ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș –

Severin la data de 21 septembrie 2006, reclamanta SDFEE E.E.B. SA, sucursala Reșița,

a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Reșița, pentru a fi obligată la plata

sumei de 1.473.407,15 ron, din care: 922.384,96 ron cu titlu de energie

electrică consumată de pârâtă și nefacturată în perioada 1 iulie 2005 – 30

octombrie 2005, suma de 56.641,81 ron cu titlu de contravaloare serviciu de

distribuție pentru perioada 1 noiembrie 2005 – 15 decembrie 2006 și suma de

494.380,38 ron reprezentând costuri cu achiziția și serviciile asociate pentru

perioada 1 noiembrie 2005 – 15 februarie 2006, cu cheltuieli de judecată în

sumă de 32.864,15 ron.

În drept, și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 970 C. civ., art. 12 lit. a) anexa 4 bis din

Contractul de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali,

industriali și similari la tarife reglementate.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii comerciale ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 575

din 20 martie 2007, pronunțată în cauză de Tribunalul Caraș – Severin, secția

civilă, s-a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta SDFEE

E.E.B. SA, sucursala Reșița, împotriva pârâtei SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R.

SA) cu sediul în Reșița, și în consecință:

A obligat pârâta să achite

reclamantei suma de 1.133.741,80 ron cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin necontorizarea energiei active de către Stația Reșița.

A respins restul

pretențiilor solicitate ca nedovedite.

A obligat pârâta să

plătească suma de 20.853 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În baza contractului din 29

mai 2000, reclamanta, în calitate de furnizor - vânzător a furnizat energie electrică

la locul de consum Platou aparținând pârâtei – fostă C.S.R. Reșița în calitate

de consumator - cumpărător.

Prin nota de constatare din 15

februarie 2006, reprezentanți ai Sucursalei de distribuție Reșița, în prezența

reprezentantului pârâtei – P.C., procedând la verificarea instalației

electrice, pe baza măsurătorilor la bornele contorului au constatat lipsă de

tensiune de pe faza S, motiv pentru care s-a apreciat că energia electrică

consumată nu a fost corect înregistrată.

Cu adresa din 27 iunie 2006

în vederea recuperării debitului restant calculat, a adresat pârâtei o

invitație la conciliere directă în temeiul art. 7201 C. proc. civ.,

înregistrată la unitatea pârâtă la data de 29 iunie 2006.

La această solicitare a fost

anexată nota din 15 februarie 2006, precum și calculul cantității energiei

electrice nefacturate, calculul contravalorii serviciului de distribuție, cât

și calculul costurilor cu achiziția și serviciile asociat, astfel cum rezultă

din procesul de constatare a defectării grupului de măsură de decontare.

Pe de altă parte, pârâta a

transmis cu adresa din 5 septembrie 2005 solicitarea sa scrisă pentru

rezilierea contractului din 29 mai 2000, astfel încât perioada 6 octombrie 2005

– 30 octombrie 2005 pentru care se solicită obligarea sa la plata cu titlu de

energie electrică consumată și nefacturată ar constitui, în accepțiunea

pârâtei, perioadă extracontractuală.

S-a reținut că la data de 8

august 2006, reclamanta a notificat pârâta prin intermediul executorului

judecătoresc pentru plata sumelor solicitate prin acțiune, înțelegând prin

aceasta punere în întârziere a pârâtei.

Împotriva acestei sentințe

civile a declarat apel pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA Reșița),

solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii

acțiunii în pretenții formulată de către reclamanta SC E.E. SA București

(denumirea anterioară divizării SC D.F.E.E.E.E.B. Reșița).

Prin decizia civilă nr. 176/A/COM

din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins,

ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA

Reșița) și a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de

intimata SC E.E. SA București.

Instanța de apel a conchis

în sensul că răspunderea juridică a pârâtei - apelante are caracter delictual

și se regularizează conform dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. civ., iar nu

pe răspunderea contractuală având caracter special. Așadar, cele două aspecte

invocate de către apelantă și anume rezilierea contractului din 2000 în cursul

anului 2005, respectiv situarea consumațiunilor de energie după data rezilierii

contractului nu pot fi opuse răspunderii civile fondată pe fapta ilicită a

prepușilor acesteia, cunoscând că o astfel de răspundere se întemeiază pe ideea

obiectivă de garanție având rol de apărare împotriva oricărei fapte ilicite

cauzatoare de prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA Reșița),

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 176/A/COM din 13

septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 6061/115/COM/2006

și rejudecarea în fond a cauzei.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 5, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a

invocat, în esență, următoarele motive:

1) Prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ.: decizia civilă nr. 176/A/COM din 13 septembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, nu cuprinde calea de atac și

termenul în care se poate exercita, iar lipsa din dispozitiv a acestor mențiuni

îi produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.

2) Hotărârea pronunțată

cuprinde motive contradictorii de natura pricinii, instanța de apel oscilând

între răspunderea civilă contractuală și cea delictuală.

3) Hotărârea pronunțată a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii: în fapt, nu sunt

îndeplinite condițiile răspunderii delictuale civile, nu a încălcat drepturile

sau interesele juridice ale intimatei, iar prejudiciul este incert și nu este

urmarea încălcării unui drept subiectiv sau interes legitim al intimatei; în

data de 15 februarie 2006, contactul slab nu era semnalizat pe ecranul

contorului.

Examinând recursul pârâtei,

prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1) Primul motiv de recurs nu

este fondat, întrucât în cauză nu pot fi aplicate prevederile art. 105 alin.

(2) C. proc. civ. Lipsa acestor mențiuni din hotărâre, ca și din minută, nu

atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac și termenul în care se poate

exercita sunt date de lege, și nu de instanță, iar omisiunea ori indicarea lor

greșită nu lipsesc partea de dreptul de a exercita calea de atac, în termenul

prevăzut de lege, cale de atac exercitată, de altfel, de către pârâtă în

termenul legal.

2) Este nefondat și motivul

privind oscilarea între răspunderea civilă contractuală și cea delictuală,

întrucât instanța de apel, deși face trimitere și la răspunderea contractuală,

își întemeiază soluția pe răspunderea civilă delictuală, în concluzie

constatând că răspunderea juridică a pârâtei apelante are caracter delictual și

se regularizează conform dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. civ., iar nu pe

răspunderea contractuală, având caracter special.

3) Critica privind

neîndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale civile este și ea nefondată,

întrucât instanța de apel a reținut în mod corect faptul că dauna care s-a

situat în patrimoniul reclamantei are caracter de prejudiciu, cauzat de pârâtă

printr-o faptă juridică ilicită a sa, rezultând din neasigurarea pazei juridice

corespunzătoare asupra stației și contorului electric, respectiv prin continuarea

consumării în mod ocult a unor cantități de energie.

Celelalte aspecte invocate,

privind expertiza tehnică efectuată și nota de constatare din 15 februarie 2006

vizează aprecierea probelor administrate și nu pot face obiectul examinării în

calea de atac extraordinară a recursului; mai mult, solicitarea de anulare a

raportului de expertiză a fost analizată și soluționată de către instanța de

fond la termenul de judecată din data de 13 martie 2007.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA) împotriva deciziei civile nr. 176/A/COM

din 13 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 martie 2008.