ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4636/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 08 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. 7488/2/2010 (nr. 2274/2010), s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. și G.A., reținându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, reglementate de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., art. 68 1 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., că nu a fost înfrântă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații, împotriva cărora nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.V., R.N.C.

și G.A., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât s-a apreciat greșit că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea în parte a încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate. Recursurile sunt nefondate. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de inculpații recurenți, cu referire la dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. Raportat la dispozițiile legale menționate și la probatoriul administrat în cauză până la momentul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților în cursul judecății, instanța de fond a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare privarea de libertate, întrucât acestea nu s-au schimbat, astfel încât, în mod legal nu se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. Verificând și analizând materialul probator, respectiv declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor de către inculpații recurenți D.V., R.N.C. și G.A., coroborate cu declarațiile inculpaților S.N., P.C., S.M.D., B.C., D.F., declarațiile martorilor asistenți, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire Z.I., C.T., P.M., rapoartele de constatare tehnico-științifică ale S.R.I., procesele-verbale și notele de redare ale convorbirilor audio-video din mediul ambiental interceptate și înregistrate în mod autorizat, se constată că există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Astfel, referitor la inculpatul D.V., s-a apreciat corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive reglementate de art. 143 C. proc. pen., art. 68 1 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât din declarația acestuia dată la instanță coroborată cu probele administrate în faza de urmărire penală și cu declarația inculpatului S.N. rezultă indicii temeinice că acesta a participat la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. Așa fiind, dispozițiile instanței de fond, privind menținerea stării de arest a acestuia este întemeiată, făcându-se în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. De asemenea, pentru recurentul inculpat R.N.C.

se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în sensul că subzistă presupunerea rezonabilă că acesta a vândut patru punguțe de heroină în amestec cu cofeină, cu masa de 0,73 grame, colaboratorului acoperit "G.D.", în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 27 martie 2010, sus-numitul a vândut colaboratorilor acoperiți "G.D." și "C.S." două punguțe de heroină cu masa de 0,34 grame în schimbul sumei de 100 RON. Pentru recurenta inculpată G.A., corect s-a reținut că aceasta se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În fapt s-a reținut că, în data de 18 august 2009, a vândut împreună cu concubinul său, inculpatul D.F. zis "L.", o doză de heroină în amestec cu cofeină și aspirină, colaboratorului acoperit "P.S." - nume de cod, cu masa de 0,09 grame în schimbul sumei de 50 RON, iar la aceeași dată, a vândut aceluiași colaborator o doză de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol cu masa de 0,06 grame în schimbul sumei de 50 RON, aspect ce conturează, în contextul probator, presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată. Totodată, s-a constatat în mod just că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată pentru inculpații S.N. și D.V. [în condițiile agravanței prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.], este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea caracterului concret al pericolului pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere atât natura și gravitatea faptelor pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, cât și modalitatea concretă de săvârșire a acestora, de numărul mare al cauzelor penale având ca obiect judecarea persoanelor trimise în judecată pentru trafic ilicit de droguri de mare risc, amploarea fenomenului consumului și traficului de droguri.

Punerea de către inculpați la dispoziția consumatorilor a acestor droguri, de mare risc, are consecințe foarte grave asupra sănătății fizice și psihice a acestor persoane, asupra familiilor acestora, precum și asupra societății în ansamblul ei. Judecarea inculpaților în stare de arest preventiv nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului nevinovăției, care guvernează procesul penal ori ca o executare anticipată a vreunei pedepse și nici nu constituie o obligație a instanței de a pronunța o soluție de condamnare, hotărârea, fie de condamnare a inculpaților, fie de achitare a acestora, fiind consecința analizei vinovăției inculpaților pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea inculpaților, în stare de arest preventiv sau în stare de libertate.

Se constată că măsura arestării preventive este legal luată, legal prelungită și se impune menținerea acesteia și, în raport cu scopul măsurilor preventive reglementat în art. 136 C. proc. pen. Așadar, pentru a nu fi periclitată buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive, cum de altfel, a dispus în mod corect instanța de fond. Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.V., R.N.C. și G.A. împotriva încheierii din 08 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a dispune obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V., R.N.C. și G.A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 decembrie 2010.