ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3322/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.Z., prin acțiunea precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC A. SA Homorod să-i plătească suma de 482.952.400 lei vechi despăgubiri la care se adaugă 6.744.000 lei vechi cheltuieli de executare silită.

Prin sentința civilă nr. 4728/ C din 28 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 19.815.000 lei vechi despăgubiri, reținând, în esență, că pârâta este ținută să răspundă pentru obligațiile ce decurg din calitatea de societate comercială agricolă pe acțiuni, până la data predării terenurilor de către comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Homorod, adică până la data de 16 decembrie 2000. Totodată, s-a reținut că din precizarea depusă la dosar rezultă că pentru perioada 1 septembrie 1999 – 1 septembrie 2000 pârâta i-a predat reclamantului un avans de 1197 kg grâu rămânând de plată 3963 kg care valorează, față de prețul grâului pe piața liberă, circa 19.815.000 lei vechi.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009, a constatat perimarea apelurilor declarate de apelanții D.Z. și SC A.H. SA, reținând că de la momentul finalizării procedurii insolvenței debitoarei SC A.H., apelul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, acest lucru datorându-se culpei părților. Deși reclamantul D.Z. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 4278/ C din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului București, Înalta Curte, din analiza motivelor prezentate de către recurent, a apreciat că reclamantul a declarat recurs de fapt împotriva deciziei nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București. De altfel, recursul declarat împotriva sentinței nici nu ar fi putut fi analizat în această fază procesuală a recursului atâta timp cât această sentință a fost supusă controlului de legalitate prin apelul declarat împotriva acesteia.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția tardivității declarării recursului. Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”. Din dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 5 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței. În speță, a fost atacată cu recurs decizia nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009, cu drept de declarare a recursului în 5 zile de la pronunțare, iar recursul a fost depus la data de 25 mai 2010. Revenind la prevederile art. 253 alin. (2) C. proc.

civ., prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data pronunțării deciziei, stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 5 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege. Având în vedere că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reține că recursul astfel formulat de reclamantul D.Z. încalcă prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. Față de cele ce preced, urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.Z. împotriva deciziei nr. 135/ C din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.