ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2711/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2711/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC F.C. SA Cluj-Napoca a emis, în
baza Legii nr. 10/2001, decizia nr. 2463 din 3 mai 2005, prin care a fost
respinsă notificarea formulată de petenții I.M., K.I. și K.F. privind acordarea
de despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 4446 mp și a fost
declinată competența soluționării acesteia în favoarea A.V.A.S.
Prin sentința nr. 756 din 7
noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, au fost respinse
excepțiile tardivității notificării, a lipsei calității procesuale pasive a
pârâtelor SC F. SA și A.V.A.S., precum și a prematurității acțiunii, a fost
admisă contestația formulată de petenți, a fost anulată decizia nr. 2463 din 3
mai 2005 emisă de SC F. SA, a fost stabilit dreptul petenților la măsuri
reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 4446 mp, au fost
obligate ambele pârâte să le facă reclamanților ofertă, invitându-i la
negociere, având în vedere valoarea terenului de 949.750 lei stabilită de
expert, a fost respinsă contestația formulată împotriva SC F. și au fost
obligate celelalte două pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum
de 1059,7 RON.
Sentința a fost îndreptată, conform
art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea nr. 339/a/CC din 29 noiembrie
2007, pronunțată de același tribunal, în sensul că a fost stabilit dreptul
reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în
suprafață de 2223 mp și au fost obligate pârâtele SC F. SA și A.V.A.S. să le
facă oferte reclamanților, invitându-i la negociere, având în vedere evaluarea
efectuată de expert L.V., respectiv ½ din valoarea 949.750 lei, adică
474.875 lei, restul dispozițiilor sentinței fiind menținute.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă,
de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a pronunțat decizia
nr. 129/A din 12 mai 2008, prin care au fost admise, în parte apelurile
declarate de reclamanții K.F., K.I. și de pârâtele A.V.A.S. și SC F.C. SA
declarate împotriva sentinței și încheierii tribunalului, a fost respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamanta I.M., au fost schimbate în parte, atât
sentința, cât și încheierea, în sensul că a fost stabilit dreptul reclamanților
K.F., K.I. la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de
2223 mp, înscris inițial în C.F. nr. 22349 Cluj, nr. top 16.395, A + 1,
reprezentând porțiunea de proprietate de sub B 2 a lui K.A., cuprins în
patrimoniul fostei SC F. SA în cota de ¾ și în patrimoniul SC F.C. SA,
în cota de ¼, constând în despăgubiri bănești în sumă de 474.750 lei, au
fost înlăturate din sentință și încheiere dispozițiile referitoare la obligarea
pârâtelor de a face reclamanților ofertă, invitându-i la negociere și la
obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată, au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței și încheierii și a fost respinsă
cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în
apel.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanții și pârâta A.V.A.S.
Reclamanții au solicitat prin
recursul declarat admiterea apelului formulat de reclamanta I.M. și obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate în apel.
Motivându-și recursul, reclamanții
au susținut că în mod nejustificat nu au fost acordate cheltuielile de judecată
suportate de K.F. și K.I., deoarece pârâtele au fost în culpă procesuală.
Totodată, reclamanții au arătat că
deși nu au putut prezenta notificarea formulată de I.M. se poate deduce că
aceasta a existat, față de împrejurarea că în decizia pe care au contestat-o în
instanță este menționat și numele acesteia, situație în care acțiunea trebuia
admisă pentru întregul teren, în suprafață de 4446 mp.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect
faptul că reclamanta I.M. nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri
reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece nu a formulat notificare în
termenul legal, respectiv până la data de 14 februarie 2002, ci abia la data de
24 aprilie 2005, după expirarea acestui termen, iar menționarea numelui său în
decizia contestată este justificată prin existența acestei notificări formulată
tardiv.
Totodată se constată că instanța de
apel a făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.,
constatând lipsa culpei procesuale a pârâtelor și exonerându-le de plata
cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în faza de apel raportat la
faptul au fost admise parțial apelurile reclamanților, dar și cele declarate de
pârâte.
Pârâta A.V.A.S. și-a încadrat
recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat respingerea
acțiunii ca inadmisibilă și a susținut, în esență, că pentru a emite o decizie
cu propunere de acordare de măsuri reparatorii, în condițiile art. 29 din Legea
nr. 10/2001, raportat la prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, o
condiție esențială era ca recurenta-pârâtă să fi fost notificată și că, în
conformitate cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu
pot fi stabilite despăgubiri bănești.
Și acest recurs este nefondat.
A.V.A.S. a fost investită urmare
declinării competenței soluționării notificărilor, prin decizia nr. 2463 din 3
mai 2005 emisă de SC F. SA, astfel că este nefondată critica vizând inexistența
unei notificări adresată recurentei-pârâte.
Întrucât decizia contestată în
prezenta cauză a fost emisă la data de 3 mai 2005, anterior intrării în vigoare
a Legii nr. 247 din 22 iulie 2005 este neîntemeiat și motivul de recurs vizând
greșita stabilire a despăgubirilor bănești.
În consecință, ambele recursuri
urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de
reclamanții I.M., K.F. și K.I. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr.
129/A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 mai 2010.