ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanții C.N. și C.D. au chemat în judecată
Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, solicitând ca prin hotărârea
ce se va pronunța să fie anulat actul administrativ din 30 iunie 2009, să se constate
oferta depusă ca fiind acceptabilă și să fie continuată procedura de atribuire,
conform ordinelor nr. 913/2007 și nr. 270/2008.
În motivarea acțiunii,
reclamanții au arătat că au participat la procedura de atribuire a contractului
de închiriere cu destinația de sediu Oficiul de Cadastru și Publicitate
Imobiliară Dolj și că la data de 03 iunie 2009 când s-a procedat la deschiderea
ofertelor, au fost declarate calificate două oferte, între care și a lor, iar în
urma vizitării imobilelor calificate, autoritatea contractantă le-a comunicat că
procedura a fost anulată conform art. 25 alin. (1) lit. b) din ordinul nr. 913/2007,
în sensul că au fost depuse numai oferte inacceptabile.
Reclamanții au mai arătat
că actul în cauză este lovit de nulitate întrucât nu corespunde realității celor
menționate în cuprinsul său.
Prin întâmpinarea formulată
pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii
reclamanților.
Curtea de Apel Craiova,
secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 502 din 15
decembrie 2009, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că norma specială care se aplică în cauză este Regulamentul
privind procedura de atribuire a contractelor care au ca obiect cumpărarea sau închirierea
de imobile pentru Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care,
însă, nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor
pe care le pot formula cei ce se consideră vătămați, ceea ce conduce la concluzia
că dispozițiile legale aplicabile în materie sunt cele de O.U.G. nr. 34/2006.
Conchizând, instanța reține
că întrucât reclamanții nu au contestat actul la Consiliul Național de Soluționare
a Contestațiilor, potrivit art. 286 alin. (1) teza I, soluționarea contestației
revine Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul autorității contractante.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții C.N. și C.D.
Recurenții au susținut,
în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind competentă o altă
instanță, respectiv Tribunalul Dolj, urmare a interpretării eronate a dispozițiilor
ordinului nr. 913/2007 și a ordinului nr. 270/2008 emise de directorul general al
Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară București.
În sprijinul acestor susțineri,
recurenții au invocat dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din ordinul nr. 913/2007
potrivit cărora se interzice unităților din subordinea autorității contractante
încheierea de contracte care au ca obiect cumpărarea/închirierea de imobile în folosul
acestora fără aprobarea prealabilă a directorului general al Agenției Naționale
de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, precum și posibilitatea mandatării
conducătorilor respectivelor unități a derulării procedurii de atribuire.
Intimata Agenția Națională
de Cadastru și Publicitate Imobiliară a depus concluzii scrise.
Analizând sentința atacată,
în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât
și în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte apreciază
că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere următoarele considerente.
În mod corect instanța
de fond a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor
de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, având
în vedere faptul că obiectul acțiunii recurenților-reclamanți îl constituie anularea
adresei din 30 iunie 2009 prin care intimatul-pârât Oficiul de Cadastru Publicitate
Imobiliară Dolj, în calitate de autoritate contractantă, a comunicat anularea procedurii
atribuirii contractului de închiriere.
Potrivit dispozițiilor
art. 286 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 34/2006, contestațiile cu privire la procedura
de atribuire care nu au fost adresate Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor,
intră în competența Tribunalului, secția de contencios administrativ, în circumscripția
căruia se află sediul autorității contractante.
Susținerile recurenților
cu privire la incidența dispozițiilor Ordinelor nr. 913/2007 și nr. 270/2008 emise
de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu au relevanță
în stabilirea competenței materiale a instanței sesizate, întrucât vizează derularea
procedurii de atribuire a contractelor de cumpărare/închiriere imobile, ca și modul
de lucru al comisiei de coordonare, aspecte care vizează fondul cauzei, urmând a
fi examinate de către instanța competentă.
Astfel fiind, Înalta Curte
reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, va respinge recursul
formulat în cauză ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.N. și C.D. împotriva sentinței civile nr. 502 din 15 decembrie 2009 a Curții
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 septembrie 2010.