ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 626/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Contestatoarea SC M. Bacov Bacău a

contestat executarea silită începută împotriva sa de A.V.A.S. București, pentru

suma de 70.196,89 Ron, creanță fiscală restantă preluată în baza protocolului

nr. 11 din 25 februarie 2004 C.N.A.S. - de la Casa de Asigurări de Sănătate

conform titlurilor nr. 278 din 18 februarie 2005 și nr. 1 din 25 octombrie 2005

și a solicitat anularea formelor de executare în ceea ce privește cheltuielile

de valorificare a creanței în sumă de 6.006,03 Ron precum și exonerarea de la

plata acestei sume, menționând că a achitat integral creanța, confirmată și de

A.V.A.S. București prin adresa 6147 din 30 iulie 2008 dar, că nu datorează suma

de 6.006,03 lei cu titlu de cheltuieli de executare pentru care intimata

A.V.A.S. București nu a făcut dovada existenței acesteia și în lipsa unui

titlu, cheltuielile menționate nu-i sunt imputabile, apreciind și asupra

cuantumului exagerat de mare.

Judecătoria Bacău, soluționând

cauza, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, a admis în parte

contestația la executare, a dispus anularea în parte a formelor de executare

privind cheltuielile de valorificare a creanței, menținând formele de executare

pentru suma de 1.785 lei urmând a fi înlăturată suma de 4.221,03 lei, așa cum

rezultă din sentință nr. 1958 din 20 februarie 2009.

În motivarea sentinței instanța de

fond a apreciat că s-a făcut dovada cheltuielilor doar în parte și doar în ceea

ce privește raportul de evaluare, factura fiscală nr. 004896 din 4 martie 2008

emisă de SC R.M.C. SA, acceptată în mod expres de A.V.A.S. București făcând

dovada deplină a raporturilor juridice stabilită între cele două părți printr-o

formă simplificată de contract având ca obiect realizarea unui raport de

evaluare privind activul imobiliar aflat în proprietatea debitoarei SC M. Bacov

Bacău, prețul stabilit fiind 1.785 lei, achitat prin OP nr. 5818 din 19 martie

2008.

Instanța de fond a apreciat că

sumele de 3.013,18 lei și 1.207,85 lei nu au fost dovedite ca fiind efectuate

de către intimată., factura fiscală nr. 1106 din 30 mai 2008 neindividualizând

plata pentru valorificarea creanței contestatoarei, motiv pentru care a

considerat aceste cheltuieli ca neefectuate și neîntemeiată cererea pentru

executarea silită a contestatoarei pentru aceste sume.

Sentința mai sus menționată a fost

casată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr. 1037 din 17 noiembrie 2009, care a constatat că a fost

soluționată greșit excepția de necompetență materială a Judecătoriei Bacău în

raport de obiectul contestației, care se circumscrie prevederilor art. 44 și

art. 45 din O.G. nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură în

legătură cu activele preluate de A.V.A.S. București sunt de competența Curții

de Apel București, astfel că cererea a fost trimisă spre soluționare acestei

instanțe.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, soluționând contestația la executare formulată de

contestatoarea SC M. Bacov Bacău în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

București, a respins-o ca nefondată, prin sentința comercială nr. 123 din 5

octombrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că SC M. Bacov Bacău a formulat contestația la executare

împotriva executării silite începută de A.V.A.S. București pentru suma de

70.196,89 lei, solicitând anularea formelor de executare în ceea ce privește

formele de valorificare a creanței în sumă de 6.006,03 lei și exonerarea de la

plata acelei sume.

Analizând cererea a constatat că a

fost achitată suma de 70.106,89 lei, rămânând în litigiu doar cheltuielile de

executare și cum documentele fiscale prezentate în cauză provin de la intimată,

aceste mențiuni nu pot fi efectuate decât de serviciile de specialitate ale

acesteia, astfel că susținerile contestatoarei cum că intimata nu a probat

cheltuielile de executare sunt infirmate de probe.

Împotriva acestei sentințe

contestatoarea a formulat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea

acțiunii.

A arătat în recursul său că instanța

nu s-a pronunțat pe excepția de necompetență materială prin dispozitivul

hotărârii și nici prin încheiere separată iar pe fondul cauzei a susținut că

hotărârea a fost dată cu aprecierea greșită a probelor administrate în cauză.

A mai arătat că raportul de evaluare

a avut în vedere terenul și clădirea și în contextul în care terenul nu este

proprietatea contestatoarei, comanda de evaluare trebuia să aibă ca obiect doar

clădirea nu și terenul, așa încât în evaluarea terenului care nu face obiectul

evaluării silite are culpă intimata și pe cale de consecință urmează să suporte

parțial cheltuielile de executare cu privire la evaluarea terenului, evaluare

apreciată la suma de 1.000 lei, instanța de fond după casare, nemotivând

respingerea contestației sub acest aspect.

De asemenea a susținut că ordinul de

plată nr. 5518 din 18 martie 2008 se referă la suma de 4.498,20 lei și nu este

individualizat, iar cu privire la cheltuielile pentru anunț în ziare, factura

nr. 1106 din 30 mai 2008 precizând generic mențiunea valorificare creanță luna

aprilie, astfel că factura nu îndeplinește condițiile legale obligatorii

privitoare la conținutul acestora. În legătură cu ordinul de plată nr. 6675 a

precizat că și acesta a fost emis tot pentru o sumă globală, respectiv

70.618,32 lei, astfel că a apreciat că toate cheltuielile de executare privind

anunțurile în ziar nu sunt întemeiate pe înscrisuri care să ateste că acestea

au fost efectuate în executarea silită.

Recursul urmează a fi respins pentru

motivele invocate în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. întrucât instanța de

apel nu a încălcat formele de procedură, instanța nesăvârșind neregularități

procedurale de natura celor care să atragă aplicarea art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., instanța pronunțându-se procedural asupra excepției necompetenței

materiale, pe care a respins-o, motivând că această excepție a fost soluționată

irevocabil prin decizia nr. 1037 din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, așa cum rezultă din

practicaua sentinței comerciale nr. 123 din 5 noiembrie 2010, excepția fiind

soluționată corect înainte de a fi puse concluziile pe fondul litigiului.

Cu privire la motivele referitoare

la valorificarea creanței, în aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul

urmează a fi admis.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reglementează situația când poate fi modificată hotărârea atacată dacă aceasta

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii, fiind identificate două ipoteze și anume lipsa temeiului legal când se

au în vedere acele situații în care considerentele hotărârii nu permit

identificarea normelor juridice care susțin soluția și cea de-a doua ipoteză

când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind

vizate situațiile în care instanța evocă norme de drept substanțial incidente

situației de fapt, dar le încalcă ori le aplică greșit, consecință a unei

interpretări eronate a legii, noțiunea de lege fiind interpretată în sens larg.

Sub acest aspect, aplicând cea de-a

doua ipoteză, Curtea apreciază că în mod eronat a interpretat instanța de apel

raportul juridic intervenit între A.V.A.S. și SC A.A.D.V. SA, ca lege a

părților, pentru valorificarea creanțelor din luna aprilie conform ordinului de

plată 6675 din 9 iunie 2008 și facturii nr. 1106 din 30 mai 2008, deoarece prin

aceste documente nu a fost individualizată creanța pentru anunțurile din Ziarul

România Liberă din 11 aprilie 2008 și 22 aprilie 2008, dar nici anunțurile din

Ziarul de Bacău de la aceleași date, pentru sumele de 3.013,18 lei și respectiv

1.207,85 lei, astfel că nu poate fi justificată executarea silită pentru suma

de 4.221,03 lei.

În schimb intimata a făcut dovada

existenței raportului contractual între A.V.A.S. și SC R.M.C. cu privire la

evaluarea activului imobiliar din proprietatea SC M. Bacov Bacău, raport

materializat în emiterea și achitarea facturii nr.0004096 din 4 martie 2008

pentru suma de 1785 lei.

În acest context, în conformitate cu

art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul

formulat de contestatoare, se va modifica decizia atacată în sensul admiterii

în parte a contestației la executare, se vor anula formele de executare pentru

suma de 4.221,03 lei și se vor menține formele de executare pentru suma de

1.785 lei.

Așa fiind

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta SC M. Bacov Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 123 din 5

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

modifică în sensul că admite în parte contestația la executare și dispune

anularea în parte a formelor de executare privind cheltuielile de valorificare

a creanței. Menține formele de executare pentru suma de 1785 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10

februarie 2011.