ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6317/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6317/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului civil de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

A dispus

restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp teren, conform contractului

de vânzare-cumpărare nr.

1311/218.03. 1923 încheiat la

Tribunalul Covurlui și a

obligat pârâtul

Primarul municipiului Galați să comunice

Comisiei Centrale pentru

Stabilirea despăgubirilor

documentația

privind imobilul revendicat de reclamanți, în

suprafață de 1058,31 mp, în vederea emiterii deciziei pentru

titluri

de despăgubire.

A respins

excepțiile ridicate de pârât ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin

cererea de chemare în

judecată, reclamanții M.B. și

M.L. au

solicitat, în contradictoriu cu Primarul

municipiului Galați,

restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp teren și emiterea de titluri

de despăgubiri

pentru diferența de 1058,31

mp teren, ocupat de Parcul

„Eminescu".

În urma

verificărilor topometrice, a reținut tribunalul, a

rezultat că suprafața de teren pe care

reclamanții au solicitat-

o în

natură a reprezentat curtea casei, parțial amenajată ca parcare, dar care nu

reprezintă un interes public.

În ceea ce privește terenul ocupat de

Parcul „Eminescu", în suprafață de 1058,31 mp, se impune

obligarea primarului să comunice Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația, în vederea emiterii

deciziei

pentru titluri de despăgubiri.

Prin

decizia nr. 32/A din 11 februarie 2008, Curtea de

Apel

Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul

municipiului Galați.

Instanța de apel a constatat că, prin

dispoziția nr.

1733/SR din 12 mai 2005,

Primarul municipiului Galați a

dispus

restituirea parțial în natură a imobilului situat în str.

, iar pentru

partea din imobil ce nu se poate restitui în natură, se precizează că se va

emite dispoziție pentru acordare de despăgubiri.

Cum

pârâtul nu a înțeles să finalizeze notificarea nici până la data introducerii

acțiuni, excepția de tardivitate este

nefondată.

Instanța

de apel a mai arătat că primarul nu a motivat

imposibilitatea restituirii în totalitate în

natură a imobilului pe

considerentul

apartenenței acestuia la domeniul public, astfel

că, în mod justificat, tribunalul a reținut

actele depuse ca

făcând

deplină dovadă a susținerilor reclamanților și că nu

este adevărat că instanța nu a manifestat rol

activ, deoarece

pârâtul nu s-a prezentat în instanță

pentru a solicita efectuarea unei expertize.

În apel, la solicitarea reclamanților

s-a efectuat o

expertiză tehnică de

identificare a imobilului, care a precizat că terenul nu este afectat de

construcții de interes public, iar

pârâtul,

deși i s-a comunicat un exemplar al raportului de

expertiză, nu a

formulat obiecțiuni.

Instanța de apel a mai constatat că,

deoarece, prin hotărârea apelată s-a dispus înaintarea documentației

Comisiei Centrale, nu se impune analizarea

criticii referitoare

la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din

Legea nr. 10/2001, republicată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Municipiul Galați, prin primar.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

,

recurentul a arătat că decizia este

nelegală,

în primul rând datorită faptului că judecata la fond

și la apel a avut loc fără aprofundarea

materialului probator

administrat în cauză și fără examinarea criticilor

aduse sentinței. Sentința criticată nu a analizat tardivitatea introducerii

acțiunii și nu a ținut cont de excepția

inadmisibilității

acțiunii, datorată imposibilității de restituire

în natură.

Bunurile

solicitate nu pot fi restituite în natură, pentru

că fac parte din inventarul bunurilor care aparțin

domeniului

public al

municipiului Galați (parcarea auto din fața fostului

cinematograf „Popular" și Parcul

„Eminescu").

Recurentul

a mai arătat că primăria, municipiul sau

primarul nu pot

fi obligați la plata despăgubirilor bănești, care se acordă, potrivit Legii nr.

247/2005, de Comisia

Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care

se impune introducerea în

cauză a Statului Român,

reprezentat de

Comisia Centrală și Ministerul Finanțelor

Publice. Primăria poate doar să emită dispoziții de acordare

de titluri de valoare nominală, în aplicarea art.

36 din Legea

nr. 10/2001, în vigoare

la data depunerii notificării, iar de

terenurile

ce aparțin domeniului public doar consiliul local

poate să dispună.

Criticile

formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și

sunt fondate, pentru

cele ce se vor arăta în continuare.

În cauză,

este de necontestat că imobilul ce a aparținut

autorilor

reclamanților a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.

92/1950.

Preluarea

abuzivă realizându-se în temeiul acestui act

normativ, regimul juridic al imobilului este

guvernat de

dispozițiile art.

10 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în

alin. (3) prevăd că, în cazul în care pe

terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat

noi

construcții, autorizate, persoana îndreptățită va

obține

restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servitutilor

legale și

altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale,

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În cauză,

conform raportului de expertiză efectuat și schiței anexă la acesta precum și

conform planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, depus la dosar

de reclamanți, pe terenul solicitat, în suprafață totală de 2171,67 mp,

nu se află construcții noi, dar au fost amenajate un parc, o alee și o parcare.

Or, aceste

amenajări sunt de utilitate publică, în sensul

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și

împiedică restituirea

în natură a terenului.

Parcarea are utilitate publică, pentru

că, din actele

existente la dosar, rezultă

că parcarea s-a amenajat în mod

autorizat,

iar schițele de plan existente evidențiază că aceasta

deservește nu doar fostul cinematograf din zonă,

ci și parcul

și construcția „stării civile".

Față de

cele arătate, constatându-se că sentința primei

instanței, păstrată prin decizia atacată, a fost

dată cu aplicarea

greșită a

art. 10 din Legea nr. 10/2001, se va admite recursul

declarat de pârât, fără a se mai analiza și

celelalte critici, care

tind

la aceeași finalitate și se va casa decizia atacată. Se va

admite apelul declarat de Municipiul Galați împotriva

sentinței pronunțate de tribunal, ce va fi

schimbată în parte, în sensul că se va admite în parte și se va obliga Primarul

municipiului Galați să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale, pentru suprafața totală de 2171,67

mp teren.

Se va

respinge cererea formulată de reclamanți privind

restituirea în natură a suprafeței de 1.113,36 mp

teren și se

va păstra restul dispozițiilor sentinței,

referitoare la respingerea excepțiilor invocate de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Municipiul Galați, prin

primar, împotriva deciziei nr. 32A din 11

februarie 2008 a

Curții de

Apel Galați, secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul declarat de Municipiul

Galați, prin

primar, împotriva sentinței

nr. 1708 din 26 octombrie 2006 a

Tribunalului Galați, secția civilă, pe

care o schimbă în

parte, în sensul că admite

în parte acțiunea și obligă Primarul

municipiului

Galați să propună acordarea de despăgubiri, în

condițiile legii speciale, pentru suprafața de 2171,67 mp

teren.

Respinge cererea formulată de reclamanți

privind

restituirea în natură a suprafeței

de 1.113,36 mp teren.

Păstrează

restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 4 iunie 2009.