ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3322/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3322/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul D.Z., prin acțiunea
precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, a solicitat ca prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC A. SA Homorod să-i
plătească suma de 482.952.400 lei vechi despăgubiri la care se adaugă 6.744.000
lei vechi cheltuieli de executare silită.
Prin sentința civilă nr. 4728/ C din
28 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i
plătească reclamantului suma de 19.815.000 lei vechi despăgubiri, reținând, în
esență, că pârâta este ținută să răspundă pentru obligațiile ce decurg din
calitatea de societate comercială agricolă pe acțiuni, până la data predării
terenurilor de către comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă
Primăria comunei Homorod, adică până la data de 16 decembrie 2000. Totodată,
s-a reținut că din precizarea depusă la dosar rezultă că pentru perioada 1
septembrie 1999 – 1 septembrie 2000 pârâta i-a predat reclamantului un avans de
1197 kg grâu rămânând de plată 3963 kg care valorează, față de prețul grâului
pe piața liberă, circa 19.815.000 lei vechi.
Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, prin decizia nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009, a constatat
perimarea apelurilor declarate de apelanții D.Z. și SC A.H. SA, reținând că de
la momentul finalizării procedurii insolvenței debitoarei SC A.H., apelul a
rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, acest lucru datorându-se culpei
părților.
Deși reclamantul D.Z. a declarat
recurs împotriva sentinței nr. 4278/ C din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului
București, Înalta Curte, din analiza motivelor prezentate de către recurent, a
apreciat că reclamantul a declarat recurs de fapt împotriva deciziei nr. 135/ Ap
din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București. De altfel, recursul declarat
împotriva sentinței nici nu ar fi putut fi analizat în această fază procesuală
a recursului atâta timp cât această sentință a fost supusă controlului de
legalitate prin apelul declarat împotriva acesteia.
Înalta Curte, în conformitate cu art.
137 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția tardivității
declarării recursului.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc.
civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5
zile de la pronunțare”.
Din dispozițiile citate mai sus
rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a
instituit un termen legal de 5 zile, care reprezintă intervalul de timp
înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.
În speță, a fost atacată cu recurs
decizia nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009, cu drept de declarare a recursului
în 5 zile de la pronunțare, iar recursul a fost depus la data de 25 mai 2010.
Revenind la prevederile art. 253 alin.
(2) C. proc. civ., prin care se impune respectarea acestui termen pentru
asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data pronunțării
deciziei, stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 5 zile stabilite,
depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de
lege.
Având în vedere că termenele pentru
exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un
proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților
prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reține că recursul
astfel formulat de reclamantul D.Z. încalcă prevederile art. 253 alin. (2) C.
proc. civ.
Față de cele ce preced, urmează să
se respingă recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul D.Z. împotriva deciziei nr. 135/ C din 10 decembrie 2009 a Curții
de Apel Brașov, secția comercială, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 octombrie 2010.