ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3650/2008

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1710 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.H., prin procurist, av. H.C., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Galați, Consiliul local Galați, Ministerul Finanțelor Publice, B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. și E.M. A obligat pe pârâții Primarul municipiului Galați și Consiliul local Galați „să comunice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor București, ambele privind imobilul situat în Galați, conform sentinței pronunțate de fostul Tribunal Popular Galați la data de 17 decembrie 1952 în dosarul nr. 3445/1952 și Actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665/5 martie 1910 și transcris sub nr. 715 din 15 martie 1910 la Tribunalul Județului Covurlui în vederea emiterii decimei privind titluri de despăgubire conform Legii nr. 247/2005.

A respins excepțiile formulate de părți ca nefondate. A respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr. 23933 din 18 iulie 1997, 20547 din 6 februarie 1997, 2054 din 11 februarie 1997 și 220245 din 25 martie 1997, încheiate de Primăria municipiului Galați cu pârâții B.S., B.I., B.C.T. , E.G., E.C. și E.M. " Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Galați, restituirea în natură a imobilelor situate în Galați, imobile formate din teren și construcții. Prin completare de acțiune, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. și E.M. , să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare.

Tribunalul a reținut că anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 trebuia solicitată într-un termen special, prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar solicitarea reclamantei de anulare a contractelor a fost înaintată instanței prin prezenta cerere la data de 21 noiembrie 2005. Imobilul situat în Galați, str. M. nr. 51 este imposibil de restituit în natură, deoarece a fost înstrăinat către chiriași, perfectându-se cu bună-credință contracte de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995. A mai reținut tribunalul, că reclamanta avea obligația să demonstreze reaua credință, în lipsa oricăror dovezi contractele fiind valabil încheiate. Prin decizia civilă nr. 88A din 30 martie 2007, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte.

A admis acțiunea și a obligat pe pârâtele Consiliul local Galați și Primarul municipiului Galați să restituie în natură imobilele situate în Galați, str. M. nr. 47B și 47A. A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare- cumpărare nr. 23933/1997 încheiat între Primăria Galați și B.S. și B.I., nr. 20547/1997 încheiat cu pârâții B.I. și C.T. nr. 20541/1997 încheiat cu C.D. și nr. 20245/1997 încheiat cu E.G. și A. A respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local. Curtea de apel a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665 din 5 martie 1910 de Tribunalul Covurlui, autorul reclamantei, Ș.H.

a dobândit imobilul situat în Galați, str. M. nr. 47. J.H. și Ș.H., bunicii reclamantei, au fost autorizat să construiască noi clădiri la imobilul din Galați, str. M. nr. 47, devenită str. M. nr. 47A și 47B, în baza autorizației nr. 3596 din 24 aprilie 1908. După decesul cumpărătorului, soția acestuia, J.H. a cumpărat de la fiul ei, H.F., cota indiviză de ½ ce i se cuvenea din succesiune. Deși fostul proprietar nu mai era în viață, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțată în dosarul nr. 3445/1952 a Tribunalului Popular Galați, imobilul din str. M. nr. 47 a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951 de la defunctul H.Ș. și nu de la adevărații proprietari ai imobilului. Fiind vorba despre o preluare fără titlu valabil, sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001.

Contractele de vânzare-cumpărare sunt încheiate cu rea credință, căci Legea nr. 112/1995 permitea înstrăinarea imobilelor dobândite de stat doar în baza unui titlu valabil. Pârâții trebuiau să facă toate demersurile pentru a se documenta cum a intrat imobilul în proprietatea statului și apoi să-1 cumpere, prin obținerea unor relații de la Arhivele Statului. În ceea ce privește termenul de prescripție prevăzut de Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru că nepromovarea acțiunii în nulitate absolută nu este imputabilă reclamantei, ci Primăriei municipiului Galați.

Reclamanta a făcut demersuri pentru recuperarea imobilelor, a trimis notificările nr. 408 și 411 din 7 august 2001 și este imputabil primăriei că nu a răspuns în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001 și nu a încunoștințat despre înstrăinarea bunurilor, în condițiile în care reclamanta locuia în Israel. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții B.I., B.C.T., B.I., B.S., C.D., E.G. și E.A., precum și Primarul municipiului Galați. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții-pârâți au arătat că decizia este nelegală. Până la data la care a transmis notificarea Primăriei municipiului Galați, 7 august 2001, reclamanta nu a făcut nici un demers în ceea ce privește intenția sa de a revendica imobilul și nici nu a făcut o altă notificare către primărie sau consiliul local și nici nu a formulat acțiune în revendicare în instanță.

Pârâții, în calitate de foști chiriași, au consultat listele de la primărie cu imobilele revendicate, unde nu figurau și imobilele solicitate de reclamantă. În aceste condiții, nu a existat rea credință, pentru că distincția între preluarea cu titlu valabil și fără titlu valabil nu era cunoscută de chiriași, în condițiile în care doctrina și jurisprudența au dat soluții diferite acestei probleme. Au mai arătat recurenții, că acțiunea reclamantei privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare este prescrisă, termenul de prescripție fiind aplicabil tuturor cauzelor de nulitate, prin derogare de la dreptul comun, așa cum a fost prevăzut de Legea nr. 10/2001. Primarul municipiului Galați nu a indicat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., dar a arătat că decizia este nelegală, pentru că anularea contractelor de vânzare-cumpărare trebuia solicitată într-un termen special, până la data de 1 iulie 2003, prevăzut de Legea nr. 10/2001. Chiar dacă primăria nu a respectat ad literam dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a stat în pasivitate, deși cunoștea situația imobilelor, iar dreptul de a invoca nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare s-a prescris. Imobilul din str. M. nr. 51 nu forma obiectul unei solicitări pentru restituirea în natură la data la care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare, iar reclamanta avea obligația să demonstreze reaua credință, pentru lipsa de diligentă a acesteia neputând fi sancționată primăria.

Cum restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. La termenul din 13 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în ceea ce privește soluționarea de către tribunal a cererii având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, în raport de valoarea imobilului indicată în notificare, de 200.000 dolari SUA și de cota de 61% din imobil care a fost înstrăinată. Având în vedere faptul că motivul de recurs de ordine publică vizând competența de soluționare a cauzei în fond primează față de celelalte motive invocate, Înalta Curte va analiza cu prioritate acest motiv de recurs.

Față de actul de investire a instanței, competent să soluționeze contestația întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată este tribunalul, însă pentru petitul privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului, nu operează prorogarea de competență. Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este stabilită competența specială a tribunalului pentru soluționarea plângerii formulate împotriva dispoziției prin care notificarea a fost soluționată. Această competență se poate extinde, conform art. 17 C. proc. civ., numai asupra cererilor cu caracter accesoriu și a cererilor incidentale.

Or, petitul privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nu are caracter de accesorialitate față de cererea întemeiată pe prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece soluționarea acestui petit nu depinde de soluția dată în acțiunea ce are ca temei de drept prevederile Legii nr. 10/2001. Cererea privind obligarea entității notificate să dispună restituirea în natură și cea prin care se solicită constatarea nulității contractelor prin care s-au înstrăinat apartamente din imobil sunt principale, pentru că, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [devenit art. 51 alin. (2), după republicare], atunci când a fost exercitată acțiunea în constatarea nulității actului de înstrăinare, procedura administrativă se suspendă până la soluționarea irevocabilă a acesteia.

Prin urmare, în această situație nu sunt incidente prevederile art. 17 C. proc. civ., iar competența de soluționare în primă instanță aparține tribunalului pentru petitul privind restituirea în natură a imobilelor și instanței de drept comun pentru petitele privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare. În prezenta cauză, în raport de valoarea imobilului, indicată de reclamantă, de 200.000 dolari SUA și de constatarea expertului că prin contractele a căror anulare s-a cerut a fost înstrăinată parte din imobil (61%), competentă să soluționeze cererea pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare este judecătoria. Prin urmare, această cerere a fost soluționată de tribunal cu încălcarea competenței judecătoriei, iar sentința este nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Nelegală este și decizia curții de apel care, schimbând sentința, a rejudecat în fond ambele cereri. Față de cele arătate, se impune admiterea ambelor recursuri și casarea atât a deciziei atacate, cât și a sentinței pronunțate de tribunal. Se va disjunge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare de cel privind restituirea în natură a imobilului, în condițiile Legii nr. 10/2001. Potrivit art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă la Judecătoria Galați pentru soluționarea capătului de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și pentru că soluționarea celuilalt capăt de cerere depinde de soluția ce va fi dată asupra cererii disjunse, fără a se analiza celelalte critici formulate de recurenți, cauza va fi trimisă la Tribunalul Galați pentru rejudecarea acestor cereri.

La rejudecare, se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții B.I., B.C.T., B.I., B.S., C.D., E.A., E.C. și Primarul municipiului Galați. Casează decizia nr. 88A din 30 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă, și sentința nr. 1710 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galați, secția civilă. Disjunge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare de capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001. Trimite cererea având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, spre judecare, Judecătoriei Galați. Trimite cauza spre rejudecarea celeilalte cereri Tribunalului Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.