ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2829/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 511

din

10 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată

de reclamanta A.J.V.P.S. Călărași, în contradictoriu cu

pârâții A.N.P.A. și SC A. SRL Călărași, prin care s-a

solicitat anularea licenței de acvacultura nr. 506 din 16 noiembrie 2007

emisă de prima pârâtă pe numele celei de-a doua.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Din nota de control depusă la

dosar, rezultă că pârâta are amplasate în C.S. Călărași

viviere flotabile, acestea fiind considerate bazine piscicole amenajate, în

sensul art. 3 pct. 2 lit. d) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice

vii, pescuitul și acvacultura, în vigoare la data emiterii licenței.

Rezultă, deci, reține prima instanță, că pârâta SC A.

SRL Călărași îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 26

1

și 29 din aceeași lege, licența fiind,

așadar, legal emisă, câtă vreme activitatea de acvacultura se

desfășoară în bazine piscicole amenajate și nu în întregul

canal navigabil.

Concluzionează instanța de

fond că, întrucât pârâta desfășoară activitatea de

acvacultura în spații delimitate conform legii, dreptul reclamantei de a

pescui în restul canalului navigabil nu este încălcat, nefiind aplicabile

prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamanta A.J.V.P.S. Călărași.

Prin cererea de recurs au fost invocate

două motive de nelegalitate, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., de natură a conduce la modificarea

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, cu

consecința admiterii acțiunii în anularea licenței de acvacultură

emisă în favoarea SC A. SRL Călărași.

În dezvoltarea primului motiv de

recurs s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul

administrativ atacat, mai exact în discordanță cu realitatea arătată

în cererea introductivă întrucât este evident, în opinia recurentei,

că acvacultura este un pretext pentru aproprierea gratuită a unor

bunuri publice atâta vreme cât licența de acvacultură privește întreg

C.N.S. și nu doar a porțiune a acestuia.

Totodată, s-a arătat

că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 192/2001 privind pescuitul și acvacultura (cu modificările ulterioare),

pronunțând o sentință lipsită de temei legal.

În acest sens s-a precizat că

din interpretarea sistematică, gramaticală și teologică a

actului normativ în discuție rezultă fără dubiu că activitatea

de acvacultură sunt prohibite în bazine piscicole naturale, afară de

cazurile în care astfel de activități se realizează în

instalații specifice (ex. viviere flotabile); în speță,

susține recurenta, aceste viviere flotabile sunt pretextul de care avea nevoie

o autoritate publică abuzivă pentru a emite un act administrativ

nelegal care aduce prejudicii atât asociației recurente cât și patrimoniului

public.

Examinând cauza prin prisma aspectelor

punctate mai înainte, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține că acestea nu se circumscriu motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar o analiză

din perspectiva art. 304

1

C. proc. civ., conduce la concluzia

că nu există motive pentru desființarea (casare/modificare)

sentinței atacate.

Obiectul acțiunii în contencios

administrativ formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Călărași a

vizat anularea Licenței de acvacultură nr. 00506 din 16 noiembrie 2007

emisă de A.N.P.A. în favoarea SC A. SRL.

Dezlegarea dată pricinii de

către judecătorul fondului este în acord atât cu probatoriul administrat

cât și cu normele legale incidente în materie, anume Legea nr. 192/2001

privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura.

Ținând seama de motivele

invocate prin acțiune, prima instanță a stabilit pe de o parte

că reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări aduse

prin actul administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004

modificată, iar pe de altă parte că din nota de control nr. 92

din 8 noiembrie 2007 încheiată de inspectorul piscicol din cadrul Filialei

Călărași a autorității emitente rezultă că SC

A. SRL are amplasate în C.S. Călărași viviere flotabile care sunt

considerate bazine piscicole amenajate în accepțiunea dată de legiuitor

prin art. 3 pct. 2 lit. d).

Din actele dosarului nu rezultă

că recurenta-reclamantă deține o justificare legală sau convențională

(contractuală) în virtutea cărora să desfășoare activități

de pescuit recreativ-sportiv pe luciu de apă unde intimata-pârâtă SC

A. SRL desfășoară activități de acvacultură.

Nu se pot reține afirmațiile

recurentei, de altfel nedovedite, că vivierele flotabile amplasate de SC A.

SRL au constituit doar un „pretext” pentru emiterea actului administrativ

abuziv care aduce prejudicii atât recurentei cât și patrimoniului public.

Evaluarea actului contestat sub

aspectul legalității s-a făcut din perspectiva art. 26

1

și 29 din actul normativ incident, concluzia desprinsă fiind aceea

că argumentele aduse de reclamantă nu se justifică și nici

nu sunt probate.

Față de cele arătate

se observă că motivul de recurs care se referă la schimbarea naturii

ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului

juridic dedus judecății nu poate fi primit.

În privința celui de-a doua

critici enunțate prin cerere de recurs, se impune observația că

recurenta nu explică în ce constă greșita aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 192/2002 (în vigoare la data emiterii licenței),

sau în ce măsură aceste dispoziții au fost nesocotite.

Față de cele expuse,

văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.J.V.P.S. Călărași împotriva sentinței nr. 511

din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 mai 2010.