ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2865/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol spre soluționare apelurile declarate de inculpații D.C.I. (fiica lui I. și a V.), Z.C. (fiul lui V. și al A.), T.A.V. și A.C. împotriva sentinței penale nr. 988 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 10931.01/3/2009, la termenul din 26 iulie 2010, din oficiu, a luat în examinare, potrivit dispozițiilor art. 300 2 combinat cu art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații D.C.I. și Z.C. Prin încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații D.C.I. și Z.C., măsură pe care a menținut-o în continuare, reținând că la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art. 143 raportat la art. 68 1 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați, deduși judecății și condamnați în primă instanță de Tribunalul București, secția a ll-a penală. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat, că prin rechizitoriul întocmit la data de 17 martie 2009 de către D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București în Dosarul nr. 771/D/P/2008, au fost trimiși în judecată, printre alții, în stare de arest preventiv: inculpata D.C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), raportat la 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportată la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), toate prin raportare la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și inculpatul Z.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (4 fapte), toate prin raportare la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. Prin aceeași încheiere, instanța de prim control judiciar a mai constatat că prin sentința penală nr. 988/ F din 27 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpați astfel: - inculpata D.C.I. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), complicitate la trafic de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportată la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), toate raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; - inculpatul Z.C. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (4 fapte), toate raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., menținându-li-se măsura arestării preventive și deducându-le din pedepsele aplicate perioada arestării preventive la zi. Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în considerentele încheierii din 26 iulie 2010, a reținut că nici la acel moment procesual temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestor inculpați (dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen.) nu s-au modificat, apreciind că, în speță, au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul legal anterior menționat și a constatat că lăsarea în libertate a acestora nu se impune, având în vedere natura infracțiunilor comise, circumstanțele și modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea deosebită a acestora, amploarea pe care a luat-o săvârșirea acestui gen de infracțiuni, rezonanța săvârșii unor astfel de fapte în rândul opiniei publice și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale, săvârșind infracțiunile pentru care sunt cercetați în prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, ambii inculpații nefiind angajați și neavând surse licite de venituri.

Instanța de prim control judiciar a conchis că, raportat la dispozițiile art. 160 b cu referire la art. 300 C. proc. pen., temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate și, în consecință, a menținut starea de arest a fiecăruia dintre inculpați, constatând că, în cauză, a fost fixat termen pentru soluționarea apelurilor declarate în cauză, la 31 august 2010. Împotriva încheierii mai sus - menționate, în termen legal, au formulat recurs inculpații D.C.I. și Z.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele relevate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 6651/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 11 august 2010. La termenul fixat pentru soluționarea cauzei, recurenții inculpați, prin apărători, în esență, au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor de îndată în libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vederea la luarea acestei măsuri fată de fiecare dintre ei. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385 6 și art. 385 7 alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 160 a alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța, poate dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen. În speța dedusă judecății, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, alături de alții, inculpații D.C.I. și Z.C.

au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T întocmit la data de 17 martie 2009 și emis sub nr. 771/D/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă agravantă (3 fapte), complicitate la trafic de droguri de mare risc raportată la forma agravantă și participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de trafic de droguri (3 fapte) în concurs real și cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen. (prima inculpată) și respectiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de droguri de mare risc raportate la forma agravantă (4 fapte), în concurs real și cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

(cel de-al doilea inculpat). În esență, s-a reținut că, în fapt, în perioada septembrie - noiembrie, inculpații D.C.I. și Z.C., conform unei înțelegeri anterioare, au determinat anumite persoane să introducă droguri de mare risc în Penitenciarul Jilava și în acest scop, inculpata a remis mai multor persoane diferite cantități de heroină spre a fi disimulate în produse alimentare ce urmau a fi incluse în pachetele cu alimente și introduse în Penitenciarul Jilava, avându-l ca destinatar pe inculpatul Z.C. Tribunalul București, secția a ll-a penală, prin sentința penală nr. 988/ F din 27 noiembrie 2009, a dispus condamnarea inculpatei D.C.I. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b) C. pen.

și a inculpatului Z.C. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost reținute și descrise în actul de inculpare. De asemenea, se mai reține că prima instanță, corect și justificat a constatat că faptele pentru care inculpații au fost cercetați și deduși judecății sunt grave și întrunesc elementele constitutive ale traficului ilicit de droguri de mare risc în formă agravantă, complicitate la trafic de droguri de mare risc raportată la forma agravantă și participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de trafic de droguri, reținute în sarcina acestora, iar pedepsele prevăzute de legea penală pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai mari de 4 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect când a apreciat că existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpaților în libertate, s-a relevat urmare modalității în care aceștia au acționat, reținându-li-se în sarcină formele agravante ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați, care, fie direct, fie prin intermediari, au traficat diferite cantități de heroină în chiar incinta unui loc de detenție - Penitenciarul Jilava). Prin urmare, în speță, justificat, s-a apreciat că sunt îndeplinite atât cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cât și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., dispunându-se, întemeiat, menținerea măsurii arestării preventive a fiecăruia dintre inculpați.

Înalta Curte mai constată că, deși pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul ca trăsătură esențială a infracțiunii, nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, de împrejurările și modalitățile în care aceștia au acționat (determinând și alte persoane să ajute la disimularea diferitelor cantități de heroină în diverse produse alimentare ce urmau a fi incluse în pachetele alimentare aduse la penitenciar, de valoarea socială lezată prin activitatea infracțională desfășurată (viața și sănătatea persoanei), dar și de urmările produse ori ce s-ar fi putut produce, dacă nu s-ar fi depistat la timp activitățile ilicite ale acestora.

Se mai reține că toate aceste împrejurări au reliefat periculozitatea inculpaților și au avut ca rezultat o stare de temere și nesiguranță în rândul societății, așa încât, lăsarea acestora în libertate, justificat, s-a apreciat că ar crea un impact negativ în comunitatea de unde aceasta provin, dar și un sentiment de insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât aceștia nu se aflau la primul conflict cu legea penală și, totuși, n-au pregetat să acționeze în disprețul legii din chiar locul de deținere în care se aflau pentru executarea altei pedepse privative de libertate (cazul inculpatului Z.C.). De asemenea, Înalta Curte mai constată că măsura arestării preventive s-a impus a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 parag.

3 din C.E.D.O., câtă vreme s-a bazat pe motive pertinente și suficiente a o justifica, mai ales că o detenție preventivă de aproximativ 1 an și 9 luni, (inculpații fiind arestați preventiv din 13 noiembrie 2008), nu depășește un termen rezonabil în sensul art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., raportat la numărul mare de inculpați deduși judecății, dar și la complexitatea cauzei. Totodată, Înalta Curte, în raport și de prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O.

ratificată prin Legea nr. 30/1994, care stipulează că,,se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia", constată, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă, că s-a statuat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

Rezultă, așadar, că dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc. Înalta Curte, în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de gravitatea acestora, dar mai ales efectul negativ resimțit de societatea civilă în cazul lăsării acestora în libertate, constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect incidența, dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât cauza se află încă în faza soluționării apelurilor în fața Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat corect atunci când a menținut, justificat, măsura arestării preventive a inculpaților D.C.I. și Z.C., constatând așadar, motivat, că există indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele deduse judecății și că lăsarea în libertate a acestora exclude atingerea dezideratelor impuse de legea penală chemată să ocrotească adevăratele valori ale statului de drept, creându-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere al cetățenilor onești în riposta fermă pe care trebuie să o dea organele judiciare celor care deși au beneficiat de clemența legii, nu au înțeles nimic și au perseverat pe tărâm infracțional. În speța supusă analizei, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații D.C.I.

și Z.C. este actual și concomitent cu cel al posibilității influențării probelor, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, reținând corect îndeplinirea cumulativă a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. De altfel, legalitatea și temeinicia acestei măsuri a fost succesiv verificată, constatându-se, de fiecare dată, că temeiurile ce au fost avute în vedere nu s-au schimbat, neputând fi reținute susținerile apărătorului recurenților inculpați că această măsură nu se mai impune, urmând a fi revocată. De asemenea, Înalta Curte mai constată că persistența și suficiența acestor motive urmează a fi evaluate în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei, dar și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc.

pen., apreciind astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, neintervenind elemente noi care să determine adoptarea altei soluții. Fată de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C.I. și Z.C. împotriva încheierii din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009 (nr. 16/2010). Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C.I. și Z.C. împotriva încheierii din 26 iulie 2010 a Curtii de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009 (16/2010). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2010.