ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3262/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1038, pronunțată la data de 25 noiembrie 2009, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău a respins excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității și excepția prematurității acțiunii formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a admis acțiunea, a constatat vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Bacău, compus din clădirea cu birouri în suprafață de 3.640 m.p. și teren în proprietate exclusivă în suprafață de 230 m.p. și cale de acces în indiviziune în suprafață de 367 m.p.

și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 4.375.000 euro plus T.V.A., la cursul de 3,7482 RON/euro, cu titlu de preț convenit și suma de 185.945 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu mențiunea că această hotărâre judecătorească ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău, prin decizia nr. 45, pronunțată la data de 6 mai 2010 a admis apelul formulat de pârâtă și cererea de aderare la apel formulată de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a anulat-o și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a făcut aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., reținând că, față de calitatea pârâtei de a fi autoritate publică și de contractul în litigiu, pe care l-a apreciat ca fiind administrativ, din categoria achizițiilor publice, competența soluționării litigiului revine instanței de contencios administrativ, și, delimitând pe verticală între instanțele de contencios administrativ prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. d) și de art. 3 pct. 1 C. proc. civ., respectiv de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a considerat că, față de calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, competența materială revine Curții de apel. Împotriva menționatei decizii, a formulat recurs apelanta-reclamantă SC C. SA, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală fiind dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și cu greșita aplicare a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., față de natura comercială a litigiului, prin raportare la obiectul contractului – greșit calificat ca fiind unul administrativ, de achiziție publică, nesocotindu-se reglementările speciale. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, arătând că izvorul litigiului îl constituie procedura de achiziție, din fonduri publice, a imobilului cu destinație de sediu în care să-și desfășoare activitatea Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cumpărarea în discuție fiind o achiziție publică, exceptată de la aplicarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 34/2006 modificată și completată. Recursul este fondat. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, sunt contracte administrative acele contracte încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice și achizițiile publice. Rezultă așadar că pot fi asimilate actelor administrative doar contractele expres prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea contenciosului administrativ. Este de observat că actul juridic în litigiu nu se circumscrie niciuneia dintre categoriile menționate de precizatul text legal și că acesta nu a fost încheiat în urma unei proceduri specifice achizițiilor publice, reglementată de O.U.G.

nr. 34/2006, neîncadrându-se în niciunul dintre tipurile de contracte de achiziție publică prevăzute de acest act normativ prin art. 3 1 , neputând fi așadar asimilat unui act administrativ în sensul legii speciale, care să antreneze competența instanței de contencios administrativ. Așa fiind, se constată că instanța a aplicat greșit prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., față de inaplicabilitatea în cauză a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., inducând, astfel, incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și, constatând că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău împotriva deciziei nr. 45 din 6 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca fondat. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1038 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.