ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții C.N. și C.D. au chemat în judecată Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulat actul administrativ din 30 iunie 2009, să se constate oferta depusă ca fiind acceptabilă și să fie continuată procedura de atribuire, conform ordinelor nr. 913/2007 și nr. 270/2008.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au participat la procedura de atribuire a contractului de închiriere cu destinația de sediu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj și că la data de 03 iunie 2009 când s-a procedat la deschiderea ofertelor, au fost declarate calificate două oferte, între care și a lor, iar în urma vizitării imobilelor calificate, autoritatea contractantă le-a comunicat că procedura a fost anulată conform art. 25 alin. (1) lit. b) din ordinul nr. 913/2007, în sensul că au fost depuse numai oferte inacceptabile. Reclamanții au mai arătat că actul în cauză este lovit de nulitate întrucât nu corespunde realității celor menționate în cuprinsul său. Prin întâmpinarea formulată pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 502 din 15 decembrie 2009, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că norma specială care se aplică în cauză este Regulamentul privind procedura de atribuire a contractelor care au ca obiect cumpărarea sau închirierea de imobile pentru Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care, însă, nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor pe care le pot formula cei ce se consideră vătămați, ceea ce conduce la concluzia că dispozițiile legale aplicabile în materie sunt cele de O.U.G.

nr. 34/2006. Conchizând, instanța reține că întrucât reclamanții nu au contestat actul la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit art. 286 alin. (1) teza I, soluționarea contestației revine Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul autorității contractante. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții C.N. și C.D. Recurenții au susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind competentă o altă instanță, respectiv Tribunalul Dolj, urmare a interpretării eronate a dispozițiilor ordinului nr. 913/2007 și a ordinului nr. 270/2008 emise de directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară București.

În sprijinul acestor susțineri, recurenții au invocat dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din ordinul nr. 913/2007 potrivit cărora se interzice unităților din subordinea autorității contractante încheierea de contracte care au ca obiect cumpărarea/închirierea de imobile în folosul acestora fără aprobarea prealabilă a directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, precum și posibilitatea mandatării conducătorilor respectivelor unități a derulării procedurii de atribuire. Intimata Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a depus concluzii scrise. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere următoarele considerente. În mod corect instanța de fond a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, având în vedere faptul că obiectul acțiunii recurenților-reclamanți îl constituie anularea adresei din 30 iunie 2009 prin care intimatul-pârât Oficiul de Cadastru Publicitate Imobiliară Dolj, în calitate de autoritate contractantă, a comunicat anularea procedurii atribuirii contractului de închiriere.

Potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 34/2006, contestațiile cu privire la procedura de atribuire care nu au fost adresate Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, intră în competența Tribunalului, secția de contencios administrativ, în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Susținerile recurenților cu privire la incidența dispozițiilor Ordinelor nr. 913/2007 și nr. 270/2008 emise de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu au relevanță în stabilirea competenței materiale a instanței sesizate, întrucât vizează derularea procedurii de atribuire a contractelor de cumpărare/închiriere imobile, ca și modul de lucru al comisiei de coordonare, aspecte care vizează fondul cauzei, urmând a fi examinate de către instanța competentă.

Astfel fiind, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. și C.D. împotriva sentinței civile nr. 502 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.