ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4446/2010

Constată că prin decizia nr. 606/A din 6 iulie 2004 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamanții S.I. și J.K. împotriva sentinței civile nr. 333 din 30 martie 2004

a Tribunalului Harghita.

S-a reținut în considerentele deciziei, ca fiind temeinică și legală sentința

de primă instanță care a făcut o corectă apreciere și aplicare a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 10/2001 vizând noțiunea de imobil preluat abuziv de către

stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, care au

susținut că instanța a făcut o greșită aplicare a normei legale incidente în

speță.

Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin

încheierea din 15 noiembrie 2006, suspendarea judecății în baza art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în nelucrare până la 4 mai 2010, când instanța a dispus,

din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest

scop termen la data de 15 septembrie 2010.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția

de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina,

indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare

timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei

părții.

Potrivit textului procedural menționat, perimarea operează de drept în

situația în care timp de un an nu s-a fi săvârșit niciun act procedural în

vederea judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care

nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și ipoteza în speță întrucât după suspendarea judecării

pricinii pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la

termenul din 15 noiembrie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de timp

mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea

reluării judecății cererii.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15

noiembrie 2007, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art.

101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere

a cauzei pe rol și nu a îndeplinit vreun act întrerupător de perimare.

În consecință, reținând întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată

cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanții S.I. și J.K. împotriva deciziei nr. 606/A din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15

septembrie 2010.