ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3650/2008

Asupra recursurilor

civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1710 din 26

octombrie 2006, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta S.H., prin procurist, av. H.C., în

contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Galați, Consiliul local Galați,

Ministerul Finanțelor Publice, B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. și E.M.

A obligat pe pârâții Primarul municipiului Galați și

Consiliul local Galați „să comunice Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor București, ambele

privind imobilul situat în

Galați,

conform sentinței pronunțate de

fostul Tribunal Popular Galați la data

de 17 decembrie 1952 în dosarul nr. 3445/1952 și Actului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 665/5 martie 1910 și transcris sub nr. 715 din

15 martie 1910 la Tribunalul Județului Covurlui

în vederea emiterii

decimei privind

titluri de despăgubire conform Legii nr. 247/2005.

A respins excepțiile formulate de părți ca

nefondate.

A respins ca

nefondat capătul de cerere privind constatarea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.

23933 din 18 iulie

1997,

20547 din 6 februarie 1997, 2054 din 11 februarie 1997 și

220245

din 25 martie 1997, încheiate de Primăria municipiului Galați cu pârâții B.S.,

B.I., B.C.T.

, E.G., E.C. și E.M. "

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Galați,

restituirea în natură a imobilelor situate în Galați, imobile formate din teren

și construcții.

Prin completare de acțiune, reclamanta a

solicitat, în contradictoriu cu B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. și E.M. , să se

constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare.

Tribunalul a reținut că anularea contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 trebuia solicitată

într-un termen special, prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar solicitarea

reclamantei de anulare a contractelor a fost înaintată instanței prin prezenta

cerere la data de 21 noiembrie 2005.

Imobilul situat în Galați, str. M. nr. 51 este

imposibil de restituit în natură, deoarece a fost înstrăinat către chiriași,

perfectându-se cu bună-credință contracte de vânzare-cumpărare în temeiul Legii

nr. 112/1995.

A mai reținut tribunalul, că reclamanta avea

obligația să demonstreze reaua credință, în lipsa oricăror dovezi contractele

fiind valabil încheiate.

Prin decizia civilă nr. 88A din 30 martie 2007,

Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

pe care a schimbat-o în parte. A admis acțiunea și a obligat pe pârâtele

Consiliul local Galați și Primarul municipiului Galați să restituie în natură

imobilele situate în Galați, str. M. nr. 47B și 47A.

A constatat nulitatea absolută a contractelor

de vânzare- cumpărare nr. 23933/1997 încheiat între Primăria Galați și B.S. și

B.I., nr. 20547/1997 încheiat cu pârâții B.I. și C.T. nr. 20541/1997 încheiat

cu C.D. și nr. 20245/1997 încheiat cu E.G. și A.

A respins excepțiile prescripției dreptului

material la acțiune, lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului local.

Curtea de apel a reținut că, prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665 din 5 martie 1910 de

Tribunalul Covurlui, autorul reclamantei, Ș.H. a dobândit imobilul situat în

Galați, str. M. nr. 47.

J.H. și Ș.H., bunicii reclamantei, au fost autorizat

să construiască noi clădiri la imobilul din Galați, str. M. nr. 47, devenită

str. M. nr. 47A și 47B, în baza autorizației nr. 3596 din 24 aprilie 1908.

După decesul cumpărătorului, soția acestuia,

J.H. a cumpărat de la fiul ei, H.F., cota indiviză de ½ ce i se cuvenea

din succesiune.

Deși fostul proprietar nu mai era în viață, în

baza unei hotărâri judecătorești pronunțată în dosarul nr. 3445/1952 a

Tribunalului Popular Galați, imobilul din str. M. nr. 47 a fost preluat de stat

în baza Decretului nr. 111/1951 de la defunctul H.Ș. și nu de la adevărații

proprietari ai imobilului.

Fiind vorba despre o preluare fără titlu

valabil, sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001.

Contractele de vânzare-cumpărare sunt încheiate

cu rea credință, căci Legea nr. 112/1995 permitea înstrăinarea imobilelor

dobândite de stat doar în baza unui titlu valabil. Pârâții trebuiau să facă

toate demersurile pentru a se documenta cum a intrat imobilul în proprietatea

statului și apoi să-1 cumpere, prin obținerea unor relații de la Arhivele

Statului.

În ceea ce privește termenul de prescripție

prevăzut de Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat că în mod corect a

fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru că

nepromovarea acțiunii în nulitate absolută nu este imputabilă reclamantei, ci

Primăriei municipiului Galați.

Reclamanta a făcut demersuri pentru recuperarea

imobilelor, a trimis notificările nr. 408 și 411 din 7 august 2001 și este

imputabil primăriei că nu a răspuns în termenul prevăzut de art. 26 din Legea

nr. 10/2001 și nu a încunoștințat despre înstrăinarea bunurilor, în condițiile

în care reclamanta locuia în Israel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au

declarat recurs pârâții B.I., B.C.T., B.I., B.S., C.D., E.G. și E.A., precum și

Primarul municipiului Galați.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., recurenții-pârâți au arătat că decizia este nelegală.

Până la data la care a transmis

notificarea Primăriei municipiului Galați, 7 august 2001, reclamanta nu a făcut

nici un demers în ceea ce privește intenția sa de a revendica imobilul și nici

nu a făcut o altă notificare către primărie sau consiliul local și nici nu a

formulat acțiune în revendicare în instanță.

Pârâții, în calitate de foști chiriași, au

consultat listele de la primărie cu imobilele revendicate, unde nu figurau și

imobilele solicitate de reclamantă.

În aceste condiții, nu a existat rea credință,

pentru că distincția între preluarea cu titlu valabil și fără titlu valabil nu

era cunoscută de chiriași, în condițiile în care doctrina și jurisprudența au

dat soluții diferite acestei probleme.

Au mai arătat recurenții, că acțiunea

reclamantei privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare

este prescrisă, termenul de prescripție fiind aplicabil tuturor cauzelor de

nulitate, prin derogare de la dreptul comun, așa cum a fost prevăzut de Legea

nr. 10/2001.

Primarul municipiului Galați nu a indicat nici

unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar a arătat

că decizia este nelegală, pentru că anularea contractelor de vânzare-cumpărare

trebuia solicitată într-un termen special, până la data de 1 iulie 2003,

prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Chiar dacă primăria nu a respectat ad

literam dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a stat în

pasivitate, deși cunoștea situația imobilelor, iar dreptul de a invoca

nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare s-a prescris.

Imobilul din str. M. nr. 51 nu forma obiectul

unei solicitări pentru restituirea în natură la data la care au fost încheiate

contractele de vânzare cumpărare, iar reclamanta avea obligația să demonstreze

reaua credință, pentru lipsa de diligentă a acesteia neputând fi sancționată

primăria.

Cum restituirea în natură nu mai este posibilă,

reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

La termenul din 13 martie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a invocat motivul de recurs de ordine

publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în ceea ce privește

soluționarea de către tribunal a cererii având ca obiect constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare, în raport de valoarea imobilului indicată în

notificare, de 200.000 dolari SUA și de cota de 61% din imobil care a fost

înstrăinată.

Având în vedere faptul că motivul de recurs de

ordine publică vizând competența de soluționare a cauzei în fond primează față

de celelalte motive invocate, Înalta Curte va analiza cu prioritate acest motiv

de recurs.

Față de actul de investire a instanței,

competent să soluționeze contestația întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, republicată este tribunalul, însă pentru petitul

privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a

imobilului, nu operează prorogarea de competență.

Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

este stabilită competența specială a tribunalului pentru soluționarea plângerii

formulate împotriva dispoziției prin care notificarea a fost soluționată.

Această competență se poate extinde, conform art. 17 C. proc. civ., numai

asupra cererilor cu caracter accesoriu și a cererilor incidentale.

Or, petitul privind constatarea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare nu are caracter de accesorialitate

față de cererea întemeiată pe prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, deoarece soluționarea acestui petit nu depinde de soluția dată în

acțiunea ce are ca temei de drept prevederile Legii nr. 10/2001.

Cererea privind obligarea entității

notificate să dispună restituirea în natură și cea prin care se solicită

constatarea nulității contractelor prin care s-au înstrăinat apartamente din

imobil sunt principale, pentru că, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 [devenit art. 51 alin. (2), după republicare], atunci când a fost

exercitată acțiunea în constatarea nulității actului de înstrăinare, procedura

administrativă se suspendă până la soluționarea irevocabilă a acesteia.

Prin urmare, în această situație nu sunt

incidente prevederile art. 17 C. proc. civ., iar competența de soluționare în

primă instanță aparține tribunalului pentru petitul privind restituirea în

natură a imobilelor și instanței de drept comun pentru petitele privind anularea

contractelor de vânzare-cumpărare.

În prezenta cauză, în raport de valoarea

imobilului, indicată de reclamantă, de 200.000 dolari SUA și de constatarea

expertului că prin contractele a căror anulare s-a cerut a fost înstrăinată

parte din imobil (61%), competentă să soluționeze cererea pentru anularea

contractelor de vânzare-cumpărare este judecătoria.

Prin urmare, această cerere a fost soluționată

de tribunal cu încălcarea competenței judecătoriei, iar sentința este nelegală,

fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Nelegală este și decizia curții de apel

care, schimbând sentința, a rejudecat în fond ambele cereri.

Față de cele arătate, se impune admiterea

ambelor recursuri și casarea atât a deciziei atacate, cât și a sentinței

pronunțate de tribunal.

Se va disjunge capătul de cerere având

ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare de cel

privind restituirea în natură a imobilului, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., cauza va fi trimisă la Judecătoria Galați pentru soluționarea capătului

de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și pentru că

soluționarea celuilalt capăt de cerere depinde de soluția ce va fi dată asupra

cererii disjunse, fără a se analiza celelalte critici formulate de recurenți,

cauza va fi trimisă la Tribunalul Galați pentru rejudecarea acestor cereri.

La rejudecare, se vor avea în vedere

toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile

declarate de pârâții B.I., B.C.T., B.I., B.S., C.D., E.A., E.C. și Primarul

municipiului Galați.

Casează decizia nr. 88A din 30 martie

2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă, și sentința nr. 1710 din 26

octombrie 2006 a Tribunalului Galați, secția civilă.

Disjunge capătul de cerere având ca

obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare de capătul de

cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Trimite cererea având ca obiect

constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, spre judecare,

Judecătoriei Galați.

Trimite cauza spre rejudecarea

celeilalte cereri Tribunalului Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2008.