ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3081/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3081/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Constată că prin decizia nr. 1586 din 18 iunie 2004 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat
de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 2639 din 15
martie 2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a reținut în considerentele deciziei, ca fiind
corectă sentința de primă instanță, de obligare a primarului, ca în termen de
60 zile să facă reclamatei ofertă de restituire în echivalent cu privire la
imobilul apartament, cu destinația de locuință aflată la adresa din
Cluj-Napoca.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-reclamant
Primarul municipiului Cluj-Napoca, care a formulat critici de nelegalitate, cu
referire la dispoz. art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta
Curte a dispus, prin încheierea din 2 noiembrie 2005, suspendarea judecății în
baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării
părților legal citate.
Cauza a rămas în nelucrare până la 21
ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea
discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 19 mai 2010.
La acest termen, Înalta Curte a reținut
cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru
următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și
orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un
an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Altfel spus, perimarea
operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act
de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a
părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în
speță, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1)
pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 noiembrie 2005, părțile
au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit
vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii.
Astfel, din verificarea
actelor dosarului reiese că până la data de 2 noiembrie 2006, când s-a împlinit
termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,
niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în
vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea
în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Primarul
municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 1586 din 18 iunie 2004 a Curții
de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 mai 2010.