seria 066 B

145796.

A dispus restituirea către

inculpată a unui telefon mobil cu acumulator aferent și cartela marca V.

A fost obligată inculpata la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Urmare a denunțurilor

formulate de numiții B.R. și D.C., la data de 14 mai 2007, s-a organizat un

flagrant în urma căruia s-a constatat că inculpata P.A.O., a comis infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc, prin intermediul fiicei sale minore L.I.C.

și al prietenului acesteia, I.R., în vârstă de 15 ani.

Instanța de fond a mai

reținut că, deși existau probe de vinovăție încă din momentul desfășurării

flagrantului, respectiv declarațiile martorilor D.C., coroborate cu

declarațiile martorilor L.I.C. și I.R., inculpata nu s-a conformat

dispozițiilor art. 66 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu și-a exercitat

dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor.

Împotriva sentinței penale a

instanței de fond a declarat apel inculpata P.A.O., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat, în principal

achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea

pedepsei, prin aplicarea art. 74 C. pen., deoarece este bolnavă și are doi

copii minori în întreținere.

Prin decizia penală nr. 20

din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpată, a dedus perioada prevenției și a

obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat și către

apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a decide în acest

mod, instanța de apel a reținut, în esență că din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă, indubitabil, că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din

aceeași lege, a fost săvârșită, la data de 14 mai 2007, de către inculpată,

când a procurat prin intermediul fiicei sale minore, patru doze de heroină, pe

care le-a vândut numitului D.C.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de apel, relativ la individualizarea pedepsei, instanța de

control judiciar a constatat că în raport cu circumstanțele reale și personale

ale inculpatei, pedeapsa stabilită de instanța de fond corespunde scopului înscris

în art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei penale nr.

20 din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat

recurs inculpata, solicitând reindividualizarea pedepsei pentru motivele

consemnate într-un memoriu depus la dosar și reiterate de apărătorul acesteia

astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de recurenta inculpată și

din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, având în vedere

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Se constată că în cauză

instanțele anterioare au ținut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv de gradul de pericol social concret al faptei comise și de modalitatea

de săvârșire a acesteia și anume prin folosirea de către inculpată a fiicei

sale minore, care nu răspunde penal.

În același mod, față de

starea de recidivă post-condamnatorie în care s-a aflat inculpata la data

săvârșirii faptei și în raport cu împrejurarea că pedeapsa aplicată se înscrie

în limitele textului incriminator și anume art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, Înalta Curte apreciază că nu se impune, după cum în mod corect au

considerat și instanțele anterioare, reducerea pedepsei.

În sfârșit, Înalta Curte nu

poate reține nici faptul că inculpata recunoaște și regretă fapta, deoarece pe

timpul urmăririi penale și în toate fazele procesului penal, cu excepția

recursului, aceasta a negat comiterea faptei și a transferat răspunderea asupra

minorilor L.I.C. și I.R., pe care de altfel, cu bună știință și intenție i-a

implicat în traficul de heroină.

În raport cu aspectele

prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.A.O.

împotriva deciziei penale nr. 20 din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel

București, secția I penală.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383

alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei

inculpate durata arestării de la 22 februarie 2006 la 5 octombrie 2006 și de la

14 mai 2007 la 13 martie 2008.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta inculpată P.A.O. împotriva deciziei penale nr. 20

din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentei inculpate, durata arestării de la 22 februarie 2006 la 5 octombrie

2006 și de la 14 mai 2007 la 13 martie 2008.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 martie 2008.