ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1153/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 383/30.03.2016 emis de Directorul General al A.N.C.P.I. prin care a fost eliberat din funcția de registrator de Carte funciară la Serviciul Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară Dolj, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin încheierea din 11 mai 2016, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din 14 iunie 2016, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competență dintre cele două secții și a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova, secția civilă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 28 iunie 2016, sub nr. x/2016.

Prin Sentința civilă nr. 57 din 30 iunie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iulie 2016, sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 3 august 2016, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 4 august 2016, sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 16 august 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul cererii și emitentul actului administrativ, a apreciat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin Sentința civilă nr. 439 din 14 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și intervenientul în numele altei persoane Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 383/30.03.2016, până la pronunțarea instanței de fond, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 95,1 RON.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 4 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate prin întâmpinare, a respins cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 439 din 14 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj și a obligat petentul la plata către intimata A.N.C.P.I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 112,01 RON cheltuieli de transport.

Pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 439 din 14 octombrie 2016, iar intervenientul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a declarat recurs atât împotriva Sentinței civile nr. 439 din 14 octombrie 2016, cât și a încheierii de ședință din 16 august 2016.

3.1. Prin recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 383/30.03.2016, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susține, în esență, că printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

În opinia sa, argumentele primei instanțe cu privire la condiția cazului bine justificat este greșită, întrucât Ordinul nr. 383/30.03.2016 emis de Directorul General al A.N.C.P.I. este motivat în fapt și în drept, în preambulul acestuia fiind invocate adresa O.C.P.I. Dolj nr. 2019/23.03.2016 și dispozițiile art. 22 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că adresa menționată ar reprezenta doar o corespondență purtată între cele două instituții, întrucât, prin acesta s-a solicitat emiterea ordinului de eliberare din funcția de registrator de carte funciară a reclamantului pentru motivele enumerate în cuprinsul său și potrivit actelor anexate acesteia.

Nici motivarea instanței de fond cu privire la îndeplinirea cerinței pagubei iminente nu este fundamentată, întrucât singura afirmație a reclamantului că i s-ar crea o pagubă prin privarea de drepturile salariale, nu este suficientă pentru a se considera că sunt întrunite cerințele pentru suspendarea executării.

3.2. Prin recursul formulat de intervenientul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea încheierii interlocutorii din 16 august 2016, casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Intervenientul susține, în esență, că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material și procedural care stabilesc competența de soluționare după calitatea reclamantului.

Astfel, litigiul dedus judecății are ca obiect un act administrativ ce privește raportul de muncă al unei reclamantului care are calitatea de personal contractual, situație în care, competența de soluționare a cauzei revenea Tribunalului, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale. În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2323/2015, depusă la dosar de către intervenient, dar ignorată de judecătorul fondului.

De asemenea, este lovită de nulitate și sentința atacată prin care instanța a dispus suspendarea Ordinului nr. 383/2016 emis de directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, întrucât a fost pronunțată de o instanță necompetentă.

În plus, soluția pe care trebuia să o pronunțe instanța de fond era de respingere, ca inadmisibilă, a cererii reclamantului, întrucât actul suspendat privește un raport de muncă.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 23 ianuarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motive care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară este nul, iar recursul declarat de intervenientul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj este neavenit.

La termenul de judecată de astăzi, 6 martie 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția, invocată din oficiu, a nulității recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în temeiul art. 248 alin. (1) aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., conform cărora "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură […] care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În cauză, pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a declarat recurs împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. […]", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recursul a fost depus de pârâtă la serviciul specializat de corespondență (poșta militară) la data de 2.11.2016, conform datei menționate pe borderoul de corespondență cu poșta militară nr. 496/2.11.2016, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 26 octombrie 2016, potrivit datei înscrise pe dovada de înmânare a actului de procedură către această pârâtă și, față de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 1 noiembrie 2016.

În doctrină s-a apreciat că actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, este socotit a fi efectuat în termen, chiar dacă actul va primi viză de înregistrare la instanța judecătorească căreia îi este destinat, ulterior datei de împlinire a termenului în care trebuia îndeplinit.

În condițiile arătate, cererea de recurs a fost depusă la serviciul specializat de corespondență la data de 2.11.2016, în afara termenului de 5 zile de la data comunicării sentinței civile recurate, termen calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că termenul de declarare și de motivare a recursului, de 5 zile de la comunicare, s-a împlinit la data de 1.11.2016, iar recursul a fost declarat la data de 2.11.2016, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta Casa Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

În fața instanței de fond, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a depus o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, admisă în principiu prin încheierea din 19 septembrie 2016, ulterior respinsă prin sentința atacată.

În cauză, a declarat recurs și intervenientul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj.

Având în vedere că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a fost anulat, Înalta Curte, în temeiul art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de intervenientul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, ca neavenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară împotriva Sentinței civile nr. 439 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de intervenientul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj împotriva încheierii de ședință din 16 august 2016 și a Sentinței civile nr. 439 din 14 octombrie 2016, pronunțate de aceiași instanță, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN