ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2010

Asupra recursurilor penale de față; Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată: Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 866/54/2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților M.G., B. (fost P.) I. și B.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive subzistă, neexistând nici un argument de fapt și de drept pentru a se dispune revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate. Inculpații au declarat recurs împotriva acestei încheieri fără a-l motiva în scris iar la termenul stabilit pentru judecarea recursului aceștia nu au fost aduși în instanță de la locul de deținere din motive obiective.

Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților pe motiv că temeiurile care au determinat arestarea nu se mai mențin. Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Curtea constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și că menținerea duratei arestării preventive a inculpaților se justifică, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.

Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175lit. a) și b) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și a mai multor infracțiuni de furt calificat (furturi din locuințe). Prin sentința penală nr. 62 din 09 martie 2007 a Tribunalului Gorj, secția penală, inculpatul M.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul B.G. la 24 de ani închisoare și inculpatul P.I. la 20 de ani închisoare.

În prezent cauza se află pe rolul Curții de Apel Craiova pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă tribunalul Gorj, de inculpați și de părțile civile, urmare casării primei decizii pronunțate de instanța de apel cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 853 din 11 martie 2009. Analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu prima instanță de control judiciar, Înalta Curte reține că și în acest moment procesual sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 coroborat cu art. 68 1 C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Probele administrate până în prezent nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fapte pe care, de altfel, aceștia le-au recunoscut iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, împrejurările și modalitatea în care se presupune că au acționat – 3 persoane împreună, cu premeditare, prin folosirea unui pistol cu electroșocuri pentru a paraliza victima, urmată de sugrumarea acesteia cu centura de siguranță a autoturismului și rotirea capului de mai multe ori pentru a fi siguri că a decedat, în scopul deposedării acesteia de sumele de bani pe care le avea asupra ei (victima fiind factor poștal) - aspecte ce pun în evidență potențialul criminogen ridicat al inculpaților și lipsa respectului față de valorile sociale apărate de lege.

Fapte de natura celor de care sunt acuzați inculpații presupun o puternică rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică iar judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social Menținerea măsurii arestării preventive se justifică și din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O. care, în aplicarea dispozițiilor art. 5 parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale, a arătat că motivele pentru a menține o persoană arestată în detenție preventive sunt „suficiente și pertinente” atunci când interesul public al menținerii ordinii în cauză trece înaintea dreptului persoanei de a fi judecată în libertate, în condițiile în care ordinea publică rămâne realmente amenințată raportat la persoana în cauză și la natura infracțiunii, care produce o anumită tulburare socială.

Față de cele reținute, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, menținerea arestării preventive a inculpaților fiind necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.G., B. (fost P.) I. și B.G. împotriva încheierii din 4 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 866/54/2009. Obligă pe inculpații recurenți la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2010.