ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3796/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 46 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele C.N.A.S., invocată de reclamantul D.L., în Dosarul nr. 6629/110/2010 al Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu Președintele C.N.A.S., C.N.A.S. și C.A.S. a Județului Bacău. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Sănătate, ce constituie obiectul excepției de nelegalitate, au următorul conținut: „Alin.

(1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 C. proc. fisc., pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al C.A.S., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C.A.S. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.N.A.F..

Alin. (2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.” Reclamantul a arătat că aceste dispoziții adaugă la lege deoarece art. 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, incident în cauză, stabilește că: „În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Prima instanță reține că ordinul ale cărui prevederi sunt supuse analizei, pe calea excepției de nelegalitate a fost emis pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat pentru plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, având ca temei dispozițiile art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256-260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul C.N.A.S., aprobat prin H.G.

nr. 972/2006. Art. 216 din Legea nr. 95/2006 face trimitere directă la dispozițiile O.G. nr. 92/2003, C. proc. fisc., la stabilirea măsurilor ce se impun pentru ca C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A.N.A.F.. Art. 261 alin. (2) din aceeași lege, stabilește că C.N.A.S. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F..

Conform dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, între C.N.A.S. și A.N.A.F. s-a încheiat Protocolul înregistrat în evidențele C.N.A.S. sub nr. AA din 26 octombrie 2007 iar în evidențele A.N.A.F. cu nr. BB din 30 octombrie 2007, în baza căruia A.N.A.F. se obligă să furnizeze C.N.A.S.

date cu privire la persoanele care fac parte din următoarele categorii: persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora, atribuții legale care se referă la stabilirea creanțelor și executarea silită, deoarece altfel nu s-ar justifica rațiunea pentru care A.N.A.F. furnizează aceste date C.N.A.S.. Prima instanță, analizând prevederile din art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, prin prisma competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate în aplicarea măsurilor de executare silită, competențe ce se încadrează în dispozițiile cuprinse în O.G.

nr. 92/2003 și care, raportat la dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, respectiv cele ale Legii nr. 95/2006, nu trebuie interpretate individual, apreciază că acestea nu pot fi considerate că adaugă la lege. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, faptul că în cuprinsul art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele C.N.A.S. se stipulează posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al C.A.S. nu este de natură a reprezenta o adăugare la lege (la dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006), în situația în care gestionarea fondului unic de asigurări de sănătate, fond ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate, se realizează atât prin C.N.A.S.

cât și prin casele de asigurări expres indicate (art. 209 alin. (3) din Legea nr. 95/2006), datele necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, fiind în posesia acestora. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs D.L.. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nemotivată și bazată pe un raționament greșit întrucât are în vedere un protocol încheiat între A.N.A.F. și C.N.A.S. potrivit căruia sunt stabilite atribuții ale C.N.A.S. privind stabilirea creanțelor și executarea silită, pe această cale instanța de fond concluzionând că C.N.A.S. are drept atribuții stabilirea creanțelor și emiterea deciziilor de impunere.

Consideră recurenta că acest raționament este greșit întrucât instanța trebuia să aibă în vedere un text de lege și nu protocolul încheiat între cele două instituții. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 1 C. proc. civ.. Intimatele C.N.A.S. și C.N.A.S. Bacău au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând în esență că ordinul atacat este legal. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate de recurenta-reclamantă, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, referitor la prevederile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al președintelui C.N.A.S. s-a susținut de către reclamantă că nu sunt legale, întrucât, deși legea abilitează casele de asigurări de sănătate numai la luarea măsurilor de executare silită, se stabilește dreptul acestora de a emite decizii de impunere ce constituie titluri de creanță, pentru obligațiile de plată ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către organele fiscale. Dispozițiile sus-menționate au fost în mod corect apreciate ca fiind în concordanță cu prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, act normativ în executarea căruia a fost emis ordinul și cu dispozițiile art. 141 C. proc.

fisc. . Astfel, în conformitate cu aceste dispoziții legale, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul executare competent care, pentru contribuțiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A.N.A.F., este chiar C.N.A.S. prin casele județene de asigurări de sănătate. Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță legalitatea dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 prin raportare la dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006. Referirile recurentei-reclamante cu privire la analizarea excepției de nelegalitate de către instanța de fond prin raportare la dispozițiile Protocolului încheiat între C.N.A.S.

și A.N.A.F. prin care s-au reglementat modalitățile de furnizare a unor date între cele două instituții, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acesteia, respectiv în vederea stabilirii calității de asigurat a persoanelor, sunt nefondate, prin sentința criticată, instanța de fond analizând excepția de nelegalitate, invocată cu privire la art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, prin raportare la dispozițiile legale în baza cărora a fost emis. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.L. împotriva sentinței nr. 46 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.