ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2941/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 598 din 20 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâtele SA P.C. și A.N.P.A., având ca obiect anularea în tot a licențelor de Acvacultură nr. 00755 din 1 octombrie 2008 și nr. 00756 din 1 octombrie 2008 emise de către A.N.P.A. în favoarea celei de a doua pârâte. În motivarea acțiunii, se arată că reclamantul este proprietarul imobilelor - teren în suprafață de cca 100 ha, aflate sub luciul de apă și împrejurimile F.P. Ciurila. Mai arată reclamantul că la sfârșitul anului 2008 contractul de închiriere pe care pârâta SA P. Ciurila l-a încheiat cu SC P. Cluj S.A a încetat deoarece a ajuns la termen, iar locatorul nu a înțeles să prelungească durata contractului, întrucât pârâta SA P.S.

Ciurila, locatara nu și-a onorat obligațiile contractuale. La data de 31 martie 2009 între SC P. S.A Cluj în calitate de locator și reclamantul în calitate de locatar a intervenit contractul de închiriere nr. 143 în baza căruia a devenit titularul dreptului de folosință pe o perioadă de 10 ani asupra amenajărilor hidrotehnice și sediul F.P. Ciurila, compuse din lazurile Filea, Șutu și Pădureni, diguri și amenajări de protecție, bazine de parcare, reproducere, creștere și sediul administrativ din comuna Ciurila jud. Cluj. Contractul sus arătat este sigurul contract de închiriere valabil încheiat de SC P. Cluj S.A pentru intervalul 31 martie 2009 - 31 martie 2019. Mai arată reclamantul că prin același contract a primit în custodie și cantitatea de 12 tone de pește existentă în lacurile din cadrul F.P.

Ciurila. În aceste împrejurări pârâta SA P.S. Ciurila, nedeținând în proprietate sau folosință nicio cantitate de pește aflată în lacurile din cadrul F.P. Ciurila nu se poate bucura în continuare de dreptul de a exploata prin pescuit sportiv sau industrial un bun deținut legal de altă persoană. Susține reclamantul că prin emiterea actelor administrative unilaterale, mai exact a Licențelor de Acvacultura a căror anulare o solicită, este vătămat în dreptul de proprietate și folosință asupra terenului, lacurilor și peștilor din cadrul F.P. Ciurila, drepturi recunoscute și ocrotite de lege tocmai de către beneficiara acestor licențe, pârâta SA P.S. Ciurila, care se prevalează de cele două licențe.

Prin concluziile scrise pârâta SC P.S. Ciurila a solicitat respingerea cererii reclamantului, cererea de anulare a licențelor de acvacultura nr. 00755 și 00756 din 01 octombrie 2008, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, justificate cu factura, chitanța și ordinul de plată atașat prezentei în valoare de 11.900 lei. Prin respingerii acțiunii reclamantului, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Normele legale în vigoare prevăd foarte clar, că pentru a putea fi anulată sau suspendată o licență de acvacultura trebuie întrunite condițiile specificate în art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 332 din 24 mai 2008 publicat în M.Of. nr. 412 din 02 iunie 2008, ori în speță nu sunt întrunite aceste condiții.

Pe de altă parte, mai reține instanța de fond că aserțiunile reclamantului referitoare la vătămarea dreptului său de proprietate care sunt de natură a atrage anularea actului administrativ pentru împrejurări survenite ulterior emiterii sale, nu pot primi valențele dorite de acesta, având în vedere regimul nulităților, iar existența a numeroase litigii între părți referitoare la drepturile alegate nu este de natură să atragă nulitatea actului. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 598 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs pârâta SA P.S. Ciurila, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței recurate în sensul admiterii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată.

Susține recurenta că instanța de fond, la momentul soluționării cererii de anulare a licențelor de Acvacultură nr. 00755 din 1 octombrie 2008 și nr. 00756 din 1 octombrie 2008 emise de către A.N.P.A. în favoarea SA P.S. Ciurila a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, deși în cuprinsul hotărârii a făcut referire la faptul că aceasta a solicitat cheltuieli de judecată. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare . Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

A „cădea în pretenții” înseamnă a pierde procesul. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni”. Or, în speța de față, reclamantul este în culpă procesuală, deoarece pretențiile sale au fost considerate neîntemeiate de către instanța de fond. Un alt argument care vine în sprijinul ideii că aceste cheltuieli de judecată trebuiau acordate SA P.S. Ciurila, este acela că ele au fost dovedite. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de S.A. P.C., în sensul că va modifica sentința recurată cu consecința obligării reclamantului R.C. la 5000 lei cheltuieli de judecată către acesta, cu următoarea precizare.

La momentul admiterii prezentului recurs declarat de S.A. P.C. instanța va aplica dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cu mențiunea că nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurenta S.A. P.C. în recurs, instanța în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga intimatul-reclamant R.C. la plata acestora în favoarea recurentei sus amintite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.A. P.C. împotriva sentinței nr. 598 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că obligă reclamantul la 5000 lei cheltuieli de judecată către pârâta de S.A. P.C. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Obligă intimatul-reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurentă, în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.