ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.09.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2010

HOTĂRÂRE
28.09.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții C.N. și C.D. au chemat în judecată

Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie anulat actul administrativ din 30 iunie 2009, să se constate

oferta depusă ca fiind acceptabilă și să fie continuată procedura de atribuire,

conform ordinelor nr. 913/2007 și nr. 270/2008.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că au participat la procedura de atribuire a contractului

de închiriere cu destinația de sediu Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Dolj și că la data de 03 iunie 2009 când s-a procedat la deschiderea

ofertelor, au fost declarate calificate două oferte, între care și a lor, iar în

urma vizitării imobilelor calificate, autoritatea contractantă le-a comunicat că

procedura a fost anulată conform art. 25 alin. (1) lit. b) din ordinul nr. 913/2007,

în sensul că au fost depuse numai oferte inacceptabile.

Reclamanții au mai arătat

că actul în cauză este lovit de nulitate întrucât nu corespunde realității celor

menționate în cuprinsul său.

Prin întâmpinarea formulată

pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii

reclamanților.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 502 din 15

decembrie 2009, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că norma specială care se aplică în cauză este Regulamentul

privind procedura de atribuire a contractelor care au ca obiect cumpărarea sau închirierea

de imobile pentru Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care,

însă, nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor

pe care le pot formula cei ce se consideră vătămați, ceea ce conduce la concluzia

că dispozițiile legale aplicabile în materie sunt cele de O.U.G. nr. 34/2006.

Conchizând, instanța reține

că întrucât reclamanții nu au contestat actul la Consiliul Național de Soluționare

a Contestațiilor, potrivit art. 286 alin. (1) teza I, soluționarea contestației

revine Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul autorității contractante.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții C.N. și C.D.

Recurenții au susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind competentă o altă

instanță, respectiv Tribunalul Dolj, urmare a interpretării eronate a dispozițiilor

ordinului nr. 913/2007 și a ordinului nr. 270/2008 emise de directorul general al

Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară București.

În sprijinul acestor susțineri,

recurenții au invocat dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din ordinul nr. 913/2007

potrivit cărora se interzice unităților din subordinea autorității contractante

încheierea de contracte care au ca obiect cumpărarea/închirierea de imobile în folosul

acestora fără aprobarea prealabilă a directorului general al Agenției Naționale

de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, precum și posibilitatea mandatării

conducătorilor respectivelor unități a derulării procedurii de atribuire.

Intimata Agenția Națională

de Cadastru și Publicitate Imobiliară a depus concluzii scrise.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere următoarele considerente.

În mod corect instanța

de fond a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor

de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, având

în vedere faptul că obiectul acțiunii recurenților-reclamanți îl constituie anularea

adresei din 30 iunie 2009 prin care intimatul-pârât Oficiul de Cadastru Publicitate

Imobiliară Dolj, în calitate de autoritate contractantă, a comunicat anularea procedurii

atribuirii contractului de închiriere.

Potrivit dispozițiilor

art. 286 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 34/2006, contestațiile cu privire la procedura

de atribuire care nu au fost adresate Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor,

intră în competența Tribunalului, secția de contencios administrativ, în circumscripția

căruia se află sediul autorității contractante.

Susținerile recurenților

cu privire la incidența dispozițiilor Ordinelor nr. 913/2007 și nr. 270/2008 emise

de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu au relevanță

în stabilirea competenței materiale a instanței sesizate, întrucât vizează derularea

procedurii de atribuire a contractelor de cumpărare/închiriere imobile, ca și modul

de lucru al comisiei de coordonare, aspecte care vizează fondul cauzei, urmând a

fi examinate de către instanța competentă.

Astfel fiind, Înalta Curte

reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, va respinge recursul

formulat în cauză ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Respinge recursul declarat

de C.N. și C.D. împotriva sentinței civile nr. 502 din 15 decembrie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2388/2014
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vlll-a de contencios administrativ și fiscal la data de 13 martie 2009, reclamanții C.N. și C.D. au chemat în j
ÎCCJ 2011-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4764/2011
instanței competente (...)”. Prin urmare se va respinge recursul formulat de reclamanți în ceea ce privește declinarea de competență. - Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este nefondat, constatându-se că instanța de fond
ÎCCJ 2010-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 513/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 116 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. – C.F.R
ÎCCJ 2011-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1392/2011
de natura civilă astfel că, instanța de judecată competentă să soluționeze litigiul este instanța civilă, constatându-se în plus că numai procedura privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări
ÎCCJ 2007-09-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2745/2007
Tribunalul Dolj și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal. S-a reținut în considerentele deciziei că actul a cărui nulitate se cere a fost emis de o autoritate publică, fiind un act adm
Sursă