ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9491/2009

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta S.E.

a solicitat obligarea pârâtului F.A. la plata daunelor de 50 lei pe zi, de la

data înregistrării cererii și până la aplicarea integrală a obligațiilor

reprezentând venituri tarifare indexate la nivelul salariului mediu brut și

actualizat, aferent perioadei octombrie 2004- la zi, precum și daune

reprezentând dobânzi și comisioane bancare în sumă de 8525 lei.

S-a mai solicitat obligarea A.P., la

plata tuturor obligațiilor bugetare aferente drepturilor salariale indexate și

actualizate și obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj la

completarea carnetului de muncă cu drepturile salariale indexate conform evoluției

salariului mediu brut anual, actualizate conform statelor de plată, precum și

obligarea tuturor pârâților în solidar, la plata daunelor materiale solicitate.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea solicitând obligarea pârâtei A.P., la plata sumei de 74.880 lei,

reprezentând contravaloarea salariilor ce urmează a i se achita din data de 1

martie 2006 până la data reîncadrării în funcția deținută ulterior, precum și

suma de 5800 lei cu titlu de comisioane și dobânzi bancare pentru împrumutul de

nevoi personale.

Prin sentința civilă nr. 5452/2008,

Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea

capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor de 50

lei/ zi de la data înregistrării și până la achitarea integrală a obligațiilor

reprezentând venituri tarifare indexate la nivelul salariului brut și

actualizat aferent perioadei octombrie 2004 la zi și obligarea pârâților la

daune compensatorii reprezentând dobânzi și comisioane bancare și și-a declinat

competența acestor capete de cerere prin disjungere în favoarea Judecătoriei

Craiova.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în esență că cele două capete de cerere au o natură civilă și deci nu decurg

din raportul de muncă încheiat între părți.

Judecătoria Craiova prin sentința

civilă nr. 2804 din 17 februarie 2009 și-a declinat la rândul său competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel

Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că în raport de dispozițiile art. 17 C. proc. civ. și a art. 99

alin. (4) din Regulamentul de Organizare a Instanțelor aprobat prin Hotărârea

nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cererile accesorii și

incidentale sunt de competența instanței competente să soluționeze cererea

principală.

S-a mai reținut că în raport de

textele legale menționate judecătoria nu este competentă să soluționeze

capetele de cerere formulate de reclamantă având ca obiect obligarea pârâților

la plata daunelor de 50 lei/zi de la data înregistrării cererii și până la

achitarea integrală a obligațiilor reprezentând venituri tarifare indexate la

nivelul salariului brut și actualizate, aferente perioadei octombrie 2004 la zi

și obligarea acestora la daune compensatorii reprezentând dobânzi și comisioane

bancare.

Soluționând conflictul negativ de

competență prin sentința nr. 14 din 17 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, a

stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă în

favoarea Tribunalului Dolj.

Astfel, instanța a reținut că

potrivit art.281 codul muncii, pentru petitul acțiunii de obligare a pârâtei la

plata sumei de 74.880 lei, cu titlu de salariu pe perioada 1 martie 2006 până

la reintegrarea pe postul deținut anterior, competența aparține instanței de

jurisdicția muncii, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ.

Cu privire la al doilea petit al

acțiunii, de obligare la plata sumei de 5800 lei cu titlu de comisioane și

dobânzi bancare urmare împrumutului de nevoi personale s-a reținut că nu-și are

izvorul în contractul de muncă dintre părți.

Cu toate acestea, în raport de

dispozițiile art. 17 C. proc. civ. competența de soluționare a acțiunii revine

instanței competente să soluționeze cererea principală, adică Tribunalului Dolj.

Împotriva sentinței prin care a fost

soluționat conflictul negativ de competență, pârâtul F.A. a formulat recurs

susținând în esență că obiectul acțiunii reclamantei a fost reținut eronat și

că nu s-au respectat dispozițiile art. 17 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

deoarece petitul doi al acțiunii nu are caracterul unei cereri accesorii fiind

o veritabilă acțiune principală și că instanța nu a dispus din oficiu

administrarea de probe pentru a verifica stadiul în care se află judecata

cererii privind plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în

căderea instanței competente să judece cererea principală.

În categoria

cererilor accesorii la care se referă art. 17 C. proc. civ. sunt incluse acele

cereri care se grefează pe acțiunea principală.

În

cazul de față reclamanta a formulat mai multe capete de cerere grupate în jurul

pretenției principale dar competența instanței sesizate cu cererea principală s-a

prorogat și asupra celorlalte cereri, chiar dacă formulate separat ar intra în

atribuțiile altei instanțe.

Cu privire

la nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nici această

critică nu poate fi reținută, rolul activ al judecătorului nu trebuie să

afecteze principiul disponibilității și echilibrul procesual dintre părți,

acesta, trebuie să se îmbine cu obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale

cu bună-credință.

Reținând

că litigiul dedus judecății este un conflict de drepturi, căruia îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și faptul că petitul doi al

cererii nu-și are izvorul în contractul de muncă dintre părți, instanța de

apel, a manifestat rol activ arătând în mod expres de ce sunt aplicabile

dispozițiile art. 17 C. proc. civ.

Față

de cele arătate, nu se poate reține nelegalitatea aplicării prevederilor art.

17 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel că, în raport de dispozițiile art.

312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul F.A. împotriva sentinței civile nr. 14 din 17 aprilie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2009.