ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6465/2009

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Alba la data de 15 aprilie 2008, S.S. a solicitat, în

temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu pârâții SA A.S. , SA V. Șona,

SA T. Șona, Primăria comunei Șona și Primarul comunei Șona, anularea

Dispoziției nr. 164 din 11 februarie 2008 prin care s-a dispus revocarea

Dispoziției nr. 243 din

10 martie 2005

pentru soluționarea notificării înregistrată sub nr. 62/2002 cu privire

la

imobilele:

- cota de 1/1 asupra imobilului

înscris în C.F. 1269 Șona nr.top.613 și nr.top.614 casă, curte

și grădină de 1690 mp,

- cota de % din imobilul înscris

în C.F. 624 Șona nr.top.615, 616 și 617 casă, curte și grădină

de 1924 mp.

Totodată, reclamanta a solicitat a

se constata că imobilele menționate au

trecut

în proprietatea societăților pârâte fără titlu și să se dispună obligarea

acestora

să emită în favoarea sa decizie sau dispoziție de restituire în

natură a imobilelor, fiecare pârât pentru parcela de teren deținută.

A

anulat Dispoziția nr. 164 din 11 februarie 2008 emisă de Primarul comunei

Șona și a obligat pârâții să emită în favoarea

reclamantei o decizie sau dispoziție

motivată

în condițiile art. 25 sau art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul înscris

în C.F. 1269 Șona nr.top.613 și nr.top.614, casă,

curte și grădină de 1690 mp, fiecare pârât pentru parcela de teren deținută.

A respins celelalte capete de cerere ale acțiunii

principale.

A obligat pârâții să

plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că privitor la imobilul înscris în C.F. 624

Șona nr. top.615, 616, 617, Primăria Șona nu poate revoca

dispoziția de restituire în natură fără a obliga din nou una din unitățile

deținătoare să emită o nouă dispoziție chiar și pentru o altă cotă de

coproprietate din imobilul solicitat. S-a respins astfel capătul de cerere

vizând emiterea unei noi dispoziții pentru cota de 1/3 din imobilul menționat

în suprafață de 1924 mp motivat de faptul că S.S. deține o hotărâre

judecătorească în acest sens pentru întregul imobil și ca urmare a anulării

dispoziției de revocare a deciziei nr.164, cea cu nr. 243/2005 produce efectele

solicitate de reclamantă.

Privitor la

imobilul înscris în C.F. 1269 Șona nr.top.613, 614,

instanța de fond a reținut că din textele cuprinse la art. 25 alin. (1) și art.

26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

rezultă

că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori

i

se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare

drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe

cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată. Or,

în speță lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată

conduitei culpabile a acesteia, care chiar dacă nu deținea în totalitate

imobilul în litigiu trebuia să o înainteze dacă cunoaște deținătorul

imobilului.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 177/A din 6 noiembrie 2008 a admis

apelul declarat de reclamanta S.S. împotriva sentinței tribunalului, pe care a

desființat-o și a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Alba.

S-a reținut de către

instanța de apel că respingerea capătului de cerere ce viza lipsa titlului

societăților agricole pârâte cu argumentul că de fapt preluarea s-a făcut de

Statul român, iar verificarea valabilității protocolului de predare-primire

încheiat de acestea cu fostul C.A.P. Șona face obiectul unei acțiuni comerciale

este eronat pentru că echivalează cu neantamarea fondului cauzei sub acest

aspect, fiind

incidente cerințele impuse de

art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

ultime decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pârâtele SA A.S. și SA V. Șona arătând că reținerea instanței de

apel potrivit căreia nu s-a antamat fondul cauzei cu privire la titlul

societăților pârâte este greșită și conduce la o soluție

ilegală. Au precizat totodată că reclamanta nu a

formulat un capăt de cerere distinct

prin care să ceară verificarea

legalității preluării imobilelor de către Statul român, iar cu privire la

imobilul înscris în C.F. 629 Șona aceasta nu are calitate procesuală activă,

nefiind succesoarea defuncților proprietari tabulari K.M. și K.S. (născută S.).

Recursul este

întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în

continuare.

Calea de atac

a apelului este reglementată la Titlul IV, Capitolul I și II, art. 282 - 298 C.

proc. civ. Din ansamblul acestor prevederi ale codului rezultă că în procesul

civil, apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulțumită de

hotărârea primei instanțe, solicită instanței ierarhic superioare reformarea

hotărârii, apelul fiind sub acest aspect o cale de atac ordinară, suspensivă,

de reformare și devolutivă.

Cel mai

semnificativ și caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv care

constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel

încât problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt

repuse în discuția instanței de apel. Părțile au astfel posibilitatea de a

supune rejudecării litigiul în ansamblul său, situație în care operează

devoluțiunea totală sau numai o parte, situație în care devoluțiunea este

parțială, caracterul devolutiv al apelului fiind limitat de două reguli

restrictive exprimate prin adagiile

tantum devolutum quantum appellatum și tantum

devolutum quantum judicatum

.

In sensul celor

ce preced, art. 295 C. proc. civ. prevede că instanța

de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației

de fapt și aplicarea

legii de către prima instanță, motivele de ordine

publică putând fi invocate și din

oficiu.

Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate

la

prima instanță, precum și administrarea probelor noi, propuse în condițiile

art. 292 dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Rezultă din textul de

lege menționat multitudinea de mijloace puse de legiuitor la dispoziția

instanței de apel, în sensul că aceasta poate soluționa litigiul pe baza

probelor administrate de prima instanță ori poate să refacă o parte din aceste

mijloace de probă sau să completeze probatoriul prin administrarea de noi

probe.

În final,

instanța de apel va pronunța propria sa hotărâre prin care, potrivit

art. 296

4

C. proc. civ. poate păstra

ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea

atacată, cu respectarea

principiului potrivit căruia apelantului nu i se poate crea în propria-i cale

de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată (

non

reformatio in peius

).

Oricum,

instanța de apel este obligată să examineze toate motivele invocate de apelant

prin cererea sa și să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel,

urmând să evoce fondul cauzei, adică să judece devolutiv stabilind însuși

dreptul invocat prin acțiune.

Pentru considerentele

arătate, soluția adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia de trimitere a cauzei

spre rejudecare la Tribunalul Alba nu își găsește fundament legal în

dispozițiile art. 294 - 298

3

C. proc. civ., prin care este

reglementată judecarea apelului, decizia pronunțată fiind nelegală, motiv

pentru care se impune casarea acesteia.

Pentru cele ce preced,

recursul va fi admis, va fi casată decizia atacată și se va trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecare, urmând a se analiza, sub formă de apărări

și celelalte susțineri din recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de pârâtele SA A.S. și SA V. Șona împotriva deciziei nr. 177/A din 6

noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.