ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1288/2011

Asupra recursului constată următoarele: Prin decizia nr. 107 din 30 mai 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Consiliul local al mun. Craiova împotriva sentinței civile nr. 114 din 9 martie 2001 a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A.N. și A.E., intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a reținut în considerentele deciziei, ca fiind corectă soluția de primă instanță, potrivit căreia s-a admis în parte acțiunea reclamanților, fiind obligate pârâtele să restituie terenul în suprafață de 226,85 mp (parte din terenul expropriat, liber de construcții și de utilități publice). Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul local al Municipiului Craiova.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 27 septembrie 2002, suspendarea judecății în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea procedurii prealabile declanșate pe temeiul acestui act normativ. Cauza a rămas în nelucrare până la 16 septembrie 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării. Înalta Curte urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și aceasta să se datoreze culpei părții. În speță , după suspendarea judecării cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii judiciare, deși potrivit relațiilor furnizate de către Primăria municipiului Craiova procedura prealabilă a fost definitivată prin emiterea dispozițiilor nr. 4487 din 14 martie 2003 și nr. 8011 din 25 aprilie 2005 (filele 46, 49 recurs). Rezultă că temeiul suspendării reprezentat de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, la data emiterii dispozițiilor primarului.

Or, de la acest moment și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu părțile nu au mai îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare. În consecință, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a solicitat continuarea judecății, se va reține întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 107 din 30 mai 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.