ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2865/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2865/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

având pe rol spre soluționare apelurile declarate de inculpații D.C.I. (fiica

lui I. și a V.), Z.C. (fiul lui V. și al A.), T.A.V. și A.C. împotriva

sentinței penale nr. 988 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 10931.01/3/2009, la termenul

din 26 iulie 2010, din oficiu, a luat în examinare, potrivit dispozițiilor art.

300

2

combinat cu art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen.,

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații

D.C.I. și Z.C.

Prin încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

luată față de inculpații D.C.I. și Z.C., măsură pe care a menținut-o în

continuare, reținând că la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura

celor la care se referă art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen.,

din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele

pentru care au fost cercetați, deduși judecății și condamnați în primă instanță

de Tribunalul București, secția a ll-a penală.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control

judiciar a constatat, că prin rechizitoriul întocmit la data de 17 martie 2009

de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București în Dosarul nr. 771/D/P/2008,

au fost trimiși în judecată, printre alții, în stare de arest preventiv:

inculpata D.C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de mare risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), raportat

la 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportată la agravanta prevăzută

de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, participație improprie sub forma complicității

la infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), toate prin

raportare la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și

inculpatul Z.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de

mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 (4 fapte), toate prin raportare la agravanta prevăzută de art.

14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art.

37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași încheiere, instanța de prim control

judiciar a mai constatat că prin sentința penală nr. 988/ F din 27 noiembrie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009, Tribunalul București i-a condamnat

pe inculpați astfel:

- inculpata D.C.I. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani

și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64. lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3

fapte), complicitate la trafic de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. rap.

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportată la agravanta

prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, participație improprie sub

forma complicității la infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 31 alin.

(2) C. pen. rap. la 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (3 fapte), toate

raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- inculpatul Z.C. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de mare risc

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

(4 fapte), toate raportate la agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.,

menținându-li-se măsura arestării preventive și deducându-le din pedepsele

aplicate perioada arestării preventive la zi.

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în considerentele încheierii din 26 iulie

2010, a reținut că nici la acel moment procesual temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a acestor inculpați (dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen.) nu s-au modificat, apreciind că, în speță, au fost îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de textul legal anterior menționat și a

constatat că lăsarea în libertate a acestora nu se impune, având în vedere

natura infracțiunilor comise, circumstanțele și modalitatea concretă de

comitere a faptelor, gravitatea deosebită a acestora, amploarea pe care a

luat-o săvârșirea acestui gen de infracțiuni, rezonanța săvârșii unor astfel de

fapte în rândul opiniei publice și, nu în ultimul rând, circumstanțele

personale ale inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale,

săvârșind infracțiunile pentru care sunt cercetați în prezenta cauză în stare

de recidivă postcondamnatorie, ambii inculpații nefiind angajați și neavând

surse licite de venituri.

Instanța de prim control judiciar a conchis că,

raportat la dispozițiile art. 160

b

cu referire la art. 300 C. proc.

pen., temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun în

continuare privarea lor de libertate și, în consecință, a menținut starea de

arest a fiecăruia dintre inculpați, constatând că, în cauză, a fost fixat

termen pentru soluționarea apelurilor declarate în cauză, la 31 august 2010.

Împotriva încheierii mai sus - menționate, în termen

legal, au formulat recurs inculpații D.C.I. și Z.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele relevate în cuprinsul părții introductive

a prezentei decizii.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație si

Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 6651/1/2010, fixându-se prim termen de

judecată la 11 august 2010.

La termenul fixat pentru soluționarea cauzei,

recurenții inculpați, prin apărători, în esență, au solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării

preventive și punerea lor de îndată în libertate, arătând că nu mai subzistă

temeiurile ce au fost avute în vederea la luarea acestei măsuri fată de fiecare

dintre ei.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate,

cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu

art. 385

6

și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată

că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele

considerente.

Potrivit art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen.,

în cursul judecății, instanța, poate dispune arestarea preventivă a

inculpatului, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În speța dedusă judecății, analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, alături de alții, inculpații D.C.I.

și Z.C. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T

întocmit la data de 17 martie 2009 și emis sub nr. 771/D/P/2008, pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă

agravantă (3 fapte), complicitate la trafic de droguri de mare risc raportată

la forma agravantă și participație improprie sub forma complicității la

infracțiunea de trafic de droguri (3 fapte) în concurs real și cu reținerea art.

37 lit. b) C. pen. (prima inculpată) și respectiv, pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la trafic de droguri de mare risc raportate la

forma agravantă (4 fapte), în concurs real și cu reținerea dispozițiilor art. 37

lit. a) C. pen. (cel de-al doilea inculpat).

În esență, s-a reținut că, în fapt, în perioada septembrie

- noiembrie, inculpații D.C.I. și Z.C., conform unei înțelegeri anterioare, au

determinat anumite persoane să introducă droguri de mare risc în Penitenciarul

Jilava și în acest scop, inculpata a remis mai multor persoane diferite

cantități de heroină spre a fi disimulate în produse alimentare ce urmau a fi

incluse în pachetele cu alimente și introduse în Penitenciarul Jilava, avându-l

ca destinatar pe inculpatul Z.C.

Tribunalul București, secția a ll-a penală, prin

sentința penală nr. 988/ F din 27 noiembrie 2009, a dispus condamnarea

inculpatei D.C.I. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare și 5

ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b) C.

pen. și a inculpatului Z.C. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 7

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost reținute și descrise în

actul de inculpare.

De asemenea, se mai reține că prima instanță, corect

și justificat a constatat că faptele pentru care inculpații au fost cercetați

și deduși judecății sunt grave și întrunesc elementele constitutive ale

traficului ilicit de droguri de mare risc în formă agravantă, complicitate la

trafic de droguri de mare risc raportată la forma agravantă și participație

improprie sub forma complicității la infracțiunea de trafic de droguri,

reținute în sarcina acestora, iar pedepsele prevăzute de legea penală pentru

infracțiunile deduse judecății sunt mai mari de 4 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de prim

control judiciar a procedat în mod corect când a apreciat că existența

pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpaților în

libertate, s-a relevat urmare modalității în care aceștia au acționat,

reținându-li-se în sarcină formele agravante ale infracțiunilor pentru care au

fost cercetați, care, fie direct, fie prin intermediari, au traficat diferite

cantități de heroină în chiar incinta unui loc de detenție - Penitenciarul

Jilava).

Prin urmare, în speță, justificat, s-a apreciat că

sunt îndeplinite atât cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cât și

cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., dispunându-se,

întemeiat, menținerea măsurii arestării preventive a fiecăruia dintre

inculpați.

Înalta Curte mai constată că, deși pericolul concret

pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul ca trăsătură esențială a

infracțiunii, nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptelor

pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, de împrejurările și

modalitățile în care aceștia au acționat (determinând și alte persoane să ajute

la disimularea diferitelor cantități de heroină în diverse produse alimentare

ce urmau a fi incluse în pachetele alimentare aduse la penitenciar, de valoarea

socială lezată prin activitatea infracțională desfășurată (viața și sănătatea

persoanei), dar și de urmările produse ori ce s-ar fi putut produce, dacă nu

s-ar fi depistat la timp activitățile ilicite ale acestora.

Se mai reține că toate aceste împrejurări au reliefat

periculozitatea inculpaților și au avut ca rezultat o stare de temere și

nesiguranță în rândul societății, așa încât, lăsarea acestora în libertate,

justificat, s-a apreciat că ar crea un impact negativ în comunitatea de unde

aceasta provin, dar și un sentiment de insecuritate socială, cu atât mai mult

cu cât aceștia nu se aflau la primul conflict cu legea penală și, totuși, n-au

pregetat să acționeze în disprețul legii din chiar locul de deținere în care se

aflau pentru executarea altei pedepse privative de libertate (cazul

inculpatului Z.C.).

De asemenea, Înalta Curte mai constată că măsura

arestării preventive s-a impus a fi menținută și prin raportare la exigențele art.

5 parag. 3 din C.E.D.O., câtă vreme s-a bazat pe motive pertinente și

suficiente a o justifica, mai ales că o detenție preventivă de aproximativ 1 an

și 9 luni, (inculpații fiind arestați preventiv din 13 noiembrie 2008), nu

depășește un termen rezonabil în sensul art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., raportat

la numărul mare de inculpați deduși judecății, dar și la complexitatea cauzei.

Totodată, Înalta Curte, în raport și de prevederile art.

5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. ratificată prin Legea nr. 30/1994, care

stipulează că,,se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate

și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fata

autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a crede în

necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia", constată, cu referire expresă la excepția

reprezentată de arestarea preventivă, că s-a statuat, printre altele, că

privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după

procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv

cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare

și la dispozițiile constituționale.

Rezultă, așadar, că dispunerea măsurii arestării

preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea

dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate

dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.

Înalta Curte, în raport de modalitatea concretă de

săvârșire a faptelor și de gravitatea acestora, dar mai ales efectul negativ

resimțit de societatea civilă în cazul lăsării acestora în libertate, constată

că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect incidența,

dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât cauza se

află încă în faza soluționării apelurilor în fața Curții de Apel București,

secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța

de apel a procedat corect atunci când a menținut, justificat, măsura arestării

preventive a inculpaților D.C.I. și Z.C., constatând așadar, motivat, că există

indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele deduse judecății și că lăsarea

în libertate a acestora exclude atingerea dezideratelor impuse de legea penală

chemată să ocrotească adevăratele valori ale statului de drept, creându-se un

climat de insecuritate socială și de neîncredere al cetățenilor onești în

riposta fermă pe care trebuie să o dea organele judiciare celor care deși au

beneficiat de clemența legii, nu au înțeles nimic și au perseverat pe tărâm

infracțional.

În speța supusă analizei, pericolul concret pentru

ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații D.C.I. și Z.C. este actual și

concomitent cu cel al posibilității influențării probelor, Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

reținând corect îndeplinirea cumulativă a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

De altfel, legalitatea și temeinicia acestei măsuri a

fost succesiv verificată, constatându-se, de fiecare dată, că temeiurile ce au

fost avute în vedere nu s-au schimbat, neputând fi reținute susținerile

apărătorului recurenților inculpați că această măsură nu se mai impune, urmând

a fi revocată.

De asemenea, Înalta Curte mai constată că persistența

și suficiența acestor motive urmează a fi evaluate în ansamblul circumstanțelor

particulare ale cauzei, dar și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc.

pen., apreciind astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se

impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, neintervenind

elemente noi care să determine adoptarea altei soluții.

Fată de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C.I. și Z.C. împotriva

încheierii din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009

(nr. 16/2010).

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte va obliga recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100

lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa

din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații D.C.I. și Z.C. împotriva încheierii din 26 iulie 2010 a Curtii de

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009 (16/2010).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100

lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2010.