ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4636/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4636/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 08 decembrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr.
7488/2/2010 (nr. 2274/2010), s-a menținut starea de arest preventiv a
inculpaților S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. și G.A., reținându-se
că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,
reglementate de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., art. 68
1
C.
proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., că nu a fost înfrântă prezumția
de nevinovăție de care beneficiază inculpații, împotriva cărora nu a fost
pronunțată o hotărâre de condamnare.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.V., R.N.C. și G.A.,
criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât s-a apreciat greșit că lăsarea lor
în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Au solicitat
admiterea recursurilor formulate, casarea în parte a încheierii atacate și, în
rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de
îndată în libertate.
Recursurile sunt
nefondate.
Analizând actele și
lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de inculpații recurenți, cu
referire la dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată
că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor
art. 300
2
C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,
instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,
legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160
b
C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen., în cursul
judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,
legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța
constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare
privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării
preventive.
Raportat la
dispozițiile legale menționate și la probatoriul administrat în cauză până la
momentul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a
inculpaților în cursul judecății, instanța de fond a constatat în mod corect că
temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în
continuare privarea de libertate, întrucât acestea nu s-au schimbat, astfel
încât, în mod legal nu se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive,
în temeiul dispozițiilor art. 160
b
alin. (2) C. proc. pen.
Verificând și
analizând materialul probator, respectiv declarațiile de recunoaștere a
săvârșirii faptelor de către inculpații recurenți D.V., R.N.C. și G.A.,
coroborate cu declarațiile inculpaților S.N., P.C., S.M.D., B.C., D.F.,
declarațiile martorilor asistenți, procesele-verbale întocmite de
investigatorii sub acoperire Z.I., C.T., P.M., rapoartele de constatare
tehnico-științifică ale S.R.I., procesele-verbale și notele de redare ale
convorbirilor audio-video din mediul ambiental interceptate și înregistrate în
mod autorizat, se constată că există indicii temeinice și probe din care
rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele
penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, referitor la
inculpatul D.V., s-a apreciat corect că subzistă temeiurile avute în vedere la
luarea măsurii arestării preventive reglementate de art. 143 C. proc. pen.,
art. 68
1
C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât
din declarația acestuia dată la instanță coroborată cu probele administrate în
faza de urmărire penală și cu declarația inculpatului S.N. rezultă indicii
temeinice că acesta a participat la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de
droguri de mare risc. Așa fiind, dispozițiile instanței de fond, privind
menținerea stării de arest a acestuia este întemeiată, făcându-se în mod corect
aplicarea dispozițiilor art. 300
2
C. proc. pen.
De asemenea, pentru
recurentul inculpat R.N.C. se mențin temeiurile care au stat la baza luării
măsurii arestării preventive în sensul că subzistă presupunerea rezonabilă că
acesta a vândut patru punguțe de heroină în amestec cu cofeină, cu masa de 0,73
grame, colaboratorului acoperit "G.D.", în schimbul sumei de 200 RON,
iar la data de 27 martie 2010, sus-numitul a vândut colaboratorilor acoperiți
"G.D." și "C.S." două punguțe de heroină cu masa de 0,34
grame în schimbul sumei de 100 RON.
Pentru recurenta
inculpată G.A., corect s-a reținut că aceasta se află în situația prevăzută de
art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe
că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fapt s-a reținut
că, în data de 18 august 2009, a vândut împreună cu concubinul său, inculpatul
D.F. zis "L.", o doză de heroină în amestec cu cofeină și aspirină,
colaboratorului acoperit "P.S." - nume de cod, cu masa de 0,09 grame
în schimbul sumei de 50 RON, iar la aceeași dată, a vândut aceluiași
colaborator o doză de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol cu masa de
0,06 grame în schimbul sumei de 50 RON, aspect ce conturează, în contextul
probator, presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care a fost
trimisă în judecată.
Totodată, s-a
constatat în mod just că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii
arestării preventive, în sensul că sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148
lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
de trafic de droguri de mare risc în formă continuată pentru inculpații S.N. și
D.V. [în condițiile agravanței prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.],
este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în
libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea
caracterului concret al pericolului pentru ordinea publică, instanța a avut în
vedere atât natura și gravitatea faptelor pentru care a fost dispusă trimiterea
în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, cât și modalitatea
concretă de săvârșire a acestora, de numărul mare al cauzelor penale având ca
obiect judecarea persoanelor trimise în judecată pentru trafic ilicit de
droguri de mare risc, amploarea fenomenului consumului și traficului de
droguri.
Punerea de către
inculpați la dispoziția consumatorilor a acestor droguri, de mare risc, are
consecințe foarte grave asupra sănătății fizice și psihice a acestor persoane,
asupra familiilor acestora, precum și asupra societății în ansamblul ei.
Judecarea
inculpaților în stare de arest preventiv nu poate fi interpretată ca o
încălcare a principiului nevinovăției, care guvernează procesul penal ori ca o
executare anticipată a vreunei pedepse și nici nu constituie o obligație a
instanței de a pronunța o soluție de condamnare, hotărârea, fie de condamnare a
inculpaților, fie de achitare a acestora, fiind consecința analizei vinovăției
inculpaților pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu
modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea inculpaților, în stare de arest
preventiv sau în stare de libertate.
Se constată că măsura
arestării preventive este legal luată, legal prelungită și se impune menținerea
acesteia și, în raport cu scopul măsurilor preventive reglementat în art. 136
C. proc. pen. Așadar, pentru a nu fi periclitată buna desfășurare a procesului
penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive, cum de altfel, a
dispus în mod corect instanța de fond.
Pentru considerentele
arătate, văzând și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.V.,
R.N.C. și G.A. împotriva încheierii din 08 decembrie 2010 a Curții de Apel
București, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010.
În baza dispozițiilor
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenților
inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V., R.N.C. și G.A. împotriva
încheierii din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010.
Obligă pe recurenții
inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din
care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din
oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 decembrie 2010.