ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3262/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1038, pronunțată la

data de 25 noiembrie 2009, secția comercială și de contencios administrativ a

Tribunalului Bacău a respins excepția necompetenței materiale, excepția

inadmisibilității și excepția prematurității acțiunii formulată de reclamanta

SC C. SA, în

contradictoriu cu pârâta

Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a admis acțiunea, a constatat

vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Bacău, compus din clădirea cu birouri

în suprafață de 3.640 m.p. și teren în proprietate exclusivă în suprafață de

230 m.p. și cale de acces în indiviziune în suprafață de 367 m.p. și a obligat

pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 4.375.000 euro plus T.V.A., la

cursul de 3,7482 RON/euro, cu titlu de preț convenit și suma de 185.945 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată, cu mențiunea că această hotărâre

judecătorească ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău, prin decizia

nr. 45, pronunțată la

data de 6 mai 2010 a admis apelul formulat de pârâtă și cererea de aderare la

apel formulată de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a

anulat-o și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a făcut aplicarea art. 297 alin.

(2) C. proc. civ., reținând că, față de calitatea pârâtei de a fi autoritate

publică și de contractul în litigiu, pe care l-a apreciat ca fiind

administrativ, din categoria achizițiilor publice, competența soluționării

litigiului revine instanței de contencios administrativ, și, delimitând pe

verticală între instanțele de contencios administrativ prevăzute de art. 2 pct.

1 lit. d) și de art. 3 pct. 1 C. proc. civ., respectiv de art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, a considerat că, față de calitatea pârâtei de autoritate

publică centrală, competența materială revine Curții de apel.

Împotriva menționatei

decizii, a formulat recurs apelanta-reclamantă

SC C. SA, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală fiind dată

cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și cu greșita

aplicare a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., față de natura comercială a litigiului,

prin raportare la obiectul contractului – greșit calificat ca fiind unul

administrativ, de achiziție publică, nesocotindu-se reglementările speciale.

Intimata a solicitat,

prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, arătând că

izvorul litigiului îl constituie procedura de achiziție, din fonduri publice, a

imobilului cu destinație de sediu în care să-și desfășoare activitatea

Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară, cumpărarea în discuție fiind o achiziție

publică, exceptată de la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 modificată

și completată.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit

art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, sunt contracte administrative acele contracte

încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public;

prestarea serviciilor publice și achizițiile publice.

Rezultă așadar că pot

fi asimilate actelor administrative doar contractele expres prevăzute de

art. 2 alin. (1) lit.

c) teza finală din Legea contenciosului

administrativ.

Este de observat că

actul juridic în litigiu nu se circumscrie niciuneia dintre categoriile

menționate de precizatul text legal și că acesta nu a fost încheiat în urma

unei proceduri specifice achizițiilor publice, reglementată de O.U.G. nr.

34/2006, neîncadrându-se în niciunul dintre tipurile de contracte de achiziție

publică prevăzute de acest act normativ prin art. 3

1

, neputând fi

așadar asimilat unui act administrativ în sensul legii speciale, care să

antreneze competența instanței de contencios administrativ.

Așa fiind, se

constată că instanța a aplicat greșit prevederile art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., față de inaplicabilitatea în cauză a art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004,

respectiv a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., inducând, astfel, incidența motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente,

în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și, constatând

că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, va

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Bacău împotriva deciziei nr. 45 din 6 mai 2010, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca fondat.

Casează decizia

atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului

declarat împotriva sentinței civile nr. 1038 din 25 noiembrie 2009, pronunțată

de Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010.