ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2888/2010

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 iulie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 5267.1/120/2009, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a dispus, printre altele, menținerea măsurii

arestării preventive a inculpaților D.M. (fiul lui V. și al I.)

și S.L. (fiica lui P. și al G.) în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei s-a acordat termen

la data de 8 septembrie 2010 pentru citarea părților din dosar.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență,

că subzistă temeiurile care au determinat arestarea

inculpaților, având în vedere pericolul social al faptelor, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care cei

doi inculpați au fost trimiși în judecată, ținând cont

și de reacția publică față de comiterea unor astfel de

infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, inculpații au declarat recurs, învederând că nu mai

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, impunându-se cercetarea acestora în stare de libertate.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160

b

alin. (1)

C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor

de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea

și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași

articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanța de apel

a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesuală

penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de

împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor corelat cu natura

relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret

pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, nu se poate

face abstracție în cadrul analizei asupra menținerii detenției

provizorii, de gravitatea faptelor comise, după cum nu se poate ignora

nici faptul că în cazul unor infracțiuni grave - cum sunt cele

reținute în sarcina celor doi inculpați - pericolul concret pentru

ordinea publică subzistă chiar dacă detenția

preventivă se prelungește în timp.

Totodată, se constată

că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaților prin

sentința penală nr. 125 din 9 aprilie 2010 a Tribunalului Dâmbovița (D.M. la pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare pentru

infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art.

26 raportat la art. 288 C. pen. art. 26 raportat la art. 250 C. pen., art. 291,

toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; S.L. la pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.,

art. 26 raportat la art. 288 C. pen. și art. 26 raportat la art. 290 C.

pen.), hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un

temei puternic pentru a se constata că menținerea detenției

provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile

cuprinse în legea internă, cât și prevederile C.E.D.O.

Toate aceste aspecte justifică

dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse, ca

nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și S.L. împotriva

încheierii din 23 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 5267.1/120/2009. Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se

vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 august 2010.