ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2009

HOTĂRÂRE
27.11.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamanta

SRL BUZĂU în contradictoriu cu pârâtele SC B.C.R.A. SA și B.C.R.A. SA, sucursala

Buzău, și în consecință a fost obligată pârâta SC B.C.R.A. SA la plata către

reclamanta a sumei de 33.241 Euro reprezentând contravaloarea autoturismului

marca Crysler asigurat prin poliția de asigurare nr. 0462454 din 23 aprilie

2008.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut din

analiza înscrisurilor administrate în cauză că autoturismul societății

reclamante, asigurat pentru riscul de avarii și furt prin contractul de

asigurare nr. 0462454 încheiat cu pârâta SC B.C.R.A. SA a fost implicat într-un

accident rutier la data de 21 mai 2008 soldat cu avarierea în totalitate autoturismului

asigurat.

Instanța constată sub aspectul dinamicii producerii

accidentului că, acesta s-a produs din culpa conducătorului auto care a pierdut

controlul volanului și părăsind carosabilul a intrat în coluziune cu un stâlp,

iar ulterior a luat foc urmare unui scurtcircuit la un cablu electric, cauza prejudiciului

fiind menționată în procesul verbal de intervenție nr. 43 întocmit de

Detașamentul de pompieri Buzău chemați la locul incidentului.

Apărările societății de asigurare bazate pe constatările

unui raport de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea asiguratorului au

fost înlăturate cu motivarea că reclamanta nefiind parte la întocmirea lucrării,

concluziile experților nu îi sunt opozabile.

Având în vedere condițiile convenite de părți prin

contractul de asigurare încheiat, suma asigurată și riscul produs, prin distrugerea

totală a autoturismului, instanța în temeiul art. 969, art. 970 și art. 1073 C.

civ. a apreciat ca fondată cererea în despăgubiri formulată de reclamantă.

de Apel Ploiești, s

ecția

comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta B.C.R.A. SA.

Răspunzând criticilor formulate cu privire la incidența

clauzei prevăzute la art. 8.18 din condițiile generale de asigurare ce fac

parte integrantă din contractul de asigurare , clauză potrivit căreia

asiguratul este decăzut din dreptul la despăgubiri dacă modifică sau alterează

cu intenție cauzele producerii evenimentului asigurat sau facilitează agravarea

pagubei, instanța de apel, retine că această apărare a societății de asigurări

a fost corect respinsă de prima instanță, în condițiile în care din probele

administrate rezultă că autoturismul antrenat în coliziune a ars în proporție

de 100%, urmare incendiului produs, cauzat de un scurt circuit. Totodată

instanța reține în sensul concluziei susmenționate că prin rezoluția

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău din 25 iunie 2008 s-a propus

neînceperea urmăririi penale față de conducătorul auto sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și distrugere.

SC B.C.R.A. SA a declarat la data de 30

aprilie 2009 recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii și pe fond respingerea

acțiunii introductive de instanță.

În dezvoltarea recursului întemeiat în drept pe

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a

arătat că potrivit raportului de expertiză extrajudiciară incendiul s-a produs

cu ajutorul unui agent combustibil și al unei flăcări aprinse , ceea ce în

opinia sa antrenează incidența clauzei de la art. 8.18 din contract, respectiv

decăderea asiguratului din dreptul de a primi despăgubiri.

Susține recurenta, acest raport de expertiză

extrajudiciară a fost ignorat de instanțele care s-au pronunțat în fond și

apel, iar solicitarea sa privind efectuarea unei expertize tehnice auto care să

stabilească cauzele producerii evenimentului a fost respinsă.

legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Argumentele recurentei vizează stabilirea unei alte situații

de fapt decât cea reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel.

Cum cele două instanțe își fundamentează concluzia

reținută sub aspectul cauzelor producerii evenimentului asigurat pe înscrisuri relevante

emanând de la Departamentul de pompieri Buzău chemate pentru stingerea

incendiului, coroborate cu dovada medicală care atestă că, după accident,

conducătorul autovehiculului a fost transportat la Spitalul Județean Buzău, ipoteza avansată de recurentă în sensul implicării conducătorului

auto cu intenție în producerea evenimentului rutier este lipsită de orice suport

probator.

Altfel spus, critica recurentei pe stabilirea situației

de fapt nu se convertește în motivul de nelegalitate invocat, deoarece

stabilirea situației de fapt este de atributul instanței fondului sau apelului

din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, iar în cauză

cele două instanțe și-au motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul

situației de fapt reținute.

Distinct de acestea, prin cererea de apel, pârâta

apelantă, nu a criticat soluția primei instanțe cu privire la respingerea

probei cu expertiză tehnică-auto și nu a solicitat în condițiile art. 292 C.

proc. civ. încuviințarea efectuării unei expertize tehnice pe dinamica producerii

evenimentului rutier, pentru a demonstra, cu respectarea contradictorialității,

că evenimentul rutier a avut o altă dinamică decât cea declarată de asigurat cu

consecința aplicării clauzei de la art. 8.18 din polița de asigurare.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca

nefondat, constatând că în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. nu subzistă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

împotriva deciziei comerciale nr. 84 din 22

mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.

Sursă