ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 843/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 708 din 16 mai 2007, Tribunalul București a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., condamnarea inculpatului T.F. la 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 mai 2005 la zi. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., tribunalul a achitat pe inculpata R.A pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,08 gr heroină depusă la I.G.P.R. S-a dispus restituirea telefonului mobil și a sumei de 150.000 lei către inculpatul T.F. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, la 10 mai 2005, inculpatul T.F. i-a vândut martorei D.C. cantitatea de 4,15 grame heroină pentru suma de 120 euro și 5 milioane lei. Referitor la inculpata R.A. și ea trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 instanța fondului a reținut că nu ea a comis această infracțiune. În acest sens a motivat că declarațiile martorei denunțătoare D.C.

nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Inculpatul T.F. a susținut de asemenea că inculpata nu a participat la vânzarea drogurilor și nu a participat la discuția dintre el și denunțătoare. Prin decizia penală nr. 351/ A din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și inculpatului împotriva sentinței atacate pe care a desființat-o numai cu privire la interzicerea drepturilor accesorii pe durata executării pe care le-a restrâns la art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menționat că soluția de achitare a inculpatei R.A. este legală și temeinică iar pedeapsa aplicată inculpatului T.F. este corespunzătoare criteriilor de individualizare a pedepselor cu excepția întinderii pedepsei accesorii.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.F. În recursul procurorului este criticată menținerea achitării inculpatei R.A., ca nefondată, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., iar în partea care-l privește de inculpatul T.F. este criticată individualizarea pedepsei prin greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul T.F. nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin.(1) și (2) C. proc. pen., motiv pentru care va fi examinat în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.

Recursurile parchetului și inculpatului nu sunt fondate. În mod temeinic instanța fondului și apelului a dispus, respectiv a menținut achitarea inculpatei R.A. În afara susținerilor denunțătoarei D.C. nu există nici o probă din care să rezulte că inculpata a participat la vânzarea drogurilor. Nu există nici o manifestare în planul realității faptice care să indice că inculpata R.A. a avut o contribuție în realizarea înțelegerii privind vânzarea de droguri. Declarațiile coinculpatului T.F. care a fost prins în flagrant cu drogurile sunt inconstante în ce privește participația inculpatei la comiterea faptei și nu pot fi luate în considerare ca certe. Prin urmare afirmațiile denunțătoarei nu se coroborează cu nici o altă probă pentru a se putea reține cu certitudine că R.A.

a participat la comiterea faptei. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta cuprinde criteriile de individualizare a pedepselor prevăzută de art. 72 C. pen. Față de cantitatea de droguri tranzacționată, relativ mică, și față de atitudinea sinceră, inclusiv la cercetarea judecătorească reținerea circumstanțelor judiciare este legală și temeinică. În ce privește recursul inculpatului, pe care acesta nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385 10 pct. 1 și 2 C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care luat în examinare din oficiu ar putea crea acestuia o situație mai favorabilă. În concluziile orale din cursul dezbaterilor, inculpatul a solicitat achitarea iar în subsidiar o reducere mai substanțială a pedepsei.

Susținerile inculpatului nu pot fi primite. Acesta a fost prins în flagrant cu drogurile tranzacționate. Revenirea lui la declarațiile anterioare pune sub semnul întrebării doar buna credință a acestuia și fac neaplicabilă o reducere și mai accentuată a pedepsei pentru atitudinea lui sinceră din moment ce acesta alege să renunțe la această atitudine. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile parchetului și inculpatului. Va computa din pedeapsă durata arestului preventiv al inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 351/ A din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 mai 2005 la 7 martie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată R.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2008.