ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1867/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1867/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2010 la Judecătoria Bacău, sub nr. 5256/180/2010, reclamanta SC F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părți, repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumei achitate de reclamantă, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și a cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 8602 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, unde dosarul a fost înregistrat la data de 22 octombrie 2010 sub nr. 7851/110/2010.
Prin Sentința civilă nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis acțiunea formulată de SC F. SRL, împotriva pârâtei SC A. SRL. S-a dispus rezoluțiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părți. S-a dispus restabilirea situației anterioare și obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 35.000 RON, cu dobândă legală începând cu data introducerii acțiunii, 1 aprilie 2010, și până la data plății efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.554,96 RON cheltuieli de judecată. În motivare tribunalul a reținut că între reclamanta SC F. SRL și pârâta SC A. SRL a fost încheiat Contractul din 30 septembrie 2008 având ca obiect faza de proiectare și termenul de execuție a lucrării privind spațiu comercial și birouri mun.
Bacău. Proiectul urma a se desfășura în fazele: PAC, PTh, DDE. Valoarea proiectului a fost stabilită la 88.500 RON și 16.815 RON TVA. Anterior încheierii contractului, reclamanta a obținut în anul 2008 certificatul de urbanism din 11 februarie 2008 pentru o construcție cu destinație "spații comerciale". Pentru obținerea autorizației de construcție, următorul pas necesar era realizarea PAC-ului (proiect autorizare construcție). Pentru construcția în sine era necesar și Proiectul tehnic (Pth) și detaliile de execuție. La data de 30 septembrie 2008 reclamanta încheie Contractul din 30 septembrie 2008 cu SC A. SRL, pentru realizarea PAC-ului în 35 zile și Pth-ului în 100 zile.
Reclamanta a achitat avansul I, în sumă de 25.000 RON cu factura din 30 septembrie 2008 și avansul II cu factura din 7 ianuarie 2009. Întrucât pârâta nu a realizat proiectul PAC în termenul convenit, reclamanta s-a aflat în situația de a solicita eliberarea unui nou certificat de urbanism din 5 martie 2009. Constatând situația de fapt, SC F. SRL încheie un nou contract cu o altă societate, SC G.T. SRL, cu care, de altfel, realizează întreg proiectul. Pârâta a declarat prin interogatoriu că a realizat lucrarea în proporție de 95%, însă nu numai că nu a făcut dovada acestui aspect, dar la dosar nu există un proces-verbal de predare-primire, din care să rezulte că reclamanta a primit lucrarea și că a folosit-o pentru eliberarea unor alte avize.
În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică de către expertul H. din conținutul căreia instanța a reținut că documentația depusă la dosar nu este Pth, iar în anexa 1 la această lucrare sunt prezentate cerințele de conținut pentru proiect; DTAC-ul nu respectă în totalitate prevederile Legii nr. 50/1991; proiectul nu conține partea de rezistență în totalitate și niciun fel de breviar de calcul sau alte elemente pe baza cărora s-a calculat structura de rezistență. PAC-ul nu conține totalitatea pieselor scrise și desenate așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 50/1991. Documentația ce a fost prezentată expertului nu conține cele trei faze: PAC, Pth, DDE și nu se poate constitui nici măcar ca documentație PAC completă.
Deoarece proiectul existent la dosar nu este complet la niciuna din fazele de proiectare, rezultă că nu s-a stabilit categoria de importanță a construcției și nici nu a fost supus verificării conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. S-a mai arătat că proiectul trebuia să cuprindă atât piese desenate, cât și piese scrise, astfel încât lucrarea nu este completă, în condițiile în care proiectul trebuia să cuprindă și partea de instalații, respectiv instalații electrice, instalații termice, instalații sanitare, eventual instalații de gaz. Planșele existente nu sunt complete și nu pot constitui o documentație valabilă; dar în limitele uzanțelor de proiectare fiecare proiectant are propriul stil de redactare.
În final s-a arătat că proiectul este incomplet, acesta nu prevede nici elementele enumerate de reclamantă respectiv materiale, finisaje, culori, etc. La data când s-a admis expertiza tehnică, pârâta a solicitat desemnarea unui expert parte, în persoana doamnei N.F.V. Aceasta a dispus la dosar o expertiză lucrată individual, instanța reținând că această lucrare nu are calitatea de expertiză judiciară în sensul celor reținute de art. 3 din O.G. nr. 2/2000. Pârâta nu a solicitat ca aceasta să aibă calitatea de expertiză extrajudiciară, astfel că, neavând calitatea de probă în dosar, nu o va lua în considerare, la pronunțarea hotărârii. În final, față de cele reținute din actele dosarului, din probele administrate și în condițiile în care expertul H. a apreciat că lucrarea a fost efectuată în procent de 17,5%, iar proiectul depus de SC A. SRL nu a stat la baza proiectului depus la Primăria Bacău de către SC G.T.
SRL, instanța a apreciat că nu au fost respectate condițiile contractuale dintre părți. În cauză s-a reținut că operează rezoluțiunea contractului, iar în aprecierea bunei-credințe a pârâtei s-a constatat că aceasta avea obligația, ca persoană juridică specializată pe un anumit segment al serviciilor, să aducă la cunoștință reclamantei toate aspectele privitoare la necesitatea unor avize, sau chiar asupra faptului că nu avea posibilitatea de a duce lucrarea la bun sfârșit atâta timp cât nu se putea construi o clădire mai înaltă de P+2. Pârâta a arătat că a informat reclamanta cu privire la restricțiile de înălțime. Prin urmare, la data încheierii contractului, pârâta avea reprezentarea faptului că nu va putea îndeplini lucrarea pentru care s-a angajat, rezultând astfel reaua-credință la încheierea contractului.
Deși pârâta a arătat că reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii, chiar ea încheie contractul deși avea cunoștință de necesitatea proiectului PUD. În concluzie, din întreg ansamblul probatoriu a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care, în temeiul art. 1020 - 1021 C. civ., s-a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și s-a dispus rezoluțiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părți. Împotriva sentinței tribunalului a formulat apel SC A. SRL. Prin Decizia nr. 86/2013 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă SC A. SRL Bacău, împotriva Sentinței civile nr. 651 din 21 decembrie 2012, pronunțată de către Tribunalul Bacău, care a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea.
A fost obligată intimata-reclamantă SC F. SRL la plata sumei de 1.008,5 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă SC A. SRL Bacău, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform chitanței depuse la dosar. Instanța de apel a reținut că în materie comercială, pentru a opera instituția rezoluțiunii prevăzută de dispozițiile art. 1020 C. civ., se cer a fi întrunite două condiții de admisibilitate: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Analizând Contractul din 30 septembrie 2008, s-a constatat că la art. 3 Drepturi și obligații, pct. 3.1, s-a stipulat că titularul de investiție va asigura obținerea tuturor avizelor și acordurilor necesare realizării investiției, contractul neconținând o dispoziție prin care pârâta SC A. SRL să fie obligată să o înștiințeze pe reclamantă înainte de achitarea avansului despre faptul că, pentru realizarea PAC-ului, respectiv prima fază din proiectul ce face obiectul contractului, este necesară întocmirea PUD-ului. Motivul invocat de către reclamantă în solicitarea rezoluțiunii Contractului din 30 septembrie 2008 se referă la încheierea contractului și nu la executarea acestuia, respectiv se invocă faptul că la darea consimțământului pentru încheierea contractului, reclamanta nu a cunoscut că pentru realizarea PAC-ului este necesară întocmirea mai întâi a PUD-ului și că această obligație de încunoștințare îi revenea recurentei-pârâte.
Instanța de apel a reținut însă că în sarcina apelantei-pârâte nu există stipulată obligația de informare, obligație care de altfel este o obligație de diligentă caracteristică perioadei precontractuale care însă nu poate privi executarea contractului, respectiv un motiv de rezoluțiune a acestuia, ci așa cum s-a mai arătat, încheierea contractului. Sancțiunea care intervine în cazul în care la încheierea contractului nu au fost respectate anumite dispoziții legale referitoare la condițiile de fond sau formă este nulitatea care se deosebește de rezoluțiune care constituie un concept juridic diferit. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că pârâta a depus la dosar Proiectul din 30 septembrie 2008 privind lucrarea Spații comerciale, Birouri P+1-4, Bacău, beneficiar fiind SC F. SRL, făcând dovada că a demarat lucrările de proiectare, conform contractului încheiat.
În cererile de obținere a avizelor necesare (acordurilor de principiu), reclamanta a precizat regimul de înălțime P+4, conform răspunsurilor la interogatoriu, motivând însă că a procedat în acest mod la indicațiile pârâtei. A mai arătat reclamanta la interogatoriu că obiectul Contractului din 30 septembrie 2008 a fost de a întocmi proiecte pentru o construcție în regim P+4. Reclamanta a solicitat un proiect pentru o clădire P+4, în condițiile în care regimul permis în zonă este de P+2. Reclamanta a depus documentația prin care a solicitat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru realizarea obiectivului "spațiu comercial și birouri" în regim de înălțime P+4, prin Adresa nr. 56765/2008 a Primăriei Municipiului Bacău comunicându-i-se reclamantei că nu a fost avizată favorabil.
Anterior încheierii Contractului din 30 septembrie 2008, cu privire la care s-a solicitat rezoluțiunea, la data de 13 septembrie 2008 între P. SRL și SC F. SRL a intervenit Contractul nr. X1, având ca obiect elaborarea de către proiectant a documentației PUD pentru același obiectiv, precum și un proiect denumit studiu de însorire pe tema construire clădire Spații comerciale și birouri cu regim de înălțime parțial P+1 și P+4 în str. C. Bacău. Din adresa emisă de SC P. SRL s-a reținut că pentru aprobarea documentației PUD erau necesare mai multe avize, obținerea unor avize fiind condiționată de întocmirea studiului de însorire, care a fost întocmit de către aceeași societate SC P. SRL pe baza documentației tehnice întocmite de SC A. SRL.
Documentația PUD și studiul de însorire au fost predate la data de 3 octombrie 2008. Instanța de apel a observat din derularea datelor menționate mai sus că la data încheierii Contractului din 30 septembrie 2008 între SC F. SRL și SC A. SRL, reclamanta avea cunoștință că este necesară întocmirea PUD-ului, ba mai mult și solicitase conform Contractului nr. X1 din 13 septembrie 2008, anterior încheierii Contractului din 30 septembrie 2008 cu 17 zile, elaborarea documentației PUD.
Dovadă că apelanta-pârâtă demarase lucrările conform contractului este și faptul că reclamanta a achitat avansul I, în sumă de 25.000 RON cu factura din 30 septembrie 2008 și avansul II de 1.000 RON cu factura din 7 ianuarie 2009. De altfel, reclamanta nici nu a invocat în acțiunea formulată faptul că pârâta nu și-ar fi executat obligațiile conform contractului, menționând că deși a achitat avansul în sumă de 35.000 RON conform facturilor emise de către pârâtă, iar plata avansului atrage ca obligație corelativă, demararea și efectuarea proiectelor menționate la pct. 1.1. lit. a), abia după achitarea avansului, reclamanta a fost înștiințată de către pârâtă că pentru realizarea PAC-ului, respectiv prima fază din proiectul ce face obiectul contractului, este necesară întocmirea PUD-ului.
Așa cum s-a mai arătat, documentația PUD necesară pentru întocmirea PAC (proiect autorizare de construcții) a fost predată la data de 3 octombrie 2008, însă reclamanta nu a înțeles să continue colaborarea cu SC A. SRL și a apelat la SC G.T. SRL, pentru efectuarea lucrării. Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că proiectul depus de SC A. SRL nu a stat la baza proiectului depus la Primăria Bacău de către SC G.T. SRL, chiar dacă în mare, forma în plan este asemănătoare și documentația întocmită este în proporție de 17,5% din totalul documentației contractate.
Prin urmare, în situația în care apelanta-pârâtă nu avea obligația înștiințării reclamantei anterior achitării avansului că pentru realizarea PAC-ului este necesară întocmirea PUD-ului, dovedindu-se chiar contrariul că intimata-reclamantă cunoștea cu mult înainte de încheierea contractului că se impune întocmirea PUD-ului, dovadă fiind încheierea contractului pentru realizarea acestuia; că SC A. SRL a demarat întocmirea documentației, dovadă fiind proiectul depus de către aceasta, s-a apreciat că nu se poate reține vreo culpă în sarcina apelantei-pârâte, reclamanta alegând să execute lucrarea cu altă societate, și nu cu SC A. SRL.
Cum pentru a opera instituția rezoluțiunii se cere ca una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, instanța de apel a reținut că față de considerentele expuse, niciuna din condiții nu este îndeplinită, apelul formulat de către pârâtă fiind întemeiat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC F. SRL Plopana, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a făcut referire la elementele cererii de chemare în judecată apreciind în mod greșit că motivarea reclamantei ar fi privit nulitatea contractului și nu rezoluțiunea.
De asemenea, recurenta a susținut că aceeași greșeală în interpretarea și aplicarea legii a făcut-o instanța de apel când a concluzionat că "demararea" lucrărilor de proiectare valorează executarea obligațiilor contractuale conform dispozițiilor art. 1020 C. civ. S-a arătat de către recurentă și faptul că angajamentul pârâtei (proiectantului) conform Contractului de prestări servicii din 30 septembrie 2008 era de a realiza Proiectul PAC în 35 de zile și Proiectul PTh în 100 zile și întrucât până la expirarea certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 prelungit până la 11 februarie 2009 nu fusese realizat nici măcar primul proiect (PAC) pentru obținerea autorizației de construire, aceasta a fost nevoită să obțină un alt certificat de urbanism din 5 martie 2009 și să reia procedurile.
Astfel, în mod greșit s-a constatat că pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale și în termenele stabilite conform art. 1 din Contract, iar instanța de apel a aplicat greșit regulile rezoluțiunii. Referitor la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că deși instanța de apel trebuia să analizeze executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale și culpa în neexecutarea lor, motivarea deciziei este contradictorie și străină pricinii, instanța nefăcând nicio referire la obligațiile pârâtei izvorâte din contract și executarea lor.
Deși inițial curtea de apel a reținut că pârâta nu avea obligația să informeze reclamanta asupra necesității realizării Planului Urbanistic de Detaliu (PUD) anterior întocmirii proiectului PAC și că acesta nu ar fi un motiv de rezoluțiune a contractului, ulterior a analizat acest aspect și a arătat că reclamanta a contractat cu SC P. SRL și realizarea documentației PUD anterior încheierii contractului cu pârâta și că această documentație a și fost realizată. Recurenta a susținut că această motivare este contradictorie și străină cauzei întrucât instanța de apel trebuia să analizeze elaborarea proiectelor în fazele și termenele convenite, cu atât mai mult cu cât pârâta nu s-a apărat niciodată în sensul că nerealizarea PUD-ului ar fi împiedicat-o să-și execute propriile obligații și în aceste condiții exonerarea pârâtei (chiar indirectă) cu această motivare este nelegală.
S-a mai arătat de către recurentă faptul că aceeași motivare străină cauzei a fost dată de instanța de apel cu privire la obligația reclamantei de a obține toate avizele și acordurile "necesare realizării investiției", nu proiectelor. Recurenta a susținut că avizele și acordurile sunt necesare și fac parte din documentația care se depune pentru eliberarea autorizației de construire alături de proiectul PAC nefiind necesare pentru realizarea acestui proiect. Nici realizarea unui studiu de însorire nu făcea obiectul contractului, instanța de apel nefăcând nicio referire la obligațiile contractuale ale pârâtei (realizarea proiectelor), îndeplinirea lor și culpa în executarea contractului.
Recurenta-reclamantă consideră că pârâta a luat cunoștință despre condițiile certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 referitoare la regimul de înălțime al clădirii și întocmirea PUD, cu mult anterior încheierii Contractului de prestări servicii din 30 septembrie 2008. Este de presupus că pârâta ca firmă specializată nu contracta o altă lucrare decât cea conformă cu certificatul de urbanism. Chiar cele câteva schițe întocmite care reprezintă 17,5% din proiectul contractat (conform expertizei efectuate în cauză) sunt necorespunzătoare, iar unele nu au nicio validitate tehnică, nu prezintă soluții de rezolvare a unor probleme sau prezintă soluții greșite și incomplete după cum constată și raportul provizoriu întocmit de SC T.S.
SRL Iași ca verificator de proiecte. În opinia recurentei este cert că pârâta nu face altceva decât să-și invoce propria culpă prin aducerea în discuție a unei clădiri cu regim de înălțime P+4 și a proiectului PUD, motiv pentru care consideră că au fost dovedite atât neîndeplinirea obligațiilor contractuale, cât și culpa pârâtei, astfel că decizia instanței de apel este nelegală pentru motivele arătate. Cu privire la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., întrucât potrivit dispozițiilor art. 977 C. civ., interpretarea contractului se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Instanța de apel a depășit termenii contractului și voința părților contractante. Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează două ipoteze, respectiv lipsa de temei legal a hotărârii, cât și aplicarea greșită a legii, recurenta criticând decizia de apel pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1020 C. civ. Instanța de apel în mod greșit a reținut că în cauză nu operează instituția rezoluțiunii și a constatat că pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale în termenele stabilite conform art. 1 din contract. Este de necontestat că reclamanta SC F. SRL a încheiat cu pârâta SC A. SRL Bacău Contractul de prestări servicii din 30 septembrie 2008 având ca obiect proiectarea unui spațiu comercial și birouri în Bacău.
Conform pct. 1.1 lit. a) din contract, în urma plății avansului de către reclamantă, pârâta s-a angajat să demareze și să efectueze Proiectul PAC în 35 de zile și Proiectul PTh în 100 zile. Anterior încheierii acestui contract reclamanta a încheiat cu SC P. SRL Contractul nr. X1 din 13 septembrie 2008 având ca obiect elaborarea de către proiectant a documentației PUD pentru același obiectiv, precum și un proiect denumit studiu de însorire pentru obținerea avizului sanitar. La data încheierii contractului reclamanta era în posesia certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 și este evident că pârâta avea cunoștință de necesitatea proiectului PUD, având obligația de a aduce la cunoștința reclamantei toate aspectele privitoare la necesitatea unor avize, sau chiar faptul că nu avea posibilitatea de a duce lucrarea la bun sfârșit atâta timp cât nu se putea construi o clădire mai înaltă de P+2.
Avizele și acordurile sunt necesare și fac parte din documentația care se depune pentru eliberarea autorizației de construire alături de proiectul PAC, nefiind necesare pentru acest proiect. Sancțiunea civilă numită rezoluțiune constă în desființarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui contract bilateral cu execuție imediată, la cererea oricăreia dintre părți, în cazul neîndeplinirii obligațiilor celeilalte părți din cauze imputabile acesteia. Contrar celor reținute de instanța de apel, neexecutarea PUD care era un demers ce ținea de lucrările de proiectare nu o împiedica pe pârâtă să îndeplinească în termenele contractate obligațiile de efectuare a celor două proiecte PAC și PTh asumate prin contract.
Soluția instanței de apel este nelegală având în vedere că pârâta nu s-a apărat niciodată în sensul că nerealizarea PUD-ului ar fi împiedicat-o să-și execute propriile obligații, astfel că în mod eronat aceasta a fost exonerată fără a se analiza îndeplinirea obligațiilor contractuale (realizarea proiectelor) și culpa în executarea contractului. Instanța de apel în mod greșit a interpretat prevederile art. 3 Drepturi și obligații pct. 3.1 din Contractul din 30 septembrie 2008, întrucât se referă la obligația reclamantei de a obține toate avizele și acordurile necesare realizării investiției și nu proiectelor. Nu poate fi reținută motivarea instanței de apel în sensul că pârâta SC A. SRL și-a executat obligațiile conform contractului și nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa datorită faptului că a demarat întocmirea documentației, însă reclamanta a ales să execute lucrarea cu altă societate, și nu cu pârâta.
Relevant este în sensul arătat raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză în care expertul H. a apreciat că lucrarea a fost efectuată în procent de 17,5% din proiectul contractat, iar executarea proiectelor nu a respectat criteriile legale. Așadar, având în vedere că pârâta nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate prin contractul încheiat între părți, reclamanta este îndreptățită să solicite desființarea acestui contract cu daune interese, potrivit dispozițiilor art. 1020 și 1021 C. civ., instanța de apel aplicând greșit regulile rezoluțiunii. Având în vedere motivul pentru care prezentul recurs urmează a fi admis, nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc.
civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, motiv pentru care în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Plopana împotriva Deciziei nr. 86/2013 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Va modifica decizia menționată în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SRL Bacău împotriva Sentinței civile nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., o va obliga pe intimata-pârâtă SC A. SRL Bacău să achite recurentei-reclamante SC F. SRL Plopana suma de 3.491 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată în recurs și onorariul de avocat, conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Plopana împotriva Deciziei nr. 86/2013 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SRL Bacău împotriva Sentinței civile nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ. Obligă intimata-pârâtă SC A. SRL Bacău să achite recurentei-reclamante SC F. SRL Plopana suma de 3.491 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2014. Procesat de GGC - AZ
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.