ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6465/2009

Asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 15 aprilie 2008, S.S. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu pârâții SA A.S. , SA V. Șona, SA T. Șona, Primăria comunei Șona și Primarul comunei Șona, anularea Dispoziției nr. 164 din 11 februarie 2008 prin care s-a dispus revocarea Dispoziției nr. 243 din 10 martie 2005 pentru soluționarea notificării înregistrată sub nr. 62/2002 cu privire la imobilele: - cota de 1/1 asupra imobilului înscris în C.F. 1269 Șona nr.top.613 și nr.top.614 casă, curte și grădină de 1690 mp, - cota de % din imobilul înscris în C.F. 624 Șona nr.top.615, 616 și 617 casă, curte și grădină de 1924 mp.

Totodată, reclamanta a solicitat a se constata că imobilele menționate au trecut în proprietatea societăților pârâte fără titlu și să se dispună obligarea acestora să emită în favoarea sa decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilelor, fiecare pârât pentru parcela de teren deținută. A anulat Dispoziția nr. 164 din 11 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Șona și a obligat pârâții să emită în favoarea reclamantei o decizie sau dispoziție motivată în condițiile art. 25 sau art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. 1269 Șona nr.top.613 și nr.top.614, casă, curte și grădină de 1690 mp, fiecare pârât pentru parcela de teren deținută. A respins celelalte capete de cerere ale acțiunii principale.

A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că privitor la imobilul înscris în C.F. 624 Șona nr. top.615, 616, 617, Primăria Șona nu poate revoca dispoziția de restituire în natură fără a obliga din nou una din unitățile deținătoare să emită o nouă dispoziție chiar și pentru o altă cotă de coproprietate din imobilul solicitat. S-a respins astfel capătul de cerere vizând emiterea unei noi dispoziții pentru cota de 1/3 din imobilul menționat în suprafață de 1924 mp motivat de faptul că S.S. deține o hotărâre judecătorească în acest sens pentru întregul imobil și ca urmare a anulării dispoziției de revocare a deciziei nr.164, cea cu nr. 243/2005 produce efectele solicitate de reclamantă.

Privitor la imobilul înscris în C.F. 1269 Șona nr.top.613, 614, instanța de fond a reținut că din textele cuprinse la art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată. Or, în speță lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei culpabile a acesteia, care chiar dacă nu deținea în totalitate imobilul în litigiu trebuia să o înainteze dacă cunoaște deținătorul imobilului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 177/A din 6 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta S.S. împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o și a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Alba. S-a reținut de către instanța de apel că respingerea capătului de cerere ce viza lipsa titlului societăților agricole pârâte cu argumentul că de fapt preluarea s-a făcut de Statul român, iar verificarea valabilității protocolului de predare-primire încheiat de acestea cu fostul C.A.P. Șona face obiectul unei acțiuni comerciale este eronat pentru că echivalează cu neantamarea fondului cauzei sub acest aspect, fiind incidente cerințele impuse de art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtele SA A.S. și SA V. Șona arătând că reținerea instanței de apel potrivit căreia nu s-a antamat fondul cauzei cu privire la titlul societăților pârâte este greșită și conduce la o soluție ilegală. Au precizat totodată că reclamanta nu a formulat un capăt de cerere distinct prin care să ceară verificarea legalității preluării imobilelor de către Statul român, iar cu privire la imobilul înscris în C.F. 629 Șona aceasta nu are calitate procesuală activă, nefiind succesoarea defuncților proprietari tabulari K.M. și K.S. (născută S.). Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Calea de atac a apelului este reglementată la Titlul IV, Capitolul I și II, art. 282 - 298 C. proc. civ. Din ansamblul acestor prevederi ale codului rezultă că în procesul civil, apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulțumită de hotărârea primei instanțe, solicită instanței ierarhic superioare reformarea hotărârii, apelul fiind sub acest aspect o cale de atac ordinară, suspensivă, de reformare și devolutivă. Cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv care constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel încât problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

Părțile au astfel posibilitatea de a supune rejudecării litigiul în ansamblul său, situație în care operează devoluțiunea totală sau numai o parte, situație în care devoluțiunea este parțială, caracterul devolutiv al apelului fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum și tantum devolutum quantum judicatum . In sensul celor ce preced, art. 295 C. proc. civ. prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivele de ordine publică putând fi invocate și din oficiu. Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi, propuse în condițiile art. 292 dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Rezultă din textul de lege menționat multitudinea de mijloace puse de legiuitor la dispoziția instanței de apel, în sensul că aceasta poate soluționa litigiul pe baza probelor administrate de prima instanță ori poate să refacă o parte din aceste mijloace de probă sau să completeze probatoriul prin administrarea de noi probe. În final, instanța de apel va pronunța propria sa hotărâre prin care, potrivit art. 296 4 C. proc. civ. poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, cu respectarea principiului potrivit căruia apelantului nu i se poate crea în propria-i cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată ( non reformatio in peius ). Oricum, instanța de apel este obligată să examineze toate motivele invocate de apelant prin cererea sa și să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel, urmând să evoce fondul cauzei, adică să judece devolutiv stabilind însuși dreptul invocat prin acțiune.

Pentru considerentele arătate, soluția adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba nu își găsește fundament legal în dispozițiile art. 294 - 298 3 C. proc. civ., prin care este reglementată judecarea apelului, decizia pronunțată fiind nelegală, motiv pentru care se impune casarea acesteia. Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, va fi casată decizia atacată și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare, urmând a se analiza, sub formă de apărări și celelalte susțineri din recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâtele SA A.S. și SA V. Șona împotriva deciziei nr. 177/A din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.