ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caras
Severin, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, Reșița
prin sentința nr. 310 din 22 octombrie 2007
a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC M.C.T. M.E.T.L.I. SRL cu
sediul social în comuna Sacu, Județul Caras
Severin împotriva
pârâtei SC B.C.R. A. SA BUCUREȘTI PRIN B.C.R. A.
SA, SUCURSALA CARAS SEVERIN, în
sensul că a
obligat
pârâta să plătească reclamantei suma de 125.277 lei cu titlu
de despăgubiri și suma
de 5.356,74 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut că s-a impus
respingerea excepției
insuficientei timbrări și a excepției lipsei
calității procesuale active a
reclamantei întrucât ea este titulara
dreptului de a solicita despăgubirea conform contractului de asigurare
încheiat.
Incendiul
a izbucnit la data de 26 noiembrie 2006 și a distrus
clădirea bar - restaurant, marfa și mijloacele fixe.
Procesul-verbal de intervenție
nr. 95 din 27 noiembrie 2006
întocmit de
Detașamentul de Pompieri Caransebeș nu are valoare
probatorie absolută, cu atât mai mult cu cât
martorii audiați în cauză
au relatat
că rețeaua electrică nu a fost suprasolicitată, incendiul a
izbucnit din podul clădirii, iar alimentarea cu
energie electrică a fost
întreruptă
abia când a căzut tavanul barului.
Potrivit
art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de
asigurare, contractantul
asigurării se obligă să plătească o primă
asigurătorului, acesta
obligându-se ca la producerea riscului asigurat
să plătească asiguratului,
beneficiarului asigurării ori terțului păgubit
despăgubirile. Având în vedere
că s-au plătit primele asigurătorului,
că riscul asigurat s-a produs, că suma datorată cu titlu de
despăgubire a fost convenită de părți prin
contract pentru a fi plătită în cazul producerii riscului asigurat, acțiunea
reclamantei apare
întemeiată.
Curtea de
Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă
nr. 39/A din 10 martie 2008 a
respins apelul declarat de pârâta SC B.C.R. A.
SA BUCUREȘTI prin Sucursala
Mehedinți, împotriva
sentinței civile nr. 310 din 22 octombrie 2007, fiind preluate în
esență
toate
argumentele expuse anterior de prima instanță.
Împotriva
deciziei civile nr. 39/A din 10 martie 2008 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, a promovat recurs
pârâta
SC B.C.R. A. SA BUCUREȘTI prin B.C.R. A.
SA,
sucursala Timiș, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate,
solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
admiterea recursului, desființarea deciziei
atacate
și pe fond respingerea acțiunii.
In
dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat aspectul că
organul constatator al
evenimentului asigurat a specificat foarte clar
că sursa probabilă de aprindere a fost un
scurtcircuit electric
determinat de o
suprasolicitare a instalației electrice.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în
cauză,
in raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că
acestea sunt nejustificate, urmând a respinge
recursul pârâtei ca
nefondat, pentru următoarele considerente.
Reclamanta
SC M.C.T. M.E.T.L.I. SRL, prin reprezentantul său
B.I.E., la data de 9 iulie 2006, a încheiat cu
reprezentanții B.C.R. A. SA polița de asigurare
IBC cu numărul 0005817, în care au fost precizate categoriile de bunuri
asigurate
și anume: clădiri sau alte construcții pentru o sumă
asigurată de 30.000 Euro, mijloace fixe pentru o sumă
asigurată de
10.000
Euro și stocuri pentru o sumă asigurată de 5.000 Euro, toate
aceste bunuri
aflându-se în localitatea Secu, j
udețul Caras Severin. Cu această ocazie, asigurătorul a
verificat și constatat existența bunurilor asigurate, făcând o descriere
detaliată,
așa
cum este probat prin cererea chestionar, fără a exista vreo
obiecțiune vizând situația de fapt.
In cadrul
perioadei de asigurare de 12 luni, cuprinsă între 10
iulie 2006 și 9 iulie 2007, a
izbucnit un incendiu, care a distrus o
parte a bunurilor asigurate.
Condițiile
generale privind asigurarea imobilelor și a altor
bunuri deținute de persoanele juridice stabilesc la
art. 1.1 că
asigurătorul, în baza
contractului de asigurare și în schimbul primei
de asigurare plătită de
către asigurat este obligat a acorda
despăgubiri
beneficiarului asigurării pentru pagubele produse.
Este
adevărat că procesul verbal de intervenție nr. 25 din 27
noiembrie 2006 întocmit de
Inspectoratul pentru situații de urgență „Semenic" al județului
Caraș-Severin, Detașamentul Pompieri
Caransebeș, are consemnat la pct. 6 intitulat „elemente privind
focarul și cauza incendiului" că o sursă
probabilă de aprindere ar
putea fi
un scurtcircuit electric, însă acest document nu stabilește cu
certitudine cauza efectivă a declanșării
incendiului.
Deși pârâta B.C.R.A., constant a
expus pe tot
parcursul procesului, începând
cu opinia scrisă a concilierii directe,
întâmpinări, motive de apel și recurs că reclamanta nu a respectat
prevederile Ordinului nr. 775 din 22 iulie 1998
privitor la normele
generale P.S.I.,
act normativ în vigoare la data evenimentului, nu a
administrat probe în
dovedirea susținerilor sale.
Reclamanta a depus acte și a
probat cu martorii A.D.
și M.D.M. că instalația
electrică
premergător declanșării incendiului, era în stare de normală
funcționare, conformă normelor tehnice și
exploatată la parametrii
minimi.
Pentru
aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul
pârâtei SC B.C.R. A. SA
București prin sucursala Timiș,
împotriva
deciziei civile nr. 39/A din 10 martie 2008 pronunțată de
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind
îndeplinită nici
o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâta SC B.C.R. A.
SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA TIMIȘ, împotriva
deciziei
nr. 39/A din 10 martie
2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.