ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1867/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1867/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Prin cererea înregistrată la data de 1
aprilie 2010 la Judecătoria Bacău, sub nr. 5256/180/2010, reclamanta SC F. SRL
a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca, prin hotărârea
judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea Contractului din 30
septembrie 2008 încheiat între părți, repunerea părților în situația anterioară
prin restituirea sumei achitate de reclamantă, obligarea pârâtei la plata
dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și a cheltuielilor de
judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 8602 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis
excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și s-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, unde dosarul
a fost înregistrat la data de 22 octombrie 2010 sub nr. 7851/110/2010.
Prin Sentința civilă
nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis
acțiunea formulată de SC F. SRL, împotriva pârâtei SC A. SRL.
S-a dispus
rezoluțiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părți.
S-a dispus
restabilirea situației anterioare și obligarea pârâtei să restituie reclamantei
suma de 35.000 RON, cu dobândă legală începând cu data introducerii acțiunii, 1
aprilie 2010, și până la data plății efective.
A fost obligată
pârâta să plătească reclamantei suma de 11.554,96 RON cheltuieli de judecată.
În motivare
tribunalul a reținut că între reclamanta SC F. SRL și pârâta SC A. SRL a fost
încheiat Contractul din 30 septembrie 2008 având ca obiect faza de proiectare
și termenul de execuție a lucrării privind spațiu comercial și birouri mun.
Bacău. Proiectul urma a se desfășura în fazele: PAC, PTh, DDE. Valoarea
proiectului a fost stabilită la 88.500 RON și 16.815 RON TVA.
Anterior încheierii
contractului, reclamanta a obținut în anul 2008 certificatul de urbanism din 11
februarie 2008 pentru o construcție cu destinație "spații
comerciale". Pentru obținerea autorizației de construcție, următorul pas
necesar era realizarea PAC-ului (proiect autorizare construcție). Pentru
construcția în sine era necesar și Proiectul tehnic (Pth) și detaliile de
execuție.
La data de 30
septembrie 2008 reclamanta încheie Contractul din 30 septembrie 2008 cu SC A.
SRL, pentru realizarea PAC-ului în 35 zile și Pth-ului în 100 zile.
Reclamanta a achitat
avansul I, în sumă de 25.000 RON cu factura din 30 septembrie 2008 și avansul
II cu factura din 7 ianuarie 2009.
Întrucât pârâta nu a
realizat proiectul PAC în termenul convenit, reclamanta s-a aflat în situația
de a solicita eliberarea unui nou certificat de urbanism din 5 martie 2009.
Constatând situația
de fapt, SC F. SRL încheie un nou contract cu o altă societate, SC G.T. SRL, cu
care, de altfel, realizează întreg proiectul.
Pârâta a declarat
prin interogatoriu că a realizat lucrarea în proporție de 95%, însă nu numai că
nu a făcut dovada acestui aspect, dar la dosar nu există un proces-verbal de
predare-primire, din care să rezulte că reclamanta a primit lucrarea și că a
folosit-o pentru eliberarea unor alte avize.
În cauză, s-a
efectuat o expertiză tehnică de către expertul H. din conținutul căreia
instanța a reținut că documentația depusă la dosar nu este Pth, iar în anexa 1
la această lucrare sunt prezentate cerințele de conținut pentru proiect;
DTAC-ul nu respectă în totalitate prevederile Legii nr. 50/1991; proiectul nu
conține partea de rezistență în totalitate și niciun fel de breviar de calcul
sau alte elemente pe baza cărora s-a calculat structura de rezistență.
PAC-ul nu conține
totalitatea pieselor scrise și desenate așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr.
50/1991.
Documentația ce a
fost prezentată expertului nu conține cele trei faze: PAC, Pth, DDE și nu se
poate constitui nici măcar ca documentație PAC completă.
Deoarece proiectul
existent la dosar nu este complet la niciuna din fazele de proiectare, rezultă
că nu s-a stabilit categoria de importanță a construcției și nici nu a fost
supus verificării conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.
S-a mai arătat că
proiectul trebuia să cuprindă atât piese desenate, cât și piese scrise, astfel
încât lucrarea nu este completă, în condițiile în care proiectul trebuia să
cuprindă și partea de instalații, respectiv instalații electrice, instalații
termice, instalații sanitare, eventual instalații de gaz.
Planșele existente nu
sunt complete și nu pot constitui o documentație valabilă; dar în limitele
uzanțelor de proiectare fiecare proiectant are propriul stil de redactare.
În final s-a arătat
că proiectul este incomplet, acesta nu prevede nici elementele enumerate de
reclamantă respectiv materiale, finisaje, culori, etc.
La data când s-a
admis expertiza tehnică, pârâta a solicitat desemnarea unui expert parte, în
persoana doamnei N.F.V. Aceasta a dispus la dosar o expertiză lucrată
individual, instanța reținând că această lucrare nu are calitatea de expertiză
judiciară în sensul celor reținute de art. 3 din O.G. nr. 2/2000. Pârâta nu a
solicitat ca aceasta să aibă calitatea de expertiză extrajudiciară, astfel că,
neavând calitatea de probă în dosar, nu o va lua în considerare, la pronunțarea
hotărârii.
În final, față de
cele reținute din actele dosarului, din probele administrate și în condițiile
în care expertul H. a apreciat că lucrarea a fost efectuată în procent de
17,5%, iar proiectul depus de SC A. SRL nu a stat la baza proiectului depus la
Primăria Bacău de către SC G.T. SRL, instanța a apreciat că nu au fost
respectate condițiile contractuale dintre părți.
În cauză s-a reținut
că operează rezoluțiunea contractului, iar în aprecierea bunei-credințe a
pârâtei s-a constatat că aceasta avea obligația, ca persoană juridică
specializată pe un anumit segment al serviciilor, să aducă la cunoștință
reclamantei toate aspectele privitoare la necesitatea unor avize, sau chiar
asupra faptului că nu avea posibilitatea de a duce lucrarea la bun sfârșit
atâta timp cât nu se putea construi o clădire mai înaltă de P+2.
Pârâta a arătat că a
informat reclamanta cu privire la restricțiile de înălțime. Prin urmare, la
data încheierii contractului, pârâta avea reprezentarea faptului că nu va putea
îndeplini lucrarea pentru care s-a angajat, rezultând astfel reaua-credință la
încheierea contractului.
Deși pârâta a arătat
că reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii, chiar ea încheie
contractul deși avea cunoștință de necesitatea proiectului PUD.
În concluzie, din
întreg ansamblul probatoriu a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile
contractuale, motiv pentru care, în temeiul art. 1020 - 1021 C. civ., s-a admis
acțiunea astfel cum a fost formulată și s-a dispus rezoluțiunea Contractului
din 30 septembrie 2008 încheiat între părți.
Împotriva sentinței
tribunalului a formulat apel SC A. SRL.
Prin Decizia nr.
86/2013 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat
de către apelanta-pârâtă SC A. SRL Bacău, împotriva Sentinței civile nr. 651
din 21 decembrie 2012, pronunțată de către Tribunalul Bacău, care a fost
schimbată în tot în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea.
A fost obligată
intimata-reclamantă SC F. SRL la plata sumei de 1.008,5 RON, cu titlul de
cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă SC A. SRL Bacău, reprezentând taxă
judiciară de timbru și timbru judiciar, conform chitanței depuse la dosar.
Instanța de apel a
reținut că în materie comercială, pentru a opera instituția rezoluțiunii
prevăzută de dispozițiile art. 1020 C. civ., se cer a fi întrunite două
condiții de admisibilitate: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i
revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit
obligația.
Analizând Contractul
din 30 septembrie 2008, s-a constatat că la art. 3 Drepturi și obligații, pct.
3.1, s-a stipulat că titularul de investiție va asigura obținerea tuturor
avizelor și acordurilor necesare realizării investiției, contractul neconținând
o dispoziție prin care pârâta SC A. SRL să fie obligată să o înștiințeze pe
reclamantă înainte de achitarea avansului despre faptul că, pentru realizarea
PAC-ului, respectiv prima fază din proiectul ce face obiectul contractului,
este necesară întocmirea PUD-ului.
Motivul invocat de
către reclamantă în solicitarea rezoluțiunii Contractului din 30 septembrie
2008 se referă la încheierea contractului și nu la executarea acestuia,
respectiv se invocă faptul că la darea consimțământului pentru încheierea
contractului, reclamanta nu a cunoscut că pentru realizarea PAC-ului este
necesară întocmirea mai întâi a PUD-ului și că această obligație de
încunoștințare îi revenea recurentei-pârâte.
Instanța de apel a
reținut însă că în sarcina apelantei-pârâte nu există stipulată obligația de
informare, obligație care de altfel este o obligație de diligentă
caracteristică perioadei precontractuale care însă nu poate privi executarea
contractului, respectiv un motiv de rezoluțiune a acestuia, ci așa cum s-a mai
arătat, încheierea contractului.
Sancțiunea care intervine
în cazul în care la încheierea contractului nu au fost respectate anumite
dispoziții legale referitoare la condițiile de fond sau formă este nulitatea
care se deosebește de rezoluțiune care constituie un concept juridic diferit.
Pe de altă parte, instanța
de apel a reținut că pârâta a depus la dosar Proiectul din 30 septembrie 2008
privind lucrarea Spații comerciale, Birouri P+1-4, Bacău, beneficiar fiind SC
F. SRL, făcând dovada că a demarat lucrările de proiectare, conform
contractului încheiat.
În cererile de
obținere a avizelor necesare (acordurilor de principiu), reclamanta a precizat
regimul de înălțime P+4, conform răspunsurilor la interogatoriu, motivând însă
că a procedat în acest mod la indicațiile pârâtei. A mai arătat reclamanta la
interogatoriu că obiectul Contractului din 30 septembrie 2008 a fost de a
întocmi proiecte pentru o construcție în regim P+4.
Reclamanta a
solicitat un proiect pentru o clădire P+4, în condițiile în care regimul permis
în zonă este de P+2.
Reclamanta a depus
documentația prin care a solicitat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu
pentru realizarea obiectivului "spațiu comercial și birouri" în regim
de înălțime P+4, prin Adresa nr. 56765/2008 a Primăriei Municipiului Bacău
comunicându-i-se reclamantei că nu a fost avizată favorabil.
Anterior încheierii
Contractului din 30 septembrie 2008, cu privire la care s-a solicitat
rezoluțiunea, la data de 13 septembrie 2008 între P. SRL și SC F. SRL a
intervenit Contractul nr. X1, având ca obiect elaborarea de către proiectant a
documentației PUD pentru același obiectiv, precum și un proiect denumit studiu
de însorire pe tema construire clădire Spații comerciale și birouri cu regim de
înălțime parțial P+1 și P+4 în str. C. Bacău.
Din adresa emisă de
SC P. SRL s-a reținut că pentru aprobarea documentației PUD erau necesare mai
multe avize, obținerea unor avize fiind condiționată de întocmirea studiului de
însorire, care a fost întocmit de către aceeași societate SC P. SRL pe baza
documentației tehnice întocmite de SC A. SRL.
Documentația PUD și
studiul de însorire au fost predate la data de 3 octombrie 2008.
Instanța de apel a
observat din derularea datelor menționate mai sus că la data încheierii
Contractului din 30 septembrie 2008 între SC F. SRL și SC A. SRL, reclamanta avea
cunoștință că este necesară întocmirea PUD-ului, ba mai mult și solicitase
conform Contractului nr. X1 din 13 septembrie 2008, anterior încheierii
Contractului din 30 septembrie 2008 cu 17 zile, elaborarea documentației PUD.
Dovadă că
apelanta-pârâtă demarase lucrările conform contractului este și faptul că
reclamanta a achitat avansul I, în sumă de 25.000 RON cu factura din 30
septembrie 2008 și avansul II de 1.000 RON cu factura din 7 ianuarie 2009.
De altfel, reclamanta
nici nu a invocat în acțiunea formulată faptul că pârâta nu și-ar fi executat
obligațiile conform contractului, menționând că deși a achitat avansul în sumă
de 35.000 RON conform facturilor emise de către pârâtă, iar plata avansului
atrage ca obligație corelativă, demararea și efectuarea proiectelor menționate
la pct. 1.1. lit. a), abia după achitarea avansului, reclamanta a fost
înștiințată de către pârâtă că pentru realizarea PAC-ului, respectiv prima fază
din proiectul ce face obiectul contractului, este necesară întocmirea PUD-ului.
Așa cum s-a mai
arătat, documentația PUD necesară pentru întocmirea PAC (proiect autorizare de
construcții) a fost predată la data de 3 octombrie 2008, însă reclamanta nu a
înțeles să continue colaborarea cu SC A. SRL și a apelat la SC G.T. SRL, pentru
efectuarea lucrării.
Din raportul de
expertiză efectuat în cauză s-a reținut că proiectul depus de SC A. SRL nu a
stat la baza proiectului depus la Primăria Bacău de către SC G.T. SRL, chiar
dacă în mare, forma în plan este asemănătoare și documentația întocmită este în
proporție de 17,5% din totalul documentației contractate.
Prin urmare, în
situația în care apelanta-pârâtă nu avea obligația înștiințării reclamantei
anterior achitării avansului că pentru realizarea PAC-ului este necesară
întocmirea PUD-ului, dovedindu-se chiar contrariul că intimata-reclamantă
cunoștea cu mult înainte de încheierea contractului că se impune întocmirea
PUD-ului, dovadă fiind încheierea contractului pentru realizarea acestuia; că
SC A. SRL a demarat întocmirea documentației, dovadă fiind proiectul depus de
către aceasta, s-a apreciat că nu se poate reține vreo culpă în sarcina
apelantei-pârâte, reclamanta alegând să execute lucrarea cu altă societate, și
nu cu SC A. SRL.
Cum pentru a opera
instituția rezoluțiunii se cere ca una din părți să nu-și fi executat
obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu
și-a îndeplinit obligația, instanța de apel a reținut că față de considerentele
expuse, niciuna din condiții nu este îndeplinită, apelul formulat de către
pârâtă fiind întemeiat.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC F. SRL Plopana, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea
recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului
declarat de pârâtă.
Cu privire la motivul
de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,
recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a făcut referire la
elementele cererii de chemare în judecată apreciind în mod greșit că motivarea
reclamantei ar fi privit nulitatea contractului și nu rezoluțiunea.
De asemenea,
recurenta a susținut că aceeași greșeală în interpretarea și aplicarea legii a
făcut-o instanța de apel când a concluzionat că "demararea"
lucrărilor de proiectare valorează executarea obligațiilor contractuale conform
dispozițiilor art. 1020 C. civ.
S-a arătat de către
recurentă și faptul că angajamentul pârâtei (proiectantului) conform
Contractului de prestări servicii din 30 septembrie 2008 era de a realiza
Proiectul PAC în 35 de zile și Proiectul PTh în 100 zile și întrucât până la
expirarea certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 prelungit până la 11
februarie 2009 nu fusese realizat nici măcar primul proiect (PAC) pentru
obținerea autorizației de construire, aceasta a fost nevoită să obțină un alt
certificat de urbanism din 5 martie 2009 și să reia procedurile.
Astfel, în mod greșit
s-a constatat că pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale și în
termenele stabilite conform art. 1 din Contract, iar instanța de apel a aplicat
greșit regulile rezoluțiunii.
Referitor la art. 304
pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că deși instanța de apel
trebuia să analizeze executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale și
culpa în neexecutarea lor, motivarea deciziei este contradictorie și străină
pricinii, instanța nefăcând nicio referire la obligațiile pârâtei izvorâte din
contract și executarea lor.
Deși inițial curtea
de apel a reținut că pârâta nu avea obligația să informeze reclamanta asupra
necesității realizării Planului Urbanistic de Detaliu (PUD) anterior întocmirii
proiectului PAC și că acesta nu ar fi un motiv de rezoluțiune a contractului,
ulterior a analizat acest aspect și a arătat că reclamanta a contractat cu SC
P. SRL și realizarea documentației PUD anterior încheierii contractului cu
pârâta și că această documentație a și fost realizată.
Recurenta a susținut
că această motivare este contradictorie și străină cauzei întrucât instanța de
apel trebuia să analizeze elaborarea proiectelor în fazele și termenele
convenite, cu atât mai mult cu cât pârâta nu s-a apărat niciodată în sensul că
nerealizarea PUD-ului ar fi împiedicat-o să-și execute propriile obligații și
în aceste condiții exonerarea pârâtei (chiar indirectă) cu această motivare
este nelegală.
S-a mai arătat de
către recurentă faptul că aceeași motivare străină cauzei a fost dată de
instanța de apel cu privire la obligația reclamantei de a obține toate avizele
și acordurile "necesare realizării investiției", nu proiectelor.
Recurenta a susținut că avizele și acordurile sunt necesare și fac parte din
documentația care se depune pentru eliberarea autorizației de construire
alături de proiectul PAC nefiind necesare pentru realizarea acestui proiect.
Nici realizarea unui studiu de însorire nu făcea obiectul contractului,
instanța de apel nefăcând nicio referire la obligațiile contractuale ale
pârâtei (realizarea proiectelor), îndeplinirea lor și culpa în executarea
contractului.
Recurenta-reclamantă
consideră că pârâta a luat cunoștință despre condițiile certificatului de
urbanism din 11 februarie 2008 referitoare la regimul de înălțime al clădirii
și întocmirea PUD, cu mult anterior încheierii Contractului de prestări
servicii din 30 septembrie 2008. Este de presupus că pârâta ca firmă
specializată nu contracta o altă lucrare decât cea conformă cu certificatul de
urbanism. Chiar cele câteva schițe întocmite care reprezintă 17,5% din
proiectul contractat (conform expertizei efectuate în cauză) sunt
necorespunzătoare, iar unele nu au nicio validitate tehnică, nu prezintă
soluții de rezolvare a unor probleme sau prezintă soluții greșite și incomplete
după cum constată și raportul provizoriu întocmit de SC T.S. SRL Iași ca
verificator de proiecte.
În opinia recurentei
este cert că pârâta nu face altceva decât să-și invoce propria culpă prin
aducerea în discuție a unei clădiri cu regim de înălțime P+4 și a proiectului
PUD, motiv pentru care consideră că au fost dovedite atât neîndeplinirea
obligațiilor contractuale, cât și culpa pârâtei, astfel că decizia instanței de
apel este nelegală pentru motivele arătate.
Cu privire la pct. 8
al art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a nesocotit
principiul înscris în art. 969 C. civ., întrucât potrivit dispozițiilor art. 977
C. civ., interpretarea contractului se face după intenția comună a părților
contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. Instanța de apel a
depășit termenii contractului și voința părților contractante.
Examinând decizia
recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că
recursul este fondat.
Dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. reglementează două ipoteze, respectiv lipsa de temei legal
a hotărârii, cât și aplicarea greșită a legii, recurenta criticând decizia de
apel pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1020 C. civ.
Instanța de apel în
mod greșit a reținut că în cauză nu operează instituția rezoluțiunii și a
constatat că pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale în termenele
stabilite conform art. 1 din contract.
Este de necontestat
că reclamanta SC F. SRL a încheiat cu pârâta SC A. SRL Bacău Contractul de
prestări servicii din 30 septembrie 2008 având ca obiect proiectarea unui
spațiu comercial și birouri în Bacău.
Conform pct. 1.1 lit.
a) din contract, în urma plății avansului de către reclamantă, pârâta s-a
angajat să demareze și să efectueze Proiectul PAC în 35 de zile și Proiectul
PTh în 100 zile.
Anterior încheierii
acestui contract reclamanta a încheiat cu SC P. SRL Contractul nr. X1 din 13
septembrie 2008 având ca obiect elaborarea de către proiectant a documentației
PUD pentru același obiectiv, precum și un proiect denumit studiu de însorire
pentru obținerea avizului sanitar.
La data încheierii
contractului reclamanta era în posesia certificatului de urbanism din 11
februarie 2008 și este evident că pârâta avea cunoștință de necesitatea
proiectului PUD, având obligația de a aduce la cunoștința reclamantei toate
aspectele privitoare la necesitatea unor avize, sau chiar faptul că nu avea posibilitatea
de a duce lucrarea la bun sfârșit atâta timp cât nu se putea construi o clădire
mai înaltă de P+2.
Avizele și acordurile
sunt necesare și fac parte din documentația care se depune pentru eliberarea
autorizației de construire alături de proiectul PAC, nefiind necesare pentru
acest proiect.
Sancțiunea civilă
numită rezoluțiune constă în desființarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui
contract bilateral cu execuție imediată, la cererea oricăreia dintre părți, în
cazul neîndeplinirii obligațiilor celeilalte părți din cauze imputabile
acesteia.
Contrar celor
reținute de instanța de apel, neexecutarea PUD care era un demers ce ținea de
lucrările de proiectare nu o împiedica pe pârâtă să îndeplinească în termenele
contractate obligațiile de efectuare a celor două proiecte PAC și PTh asumate
prin contract.
Soluția instanței de
apel este nelegală având în vedere că pârâta nu s-a apărat niciodată în sensul
că nerealizarea PUD-ului ar fi împiedicat-o să-și execute propriile obligații,
astfel că în mod eronat aceasta a fost exonerată fără a se analiza îndeplinirea
obligațiilor contractuale (realizarea proiectelor) și culpa în executarea
contractului.
Instanța de apel în
mod greșit a interpretat prevederile art. 3 Drepturi și obligații pct. 3.1 din
Contractul din 30 septembrie 2008, întrucât se referă la obligația reclamantei
de a obține toate avizele și acordurile necesare realizării investiției și nu
proiectelor.
Nu poate fi reținută
motivarea instanței de apel în sensul că pârâta SC A. SRL și-a executat obligațiile
conform contractului și nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa datorită
faptului că a demarat întocmirea documentației, însă reclamanta a ales să
execute lucrarea cu altă societate, și nu cu pârâta.
Relevant este în
sensul arătat raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză în care
expertul H. a apreciat că lucrarea a fost efectuată în procent de 17,5% din
proiectul contractat, iar executarea proiectelor nu a respectat criteriile
legale.
Așadar, având în
vedere că pârâta nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate prin
contractul încheiat între părți, reclamanta este îndreptățită să solicite
desființarea acestui contract cu daune interese, potrivit dispozițiilor art.
1020 și 1021 C. civ., instanța de apel aplicând greșit regulile rezoluțiunii.
Având în vedere
motivul pentru care prezentul recurs urmează a fi admis, nu se mai impune
analiza celorlalte critici formulate încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5,
7 și 8 C. proc. civ.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat
greșit dispozițiile legale incidente în cauză, motiv pentru care în temeiul
art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat
de reclamanta SC F. SRL Plopana împotriva Deciziei nr. 86/2013 din 26
septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal.
Va modifica decizia
menționată în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A.
SRL Bacău împotriva Sentinței civile nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012 a
Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, pe care o va
menține ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 274
C. proc. civ., o va obliga pe intimata-pârâtă SC A. SRL Bacău să achite
recurentei-reclamante SC F. SRL Plopana suma de 3.491 RON cheltuieli de
judecată, reprezentând taxa de timbru achitată în recurs și onorariul de
avocat, conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta SC F. SRL Plopana împotriva Deciziei nr. 86/2013 din 26
septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge ca
nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SRL Bacău împotriva Sentinței civile
nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secția comercială și
contencios administrativ.
Obligă
intimata-pârâtă SC A. SRL Bacău să achite recurentei-reclamante SC F. SRL
Plopana suma de 3.491 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 27 mai 2014.
Procesat
de GGC - AZ