ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2711/2010

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC F.C. SA Cluj-Napoca a emis, în baza Legii nr. 10/2001, decizia nr. 2463 din 3 mai 2005, prin care a fost respinsă notificarea formulată de petenții I.M., K.I. și K.F. privind acordarea de despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 4446 mp și a fost declinată competența soluționării acesteia în favoarea A.V.A.S.

Prin sentința nr. 756 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, au fost respinse excepțiile tardivității notificării, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC F. SA și A.V.A.S., precum și a prematurității acțiunii, a fost admisă contestația formulată de petenți, a fost anulată decizia nr. 2463 din 3 mai 2005 emisă de SC F. SA, a fost stabilit dreptul petenților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 4446 mp, au fost obligate ambele pârâte să le facă reclamanților ofertă, invitându-i la negociere, având în vedere valoarea terenului de 949.750 lei stabilită de expert, a fost respinsă contestația formulată împotriva SC F. și au fost obligate celelalte două pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1059,7 RON.

Sentința a fost îndreptată, conform art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea nr. 339/a/CC din 29 noiembrie 2007, pronunțată de același tribunal, în sensul că a fost stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 2223 mp și au fost obligate pârâtele SC F. SA și A.V.A.S. să le facă oferte reclamanților, invitându-i la negociere, având în vedere evaluarea efectuată de expert L.V., respectiv ½ din valoarea 949.750 lei, adică 474.875 lei, restul dispozițiilor sentinței fiind menținute. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a pronunțat decizia nr. 129/A din 12 mai 2008, prin care au fost admise, în parte apelurile declarate de reclamanții K.F., K.I.

și de pârâtele A.V.A.S. și SC F.C. SA declarate împotriva sentinței și încheierii tribunalului, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta I.M., au fost schimbate în parte, atât sentința, cât și încheierea, în sensul că a fost stabilit dreptul reclamanților K.F., K.I. la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 2223 mp, înscris inițial în C.F. nr. 22349 Cluj, nr. top 16.395, A + 1, reprezentând porțiunea de proprietate de sub B 2 a lui K.A., cuprins în patrimoniul fostei SC F. SA în cota de ¾ și în patrimoniul SC F.C. SA, în cota de ¼, constând în despăgubiri bănești în sumă de 474.750 lei, au fost înlăturate din sentință și încheiere dispozițiile referitoare la obligarea pârâtelor de a face reclamanților ofertă, invitându-i la negociere și la obligarea pârâtei A.V.A.S.

la plata cheltuielilor de judecată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și încheierii și a fost respinsă cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâta A.V.A.S. Reclamanții au solicitat prin recursul declarat admiterea apelului formulat de reclamanta I.M. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate în apel. Motivându-și recursul, reclamanții au susținut că în mod nejustificat nu au fost acordate cheltuielile de judecată suportate de K.F. și K.I., deoarece pârâtele au fost în culpă procesuală. Totodată, reclamanții au arătat că deși nu au putut prezenta notificarea formulată de I.M.

se poate deduce că aceasta a existat, față de împrejurarea că în decizia pe care au contestat-o în instanță este menționat și numele acesteia, situație în care acțiunea trebuia admisă pentru întregul teren, în suprafață de 4446 mp. Recursul este nefondat. Instanța de apel a reținut corect faptul că reclamanta I.M. nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece nu a formulat notificare în termenul legal, respectiv până la data de 14 februarie 2002, ci abia la data de 24 aprilie 2005, după expirarea acestui termen, iar menționarea numelui său în decizia contestată este justificată prin existența acestei notificări formulată tardiv. Totodată se constată că instanța de apel a făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc.

civ., constatând lipsa culpei procesuale a pârâtelor și exonerându-le de plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în faza de apel raportat la faptul au fost admise parțial apelurile reclamanților, dar și cele declarate de pârâte. Pârâta A.V.A.S. și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și a susținut, în esență, că pentru a emite o decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii, în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, raportat la prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, o condiție esențială era ca recurenta-pârâtă să fi fost notificată și că, în conformitate cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu pot fi stabilite despăgubiri bănești.

Și acest recurs este nefondat. A.V.A.S. a fost investită urmare declinării competenței soluționării notificărilor, prin decizia nr. 2463 din 3 mai 2005 emisă de SC F. SA, astfel că este nefondată critica vizând inexistența unei notificări adresată recurentei-pârâte. Întrucât decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 3 mai 2005, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247 din 22 iulie 2005 este neîntemeiat și motivul de recurs vizând greșita stabilire a despăgubirilor bănești. În consecință, ambele recursuri urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții I.M., K.F. și K.I. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 129/A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.