ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4785/2010

Constată că prin

decizia nr. 1494 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a

fost respins, ca nefondat, apelul de pârâții N.I.N.D., N.E., E.N., N.F., N.M., I.C.R.,

M.E., N.C., S.E. și N.P. împotriva sentinței civile nr. 15 din 20 ianuarie 2004

a Tribunalului Dolj.

S-a reținut în

considerentele deciziei, ca fiind corectă soluția de primă instanță, de

admitere a contestației formulate de SC M.S. SA, având în vedere calitatea de

deținător al imobilului și dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții, care au susținut caracterul nelegal al

soluției.

Învestită cu judecarea

recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 15 martie 2006,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 4 mai 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe

rol în vederea discutării perimării.

Înalta Curte urmează

să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Așadar, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Or, în speță, după

suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

măsură dispusă la termenul din 15 martie 2006, părțile au lăsat să treacă un

interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecății cererii.

În condițiile în care,

până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C.

proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a

condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta

Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâții N.I.N.D., N.E., E.N., N.F., N.M., I.C.R., M.E., N.C.,

S.E. și N.P. împotriva deciziei nr. 1494 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

septembrie 2010.