ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6317/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: A dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp teren, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1311/218.03. 1923 încheiat la Tribunalul Covurlui și a obligat pârâtul Primarul municipiului Galați să comunice Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor documentația privind imobilul revendicat de reclamanți, în suprafață de 1058,31 mp, în vederea emiterii deciziei pentru titluri de despăgubire. A respins excepțiile ridicate de pârât ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții M.B. și M.L.

au solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Galați, restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp teren și emiterea de titluri de despăgubiri pentru diferența de 1058,31 mp teren, ocupat de Parcul „Eminescu". În urma verificărilor topometrice, a reținut tribunalul, a rezultat că suprafața de teren pe care reclamanții au solicitat- o în natură a reprezentat curtea casei, parțial amenajată ca parcare, dar care nu reprezintă un interes public. În ceea ce privește terenul ocupat de Parcul „Eminescu", în suprafață de 1058,31 mp, se impune obligarea primarului să comunice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația, în vederea emiterii deciziei pentru titluri de despăgubiri.

Prin decizia nr. 32/A din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Galați. Instanța de apel a constatat că, prin dispoziția nr. 1733/SR din 12 mai 2005, Primarul municipiului Galați a dispus restituirea parțial în natură a imobilului situat în str. , iar pentru partea din imobil ce nu se poate restitui în natură, se precizează că se va emite dispoziție pentru acordare de despăgubiri. Cum pârâtul nu a înțeles să finalizeze notificarea nici până la data introducerii acțiuni, excepția de tardivitate este nefondată.

Instanța de apel a mai arătat că primarul nu a motivat imposibilitatea restituirii în totalitate în natură a imobilului pe considerentul apartenenței acestuia la domeniul public, astfel că, în mod justificat, tribunalul a reținut actele depuse ca făcând deplină dovadă a susținerilor reclamanților și că nu este adevărat că instanța nu a manifestat rol activ, deoarece pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita efectuarea unei expertize. În apel, la solicitarea reclamanților s-a efectuat o expertiză tehnică de identificare a imobilului, care a precizat că terenul nu este afectat de construcții de interes public, iar pârâtul, deși i s-a comunicat un exemplar al raportului de expertiză, nu a formulat obiecțiuni.

Instanța de apel a mai constatat că, deoarece, prin hotărârea apelată s-a dispus înaintarea documentației Comisiei Centrale, nu se impune analizarea criticii referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 10/2001, republicată. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Municipiul Galați, prin primar. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. , recurentul a arătat că decizia este nelegală, în primul rând datorită faptului că judecata la fond și la apel a avut loc fără aprofundarea materialului probator administrat în cauză și fără examinarea criticilor aduse sentinței. Sentința criticată nu a analizat tardivitatea introducerii acțiunii și nu a ținut cont de excepția inadmisibilității acțiunii, datorată imposibilității de restituire în natură.

Bunurile solicitate nu pot fi restituite în natură, pentru că fac parte din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Galați (parcarea auto din fața fostului cinematograf „Popular" și Parcul „Eminescu"). Recurentul a mai arătat că primăria, municipiul sau primarul nu pot fi obligați la plata despăgubirilor bănești, care se acordă, potrivit Legii nr. 247/2005, de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care se impune introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Comisia Centrală și Ministerul Finanțelor Publice. Primăria poate doar să emită dispoziții de acordare de titluri de valoare nominală, în aplicarea art. 36 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data depunerii notificării, iar de terenurile ce aparțin domeniului public doar consiliul local poate să dispună.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. În cauză, este de necontestat că imobilul ce a aparținut autorilor reclamanților a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950. Preluarea abuzivă realizându-se în temeiul acestui act normativ, regimul juridic al imobilului este guvernat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În cauză, conform raportului de expertiză efectuat și schiței anexă la acesta precum și conform planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, depus la dosar de reclamanți, pe terenul solicitat, în suprafață totală de 2171,67 mp, nu se află construcții noi, dar au fost amenajate un parc, o alee și o parcare. Or, aceste amenajări sunt de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și împiedică restituirea în natură a terenului.

Parcarea are utilitate publică, pentru că, din actele existente la dosar, rezultă că parcarea s-a amenajat în mod autorizat, iar schițele de plan existente evidențiază că aceasta deservește nu doar fostul cinematograf din zonă, ci și parcul și construcția „stării civile". Față de cele arătate, constatându-se că sentința primei instanței, păstrată prin decizia atacată, a fost dată cu aplicarea greșită a art. 10 din Legea nr. 10/2001, se va admite recursul declarat de pârât, fără a se mai analiza și celelalte critici, care tind la aceeași finalitate și se va casa decizia atacată. Se va admite apelul declarat de Municipiul Galați împotriva sentinței pronunțate de tribunal, ce va fi schimbată în parte, în sensul că se va admite în parte și se va obliga Primarul municipiului Galați să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru suprafața totală de 2171,67 mp teren.

Se va respinge cererea formulată de reclamanți privind restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp teren și se va păstra restul dispozițiilor sentinței, referitoare la respingerea excepțiilor invocate de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Municipiul Galați, prin primar, împotriva deciziei nr. 32A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul declarat de Municipiul Galați, prin primar, împotriva sentinței nr. 1708 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galați, secția civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă Primarul municipiului Galați să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, pentru suprafața de 2171,67 mp teren. Respinge cererea formulată de reclamanți privind restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp teren. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2009.