ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2941/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2941/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 598
din 20 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu
cu pârâtele SA P.C. și A.N.P.A., având ca obiect anularea în tot a licențelor
de Acvacultură nr. 00755 din 1 octombrie 2008 și nr. 00756 din 1 octombrie 2008
emise de către A.N.P.A. în favoarea celei de a doua pârâte.
În
motivarea
acțiunii, se arată că reclamantul este proprietarul imobilelor - teren în
suprafață
de cca 100 ha, aflate sub luciul de apă și împrejurimile F.P. Ciurila.
Mai arată reclamantul că
la sfârșitul anului 2008 contractul de închiriere pe care pârâta SA P. Ciurila l-a
încheiat cu SC P. Cluj S.A a încetat deoarece a ajuns la termen, iar locatorul
nu a înțeles să prelungească durata contractului, întrucât
pârâta SA P.S. Ciurila, locatara nu
și-a onorat obligațiile
contractuale.
La data de 31 martie 2009
între SC P. S.A Cluj în calitate de locator și reclamantul în calitate de
locatar a intervenit contractul de închiriere nr. 143 în baza căruia a devenit
titularul dreptului de folosință pe o perioadă de 10 ani asupra
amenajărilor hidrotehnice și sediul F.P. Ciurila,
compuse din lazurile Filea,
Șutu și Pădureni, diguri și amenajări de
protecție, bazine de parcare, reproducere, creștere și sediul administrativ din
comuna Ciurila jud. Cluj.
Contractul
sus arătat este sigurul contract de închiriere valabil încheiat de SC P. Cluj
S.A pentru intervalul 31 martie 2009 - 31 martie 2019.
Mai
arată reclamantul că prin același contract a primit în custodie și cantitatea
de 12 tone de pește existentă în lacurile din cadrul F.P. Ciurila.
În aceste împrejurări pârâta SA P.S. Ciurila, nedeținând
în proprietate sau folosință
nicio cantitate de pește aflată în lacurile din
cadrul F.P. Ciurila nu se poate
bucura în continuare de dreptul de a exploata prin pescuit
sportiv sau industrial un bun deținut legal de altă persoană.
Susține
reclamantul că prin emiterea actelor administrative unilaterale, mai exact a
Licențelor de Acvacultura a căror anulare o solicită, este vătămat în dreptul
de proprietate și folosință asupra terenului, lacurilor și peștilor din cadrul F.P.
Ciurila, drepturi recunoscute și ocrotite de lege tocmai de către beneficiara
acestor licențe, pârâta SA P.S. Ciurila, care se prevalează de cele două
licențe.
Prin
concluziile scrise pârâta SC P.S. Ciurila a solicitat respingerea cererii
reclamantului, cererea de anulare a licențelor de acvacultura nr. 00755 și
00756 din 01 octombrie 2008, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată,
justificate cu factura, chitanța și ordinul de plată atașat prezentei în
valoare de 11.900 lei.
Prin
respingerii acțiunii reclamantului, Curtea de apel a reținut, în esență,
următoarele:
Normele legale
în vigoare prevăd foarte clar, că pentru a putea fi anulată sau suspendată o
licență de acvacultura trebuie întrunite condițiile specificate în art. 5 alin.
(2) din Ordinul nr. 332 din 24 mai 2008 publicat în M.Of. nr. 412 din 02 iunie 2008,
ori în speță nu sunt întrunite aceste condiții.
Pe de altă
parte, mai reține instanța de fond că aserțiunile reclamantului referitoare la
vătămarea dreptului său de proprietate care sunt de natură a atrage anularea
actului administrativ pentru împrejurări survenite ulterior emiterii sale, nu
pot primi valențele dorite de acesta, având în vedere regimul nulităților, iar
existența a numeroase litigii între părți referitoare la drepturile alegate nu
este de natură să atragă nulitatea actului.
Cererea
de recurs
Împotriva
sentinței nr. 598 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs pârâta SA P.S. Ciurila, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței recurate în sensul
admiterii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
Susține
recurenta că instanța de fond, la momentul soluționării cererii de anulare a
licențelor de Acvacultură nr. 00755 din 1 octombrie 2008 și nr. 00756 din 1
octombrie 2008 emise de către A.N.P.A. în favoarea SA P.S. Ciurila a omis să se
pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, deși în cuprinsul hotărârii a făcut
referire la faptul că aceasta a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând recursul
formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile
legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce
se vor arăta în continuare .
Potrivit dispozițiilor
art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi
obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
A „cădea în pretenții”
înseamnă a pierde procesul.
La baza obligației de
restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se
află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni”.
Or, în speța de față,
reclamantul este în culpă procesuală, deoarece pretențiile sale au fost
considerate neîntemeiate de către instanța de fond.
Un alt argument care
vine în sprijinul ideii că aceste cheltuieli de judecată trebuiau acordate SA
P.S. Ciurila, este acela că ele au fost dovedite.
Pentru considerentele
arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de S.A. P.C., în sensul că va
modifica sentința recurată cu consecința obligării reclamantului R.C. la 5000
lei cheltuieli de judecată către acesta, cu următoarea precizare.
La momentul admiterii
prezentului recurs declarat de S.A. P.C. instanța va aplica dispozițiile art. 274
alin. (3) C. proc. civ., cu mențiunea că nu cenzurează contractul de asistență
juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de
judecată.
În ceea ce privește
cheltuielile de judecată solicitate de recurenta S.A. P.C. în recurs, instanța
în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga
intimatul-reclamant R.C. la plata acestora în favoarea recurentei sus amintite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de S.A. P.C. împotriva sentinței nr.
598 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința
recurată în sensul că obligă reclamantul la 5000 lei cheltuieli de judecată
către pârâta de S.A. P.C.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă
intimatul-reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurentă, în
recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 iunie 2010.