ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3903/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC T.P. SRL Cluj-Napoca a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului C.L. al Municipiului Cluj-Napoca să prelungească contractul de asociere din 18 martie 2004 având ca obiect spațiul comercial situat în Cluj - Napoca, Str. Eremia Grigorescu, pe o durată de cinci ani și în subsidiar, obligarea pârâtului la prelungirea contractului de asociere pe o durată de un an. Prin sentința nr. 4569 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC T.P.C. SRL Cluj-Napoca. În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul de asociere nr. 286 din 18 martie 2004, prin care pârâtul a pus la dispoziția reclamantei imobilul situat în Cluj - Napoca, Str. Eremia Grigorescu, cu destinația de restaurant.

Contractul a fost încheiat pe o durată de maximum cinci ani, existând și posibilitatea prelungirii prin acordul părților, la solicitarea uneia dintre acestea, ce trebuia comunicată cu cel puțin trei luni înainte de expirarea termenului. La data de 26 ianuarie 2009, reclamanta și-a manifestat intenția de prelungire a contractului, însă solicitarea acesteia nu a fost aprobată de către pârât, or în situația în care pârâtul nu și-a dat acordul, acesta nu poate fi obligat de către instanță, deoarece dreptul de proprietate acordă proprietarului unui anumit bun, atributele posesiei, folosinței și dispoziției. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care prin decizia nr. 48/2010 din 22 aprilie 2010, a respins apelul reclamantei SC T.P.C.

SRL Cluj-Napoca, reținând în esență, că potrivit art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local hotărăște asupra concesionării sau închirierii bunurilor proprietate privată a municipiului, având atribuții pentru administrarea domeniului public și privat al acestuia. In exercitarea acestor atribuții, Consiliul Local este cel care apreciază asupra oportunității încheierii acestor contracte, apreciere care nu poate fi substituită prin hotărâre judecătorească. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs reclamanta SC T.P.C. SRL Cluj-Napoca, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu greșita interpretare a actelor normative incidente în cauză și a probelor administrate. Astfel, a susținut recurenta că la data preluării imobilului, acesta se afla în stare avansată de degradare, fiind obligată să-l renoveze, cheltuielile fiind suportate integral de către recurentă. La data de 26 ianuarie 2009, recurenta a formulat cerere către Consiliul Local prin care a solicitat prelungirea contractului de asociere care expira la 18 martie 2009 și cu toate că în ședința Comisiei mixte, s-a constatat că recurenta îndeplinește toate condițiile pentru prelungirea contractului, Consiliul Local nu a adoptat o hotărâre în acest sens.

A mai susținut recurenta că instanța a reținut în mod eronat că proiectul de hotărâre din data de 11 iunie 2009 prin care Primarul a propus prelungirea contractului de asociere pentru un an, nu a întrunit numărul de voturi pentru că o parte dintre consilieri au propus prelungirea duratei contractului pe o perioadă de cinci ani. În opinia recurentei, ambele instanțe au respins acțiunea, fără o analiză temeinică a probelor și fără a lua în considerare toate aspectele invocate. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță.

Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată că argumentele aduse nu pot fi încadrate în dispozițiile legale sus menționate și niciunui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul acestui text de lege. In speță, se constată că recurenta, deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi circumscrisă acestui motiv de nelegalitate, iar susținerile acesteia vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză, atribut al instanțelor anterioare, ce nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală. Cu toate acestea, analizând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., se constată că dezlegarea dată de instanța de apel s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii ” . Așa fiind, în mod corect a reținut instanța că singurul în măsură să aprecieze asupra oportunității încheierii unui contract privitor la bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, este Consiliul Local, voință ce nu poate fi substituită prin hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește aspectele legate de investițiile făcute de reclamantă și demersurile premergătoare adoptării hotărârii Consiliului Local, pe de o parte, nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat, iar pe de altă parte, sunt lipsite de relevanță în raport de obiectul cauzei. În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.P.C. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 48/2010 din 22 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.