ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2388/2014

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a Vlll-a de contencios administrativ și fiscal

la data de 13 martie 2009, reclamanții C.N. și C.D. au chemat în judecată pe

pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea

absolută a actului administrativ din 25 februarie 2009, prin care a fost

anulată procedura de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare a sediului

O.C.P.I. Dolj și să oblige pârâta, prin directorul general, să încheie cu

reclamanții contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Craiova,

str. M., județul Dolj, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 10.000

RON pe zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data

încheierii efective a contractului.

Prin sentința

civilă nr. 3445 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a Vlll-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova,

reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, deoarece

actele contestate nu au caracterul unor acte administrative.

Împotriva acestei

sentințe, toate părțile au declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 2210

din 29 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, căile de atac au fost admise și sentința atacată

a fost modificată în parte, în sensul declinării competenței în favoarea Tribunalului

Dolj, secția civilă, apreciindu-se că în mod legal s-a constatat că inaplicabilitatea

Legii nr. 554/2004, dar că, în raport de valoarea pretențiilor, competența de soluționare

a pricinii în primă instanță revine tribunalului.

Ulterior înregistrării

dosarului pe rolul Tribunalului Dolj, pârâta a invocat excepția inadmisibilității

pentru lipsa punerii în întârziere, care, prin încheierea de la data de 18

martie 2011, a fost unită cu fondul, apreciindu-se că aspectele evocate de pârâtă

vizează temeinicia acțiunii.

La data de 12

noiembrie 2010, reclamanții și-au micșorat câtimea obiectului cererii până la suma

de 120.000 euro, echivalent a 516.000 RON.

Prin sentința

civilă nr. 458 din 09 decembrie 2011, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind nulitatea actului din 25

februarie 2009, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind

obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a admis în parte

acțiunea astfel cum a fost completată, a anulat decizia pârâtei de anulare a procedurii

de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare a sediului O.C.P.I. Dolj, concretizată

în raportul de informare din 06 noiembrie 2008, a obligat pârâta, prin directorul

general, să încheie cu reclamanții contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul

din Craiova, str. M., județul Dolj la prețul de 1.350.000 euro, potrivit procesului-verbal

de negociere din data de 21 aprilie 2008, sub sancțiunea de daune cominatorii în

cuantum de 10.000 RON pe fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive

a hotărârii și până la data încheierii efective a contractului și a obligat pârâta

la plata către reclamanți a sumelor de 120.000 de euro, cu titlu de despăgubiri

materiale și 8.048,9 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a declarat

apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul respingerii acțiunii.

Prin decizia civilă

nr. 68/A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, (unde pricina

a fost strămutată de la Curtea de Apel Craiova) a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei

instanței de apel, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a declarat

recurs, solicitând anularea sa și, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin decizia

nr. 4443 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justitie,

sectia a ll-a civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară București împotriva deciziei civile nr. 68/A

din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

S-a dispus modificarea

în tot a deciziei atacate, în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâta Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară București împotriva sentinței civile

nr. 458/2011 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă,

care a fost schimbată în parte în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată

și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei

decizii au formulat cerere de revizuire, la data de 8 ianuarie 2014, revizuenții

C.N. și C.D., invocând faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și a dat mai mult decât

s-a cerut.

Revizuenții susțin

că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este nelegală deoarece a acordat mai

mult decât s-a cerut având în vedere că a judecat cauza în fond fără a casa decizia

atacată încălcând dispozițiile art. 314 C. proc. civ.

În acest sens,

revizuenții arată că Înalta Curte a constatat valabilitatea actului administrativ

emis la data de 25 februarie 2009 și a anulat procedura de atribuire a contractului

de cumpărare a sediului O.C.P.I. Dolj fără ca intimata Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară  București să ceară acest lucru. Astfel, în cazul

în care ar fi casat decizia recurată, așa cum prevăd imperativ dispozițiile

art. 314 C. proc. civ., instanța de recurs ar fi fost obligată să motiveze atât

legalitatea raportului de informare din 06 noiembrie 2008, cât și anularea procedurii

de atribuire a contractului de cumpărare a sediului O.C.P.I. Dolj în ciuda împrejurărilor

de fapt determinate de actele juridice (raport de expertiză tehnică, proces-verbal,

Hotărârea Consiliului de Administrație) prin care reprezentanții legali ai intimatei

au fost de acord cu finalizarea procedurii de atribuire a contractului de cumpărare

a sediului O.C.P.I. Doi, pe cale amiabilă.

Revizuenții mai

susțin că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că a anulat procedura

de atribuire a contractului de cumpărare a sediului O.C.P.I. Dolj în situația în

care nici măcar directorul autorității contractante nu a făcut acest lucru, respectiv

nu există o decizie de anulare a procedurii de atribuire conform art. 24 alin.

(2) din Ordinul nr. 913/2007.

În concluzie,

revizuenții arată că, chiar dacă intimata - pârâtă nu a solicitat anularea procedurii

de atribuire și nu a fost emisă nicio decizie a conducătorului autorității contractante

în acest sens, Înalta Curte a anulat procedura de atribuire.

Restul susținerilor

revizuenților vizează aspecte care țin de fondul litigiului și care nu pot fi reevaluate

într-o cale extraordinară de atac.

Examinând cererea

de revizuire formulată de revizuenții C.N. și C.D., Înalta Curte constată următoarele:

Deși nu au indicat

expres temeiul de drept al cererii de revizuire, motivul invocat de revizuenți se

circumscrie art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art.

322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere, "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut".

Din interpretarea

acestor dispoziții legale, rezultă că prin formularea cazului de revizuire întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se face refeire la aplicarea principiului

disponibilității care nu îngăduie instanței să.depășească obiectul acțiunii sau

al celorlalte cereri accesorii sau incidentale, dar nici nu îi permite să omită

a se pronunța asupra unui capăt de acțiune. Altfel spus, ipotezele prevăzute de

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse

judecății și ceea ce instanța a hotărât.

Expresie a aplicării

principiului disponibilității în procesul civil, art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

nu se referă la temeiurile cererilor, ci exclusiv la obiectul acestora, deci la

pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de

pârât, în cererea reconvențională sau de ceilalți participanți în cererile lor.

Acest caz de revizuire

privește numai obiectul acțiunii iar nu și considerentele, argumentele invocate

de părți în susținerea acțiunii, sau a căii de atac.

Este nefondată

susținerea revizuenților ce vizează faptul că instanța de recurs a acordat mai mult

decât s-a cerut, deoarece a judecat fondul fără să caseze decizia recurată încălcând

art. 314 C. proc. civ., în sensul că a constatat valabilitatea actului administrativ

emis la data de 25 februarie 2009 și a anulat procedura de atribuire a contractului

de cumpărare a sediului O.C.P.I. Dolj, fără ca intimata Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară București să ceară acest lucru.

Potrivit art.

314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite".

Rezultă că, soluționând

recursul, instanța supremă nu mai procedează la o analiză a probatoriilor deja administrate,

ci realizează o aplicare și interpretare corectă a legii incidente în litigiul dedus

judecății, litigiu în raport de care împrejurările de fapt au fost stabilite de

instanțele anterioare și nu mai pot fi puse în discuție.

Prin acțiunea

introductivă reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului

administrativ din 25 februarie 2009, prin care a fost anulată procedura de atribuire

a contractului de vânzare-cumpărare a sediului O.C.P.I. Dolj și să fie obligată

pârâta, prin directorul general, să încheie cu reclamanții contractul de vânzare-cumpărare

pentru imobilul situat în Craiova, str. M., județul Dolj, sub sancțiunea de daune

cominatorii în cuantum de 10.000 RON pe zi de întârziere, de la data introducerii

acțiunii și până la data încheierii efective a contractului.

Prin recursul

formulat, pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară București

a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că procedura

de achiziție a sediului pentru O.C.P.I. Dolj s-a derulat cu respectarea dispozițiilor

legale, că această procedură nu a fost finalizată, iar directorul general al Agenției

Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu poate fi obligat la semnarea

contractului de vânzare-cumpărare.

Mai mult, instanța

de recurs a menținut dispozițiile primei instanțe cu privire la admisibilitatea

capătului de cerere privind nulitatea actului din 25 februarie 2009.

Se constată, așadar,

că instanța de recurs prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a pronunțat

în limitele pretențiilor concrete formulate de reclamanți în cererea de chemare

în judecată și combătute de pârâtă prin motivele de, recurs.

Nici susținerea

revizuenților potrivit căreia instanța de recurs a acordat mai mult în sensul că

a anulat procedura de atribuire a contractului de cumpărare a sediului O.C.P.I.

Dolj în situația în care nici măcar directorul autorității contractante nu a făcut

acest lucru, substituindu-se astfel conducătorului autorității contractante singurul

care putea să dispună o astfel de măsură, nu este întemeiată.

Instanța de recurs

nu a anulat procedura de atribuire a contractului de cumpărare a sediului pentru

O.C.P.I. Dolj, ci a constatat faptul că această procedură s-a desfășurat în conformitate

cu dispozițiile Ordinului nr. 913/2007 pentru aprobarea Regulamentului de imobile

cu destinație de sediu pentru pârâtă, și cele ale Ordinului nr. 270/2008 privind

Instrucțiunile privind aplicarea procedurii de atribuire a contractelor care au

ca obiect cumpărarea sau închirierea de imobile.

Astfel, instanța

de recurs a reținut că potrivit celor două acte menționate, procedura de atribuire

presupunea parcurgerea mai multor etape, primele trei fiind finalizate, iar etapa

a patra de negociere a aspectelor financiare, tehnice și juridice ale contractului

și etapa a cincea de finalizare a procedurii de atribuire nefiind finalizate. De

asemenea, instanța a reținut că etapa de negociere nu a fost finalizată, raportul

de negociere din 21 aprilie 2008 întocmit de colectivul de coordonare nu conținea

și recomandarea de încheiere a contractului ori de anulare a procedurii fapt pentru

care directorul general al pârâtei a solicitat continuarea procedurii în scopul

completării raportului de informare.

Reținând aceste

aspecte, Înalta Curte a apreciat că este incident în cauză motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea

greșită a legii, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (3) din același cod

a modificat hotărârea, astfel că este nefondată critica potrivit căreia instanța

de recurs în mod greșit a modificat decizia recurată în loc să o caseze.

În consecință,

nu se pune problema existenței unei inadvertențe între obiectul pricinii supuse

judecății și ceea ce instanța de recurs a hotărât, astfel încât să fie aplicabile

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Având în vedere

că nu este incident cazul de revizuire invocat, Înalta Curte urmează să respingă

cererea de revizuire formulată de revizuenții C.N. și C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuenții C.N. și C.D. împotriva deciziei nr. 4443 din

12 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 iunie 2014.