ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4090/2010

Constată că prin Decizia nr. 869/ A din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.C.P. împotriva sentinței civile nr. 325 din 7 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția tribunalului, de respingere a plângerii reclamantului îndreptate împotriva dispoziției primarului, în condițiile în care a fost respinsă irevocabil solicitarea de anulare a actului de înstrăinare întocmit cu privire la imobilul a cărui restituire în natură se ceruse. Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul - reclamant, care a susținut nelegalitatea soluției întrucât aceasta a menținut o rezolvare greșită a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 17 octombrie 2007, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a rămas în nelucrare până la 21 ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării. Înalta Curte urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Ca atare, perimarea operează sub condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 septembrie 2007, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii.

În condițiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul F.C.P. împotriva Deciziei nr. 869/ A din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.