ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4090/2010

Constată

că prin Decizia nr. 869/ A din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția

civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.C.P.

împotriva sentinței civile nr. 325 din 7 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul

Brăila.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind corectă

soluția tribunalului, de respingere a plângerii reclamantului îndreptate

împotriva dispoziției primarului, în condițiile în care a fost respinsă

irevocabil solicitarea de anulare a actului de înstrăinare întocmit cu privire

la imobilul a cărui restituire în natură se ceruse.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul - reclamant, care

a susținut nelegalitatea soluției întrucât aceasta a menținut o rezolvare

greșită a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 17

octombrie 2007, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 21 ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării.

Înalta Curte urmează

să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Ca atare, perimarea operează

sub condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de

procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 septembrie 2007,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii.

În condițiile în

care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin.

(3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a

cauzei pe rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în

cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât

Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul F.C.P. împotriva Deciziei

nr. 869/ A din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2010.