ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 626/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea SC M. Bacov Bacău a contestat executarea silită începută împotriva sa de A.V.A.S. București, pentru suma de 70.196,89 Ron, creanță fiscală restantă preluată în baza protocolului nr. 11 din 25 februarie 2004 C.N.A.S. - de la Casa de Asigurări de Sănătate conform titlurilor nr. 278 din 18 februarie 2005 și nr. 1 din 25 octombrie 2005 și a solicitat anularea formelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de valorificare a creanței în sumă de 6.006,03 Ron precum și exonerarea de la plata acestei sume, menționând că a achitat integral creanța, confirmată și de A.V.A.S. București prin adresa 6147 din 30 iulie 2008 dar, că nu datorează suma de 6.006,03 lei cu titlu de cheltuieli de executare pentru care intimata A.V.A.S.

București nu a făcut dovada existenței acesteia și în lipsa unui titlu, cheltuielile menționate nu-i sunt imputabile, apreciind și asupra cuantumului exagerat de mare. Judecătoria Bacău, soluționând cauza, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, a admis în parte contestația la executare, a dispus anularea în parte a formelor de executare privind cheltuielile de valorificare a creanței, menținând formele de executare pentru suma de 1.785 lei urmând a fi înlăturată suma de 4.221,03 lei, așa cum rezultă din sentință nr. 1958 din 20 februarie 2009. În motivarea sentinței instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada cheltuielilor doar în parte și doar în ceea ce privește raportul de evaluare, factura fiscală nr. 004896 din 4 martie 2008 emisă de SC R.M.C.

SA, acceptată în mod expres de A.V.A.S. București făcând dovada deplină a raporturilor juridice stabilită între cele două părți printr-o formă simplificată de contract având ca obiect realizarea unui raport de evaluare privind activul imobiliar aflat în proprietatea debitoarei SC M. Bacov Bacău, prețul stabilit fiind 1.785 lei, achitat prin OP nr. 5818 din 19 martie 2008. Instanța de fond a apreciat că sumele de 3.013,18 lei și 1.207,85 lei nu au fost dovedite ca fiind efectuate de către intimată., factura fiscală nr. 1106 din 30 mai 2008 neindividualizând plata pentru valorificarea creanței contestatoarei, motiv pentru care a considerat aceste cheltuieli ca neefectuate și neîntemeiată cererea pentru executarea silită a contestatoarei pentru aceste sume.

Sentința mai sus menționată a fost casată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1037 din 17 noiembrie 2009, care a constatat că a fost soluționată greșit excepția de necompetență materială a Judecătoriei Bacău în raport de obiectul contestației, care se circumscrie prevederilor art. 44 și art. 45 din O.G. nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. București sunt de competența Curții de Apel București, astfel că cererea a fost trimisă spre soluționare acestei instanțe. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, soluționând contestația la executare formulată de contestatoarea SC M. Bacov Bacău în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

București, a respins-o ca nefondată, prin sentința comercială nr. 123 din 5 octombrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că SC M. Bacov Bacău a formulat contestația la executare împotriva executării silite începută de A.V.A.S. București pentru suma de 70.196,89 lei, solicitând anularea formelor de executare în ceea ce privește formele de valorificare a creanței în sumă de 6.006,03 lei și exonerarea de la plata acelei sume. Analizând cererea a constatat că a fost achitată suma de 70.106,89 lei, rămânând în litigiu doar cheltuielile de executare și cum documentele fiscale prezentate în cauză provin de la intimată, aceste mențiuni nu pot fi efectuate decât de serviciile de specialitate ale acesteia, astfel că susținerile contestatoarei cum că intimata nu a probat cheltuielile de executare sunt infirmate de probe.

Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii. A arătat în recursul său că instanța nu s-a pronunțat pe excepția de necompetență materială prin dispozitivul hotărârii și nici prin încheiere separată iar pe fondul cauzei a susținut că hotărârea a fost dată cu aprecierea greșită a probelor administrate în cauză.

A mai arătat că raportul de evaluare a avut în vedere terenul și clădirea și în contextul în care terenul nu este proprietatea contestatoarei, comanda de evaluare trebuia să aibă ca obiect doar clădirea nu și terenul, așa încât în evaluarea terenului care nu face obiectul evaluării silite are culpă intimata și pe cale de consecință urmează să suporte parțial cheltuielile de executare cu privire la evaluarea terenului, evaluare apreciată la suma de 1.000 lei, instanța de fond după casare, nemotivând respingerea contestației sub acest aspect. De asemenea a susținut că ordinul de plată nr. 5518 din 18 martie 2008 se referă la suma de 4.498,20 lei și nu este individualizat, iar cu privire la cheltuielile pentru anunț în ziare, factura nr. 1106 din 30 mai 2008 precizând generic mențiunea valorificare creanță luna aprilie, astfel că factura nu îndeplinește condițiile legale obligatorii privitoare la conținutul acestora.

În legătură cu ordinul de plată nr. 6675 a precizat că și acesta a fost emis tot pentru o sumă globală, respectiv 70.618,32 lei, astfel că a apreciat că toate cheltuielile de executare privind anunțurile în ziar nu sunt întemeiate pe înscrisuri care să ateste că acestea au fost efectuate în executarea silită. Recursul urmează a fi respins pentru motivele invocate în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. întrucât instanța de apel nu a încălcat formele de procedură, instanța nesăvârșind neregularități procedurale de natura celor care să atragă aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., instanța pronunțându-se procedural asupra excepției necompetenței materiale, pe care a respins-o, motivând că această excepție a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 1037 din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, așa cum rezultă din practicaua sentinței comerciale nr. 123 din 5 noiembrie 2010, excepția fiind soluționată corect înainte de a fi puse concluziile pe fondul litigiului. Cu privire la motivele referitoare la valorificarea creanței, în aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reglementează situația când poate fi modificată hotărârea atacată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind identificate două ipoteze și anume lipsa temeiului legal când se au în vedere acele situații în care considerentele hotărârii nu permit identificarea normelor juridice care susțin soluția și cea de-a doua ipoteză când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind vizate situațiile în care instanța evocă norme de drept substanțial incidente situației de fapt, dar le încalcă ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii, noțiunea de lege fiind interpretată în sens larg. Sub acest aspect, aplicând cea de-a doua ipoteză, Curtea apreciază că în mod eronat a interpretat instanța de apel raportul juridic intervenit între A.V.A.S.

și SC A.A.D.V. SA, ca lege a părților, pentru valorificarea creanțelor din luna aprilie conform ordinului de plată 6675 din 9 iunie 2008 și facturii nr. 1106 din 30 mai 2008, deoarece prin aceste documente nu a fost individualizată creanța pentru anunțurile din Ziarul România Liberă din 11 aprilie 2008 și 22 aprilie 2008, dar nici anunțurile din Ziarul de Bacău de la aceleași date, pentru sumele de 3.013,18 lei și respectiv 1.207,85 lei, astfel că nu poate fi justificată executarea silită pentru suma de 4.221,03 lei. În schimb intimata a făcut dovada existenței raportului contractual între A.V.A.S. și SC R.M.C. cu privire la evaluarea activului imobiliar din proprietatea SC M. Bacov Bacău, raport materializat în emiterea și achitarea facturii nr.0004096 din 4 martie 2008 pentru suma de 1785 lei.

În acest context, în conformitate cu art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul formulat de contestatoare, se va modifica decizia atacată în sensul admiterii în parte a contestației la executare, se vor anula formele de executare pentru suma de 4.221,03 lei și se vor menține formele de executare pentru suma de 1.785 lei. Așa fiind

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta SC M. Bacov Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 123 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația la executare și dispune anularea în parte a formelor de executare privind cheltuielile de valorificare a creanței. Menține formele de executare pentru suma de 1785 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.