ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3445 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C.N. și C.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.C.P.I., în favoarea Judecătoriei Craiova, județ Dolj. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele : Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2266/2/2009 pe rolul acestei instanțe, reclamanții C.N. și C.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.C.P.I., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună următoarele: - să se constate nulitatea absolută a actului administrativ nr. 317167 emis la data de 25 februarie 2009, prin care a fost "anulată procedura de atribuire a contractului de cumpărare a sediului O.C.P.I.

Dolj"; - să fie obligată pârâta, prin directorul general Busuioc Mihai, să încheie contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul construcție și teren situat în Craiova, județul Dolj, așa cum s-a obligat în conformitate cu procesul verbal de negociere încheiat la data de 21 aprilie 2008 și adresa nr. 352965 din 22 aprilie 2008 privind rezultatul procedurii de atribuire a contractului de cumpărare a unui imobil cu destinația – sediu O.C.P.I. Dolj, sub sancțiunea de daune cominatorii de 10 000 de lei pe zi întârziere de la data introducerii prezentei și până la data încheierii efective a contractului în favoarea reclamanților; - să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul litigiu; Instanța de fond a apreciat că în raport de obiect, pe ambele capete ale acțiunii, astfel cum a fost formulată și completată ulterior, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 554/2004.

Ceea ce solicită reclamanții este o pretenție de natură civilă prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care, prin suplinirea consimțământului autorității pârâte în calitate de cumpărător, aceasta să fie obligată, ca autoritate ierarhică, să încheie cu reclamanții, în calitate de vânzători, un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil - proprietatea reclamanților, situat în Craiova, județ Dolj. Având un astfel de obiect, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, conf. art. 1 alin. (1) C. proc. civ. și, în concret, judecătoria din raza căreia se află imobilul în litigiu, conf. art. 13 C. proc. civ. Aceasta cu atât mai mult cu cât se solicită efectuarea în cauză a unei expertize de către reclamanți.

Instanța a mai reținut că nu sunt aplicabile disp. art. 1 și art. 2, sau disp. art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Adresa de răspuns a cărei nulitate se solicită nu reprezintă un act administrativ admisibil a fi contestat conf. art. 1 din Legea nr. 554/2004, neputând fi calificată ca un refuz nejustificat. Instanța de fond a mai menționat faptul că în cauză nu pot fi aplicabile disp. art. 18 alin. (4) lit. a)-e) din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acțiunii nu îl formează un contract administrativ în sensul definit de disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în cauză bunul în litigiu fiind proprietatea privată a reclamanților și, pe cale de consecință, fiind în litigiu un contract civil și nu administrativ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, atât reclamanții C.N. și C.D., cât și pârâta A.N.C.P.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. A.N.C.P.I. a criticat hotărârea judecătorească, pentru faptul că instanța de fond a calificat greșit materia juridică a litigiului ca nefiind de natura contenciosului administrativ și a admis excepția de necompetență materială, încălcând principiul de interpretare – acolo unde legea nu distinge, nici interpretare nu poate să distingă. C.N. și C.D., au criticat și ei sentința recurată, apreciind că în mod greșit Curtea de Apel București s-a desezizat considerând că Judecătoria are competență de soluționare a litigiului.

Prima instanță a concluzionat că nu există raport de autoritate, între o autoritate publică și recurenți, ci doar o pretenție de natură civilă, considerând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Recursurile sunt întemeiate și vor fi admise. Examinând natura cauzei, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3445 din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova, apreciind că în cauză adresa de răspuns a cărei nulitate se solicită, nu este act administrativ.

Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Sunt similare acestor acte administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au obiect executarea lucrărilor de interes public, prestare servicii publice, achizițiile publice. În speță obiectul acțiunii nu îl formează un contract administrativ în sensul articolului mai sus invocat, bunul în discuție fiind proprietatea recurenților persoane fizice și prin urmare litigiul este de natură civilă, ei solicitând plata de daune pentru faptul că nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare al imobilului.

Prin urmare, corect instanța a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii fiind de natură civilă - pretenții, însă în raport de prevederile art. 2 lit. b) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului și nu Judecătoriei, întrucât prin cerere completatoare recurenții-reclamanți C.N. și C.D. și-au majorat pretențiile care depășesc suma de 500.000 (RON), solicitând despăgubiri în valoare de 250.000 Euro. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite ambele recursuri, va modifica sentința atacată și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.N., C.D. și A.N.C.P.I. împotriva sentinței civile nr. 445 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.