ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș – Severin la data de 21 septembrie 2006, reclamanta SDFEE E.E.B. SA, sucursala Reșița, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Reșița, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.473.407,15 ron, din care: 922.384,96 ron cu titlu de energie electrică consumată de pârâtă și nefacturată în perioada 1 iulie 2005 – 30 octombrie 2005, suma de 56.641,81 ron cu titlu de contravaloare serviciu de distribuție pentru perioada 1 noiembrie 2005 – 15 decembrie 2006 și suma de 494.380,38 ron reprezentând costuri cu achiziția și serviciile asociate pentru perioada 1 noiembrie 2005 – 15 februarie 2006, cu cheltuieli de judecată în sumă de 32.864,15 ron.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 970 C. civ., art. 12 lit. a) anexa 4 bis din Contractul de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii comerciale ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 575 din 20 martie 2007, pronunțată în cauză de Tribunalul Caraș – Severin, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta SDFEE E.E.B. SA, sucursala Reșița, împotriva pârâtei SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA) cu sediul în Reșița, și în consecință: A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.133.741,80 ron cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin necontorizarea energiei active de către Stația Reșița.

A respins restul pretențiilor solicitate ca nedovedite. A obligat pârâta să plătească suma de 20.853 ron cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În baza contractului din 29 mai 2000, reclamanta, în calitate de furnizor - vânzător a furnizat energie electrică la locul de consum Platou aparținând pârâtei – fostă C.S.R. Reșița în calitate de consumator - cumpărător. Prin nota de constatare din 15 februarie 2006, reprezentanți ai Sucursalei de distribuție Reșița, în prezența reprezentantului pârâtei – P.C., procedând la verificarea instalației electrice, pe baza măsurătorilor la bornele contorului au constatat lipsă de tensiune de pe faza S, motiv pentru care s-a apreciat că energia electrică consumată nu a fost corect înregistrată.

Cu adresa din 27 iunie 2006 în vederea recuperării debitului restant calculat, a adresat pârâtei o invitație la conciliere directă în temeiul art. 7201 C. proc. civ., înregistrată la unitatea pârâtă la data de 29 iunie 2006. La această solicitare a fost anexată nota din 15 februarie 2006, precum și calculul cantității energiei electrice nefacturate, calculul contravalorii serviciului de distribuție, cât și calculul costurilor cu achiziția și serviciile asociat, astfel cum rezultă din procesul de constatare a defectării grupului de măsură de decontare. Pe de altă parte, pârâta a transmis cu adresa din 5 septembrie 2005 solicitarea sa scrisă pentru rezilierea contractului din 29 mai 2000, astfel încât perioada 6 octombrie 2005 – 30 octombrie 2005 pentru care se solicită obligarea sa la plata cu titlu de energie electrică consumată și nefacturată ar constitui, în accepțiunea pârâtei, perioadă extracontractuală.

S-a reținut că la data de 8 august 2006, reclamanta a notificat pârâta prin intermediul executorului judecătoresc pentru plata sumelor solicitate prin acțiune, înțelegând prin aceasta punere în întârziere a pârâtei. Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA Reșița), solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii în pretenții formulată de către reclamanta SC E.E. SA București (denumirea anterioară divizării SC D.F.E.E.E.E.B. Reșița). Prin decizia civilă nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R.

SA Reșița) și a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata SC E.E. SA București. Instanța de apel a conchis în sensul că răspunderea juridică a pârâtei - apelante are caracter delictual și se regularizează conform dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. civ., iar nu pe răspunderea contractuală având caracter special. Așadar, cele două aspecte invocate de către apelantă și anume rezilierea contractului din 2000 în cursul anului 2005, respectiv situarea consumațiunilor de energie după data rezilierii contractului nu pot fi opuse răspunderii civile fondată pe fapta ilicită a prepușilor acesteia, cunoscând că o astfel de răspundere se întemeiază pe ideea obiectivă de garanție având rol de apărare împotriva oricărei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA Reșița), solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 6061/115/COM/2006 și rejudecarea în fond a cauzei. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a invocat, în esență, următoarele motive: 1) Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.: decizia civilă nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, nu cuprinde calea de atac și termenul în care se poate exercita, iar lipsa din dispozitiv a acestor mențiuni îi produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.

2) Hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii de natura pricinii, instanța de apel oscilând între răspunderea civilă contractuală și cea delictuală. 3) Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii: în fapt, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale civile, nu a încălcat drepturile sau interesele juridice ale intimatei, iar prejudiciul este incert și nu este urmarea încălcării unui drept subiectiv sau interes legitim al intimatei; în data de 15 februarie 2006, contactul slab nu era semnalizat pe ecranul contorului. Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: 1) Primul motiv de recurs nu este fondat, întrucât în cauză nu pot fi aplicate prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Lipsa acestor mențiuni din hotărâre, ca și din minută, nu atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac și termenul în care se poate exercita sunt date de lege, și nu de instanță, iar omisiunea ori indicarea lor greșită nu lipsesc partea de dreptul de a exercita calea de atac, în termenul prevăzut de lege, cale de atac exercitată, de altfel, de către pârâtă în termenul legal. 2) Este nefondat și motivul privind oscilarea între răspunderea civilă contractuală și cea delictuală, întrucât instanța de apel, deși face trimitere și la răspunderea contractuală, își întemeiază soluția pe răspunderea civilă delictuală, în concluzie constatând că răspunderea juridică a pârâtei apelante are caracter delictual și se regularizează conform dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. civ., iar nu pe răspunderea contractuală, având caracter special.

3) Critica privind neîndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale civile este și ea nefondată, întrucât instanța de apel a reținut în mod corect faptul că dauna care s-a situat în patrimoniul reclamantei are caracter de prejudiciu, cauzat de pârâtă printr-o faptă juridică ilicită a sa, rezultând din neasigurarea pazei juridice corespunzătoare asupra stației și contorului electric, respectiv prin continuarea consumării în mod ocult a unor cantități de energie. Celelalte aspecte invocate, privind expertiza tehnică efectuată și nota de constatare din 15 februarie 2006 vizează aprecierea probelor administrate și nu pot face obiectul examinării în calea de atac extraordinară a recursului; mai mult, solicitarea de anulare a raportului de expertiză a fost analizată și soluționată de către instanța de fond la termenul de judecată din data de 13 martie 2007. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA) împotriva deciziei civile nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.