ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 636/2017

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 01 iunie 2016 sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, solicitând instanței anularea Ordinului 383/30.03.2016 al Directorului General al A.N.C.P.I., prin care a fost eliberat din funcția de registrator de carte funciară la Serviciul Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, întrucât este netemeinic și nelegal.

La data de 13.10.2016 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că pe lângă anularea Ordinului 383/30.03.2016 a solicitat și repararea pagubei cauzate în cuantum de 15.000 Euro, echivalent în RON la data plății și a daunelor morale în cuantum de 10.000 Euro și obligarea A.N.C.P.I. la plata acestora.

La data de 14 septembrie 2016, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ a depus cerere de intervenție principală, care a fost calificată de instanță ca fiind accesorie, fiind încuviințată în principiu la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2016.

Prin notele de ședință depuse de către intervenientul accesoriu O.C.P.I. în ședința publică din data de 10 noiembrie 2016 s-a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința nr. 486/2016 din 14 noiembrie 2016, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A. și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie, în principal, anularea Ordinului nr. 383/30.03.2016 al Directorului General al A.N.C.P.I., prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de registrator de carte funciară la Serviciul de Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj.

Emiterea ordinului s-a produs în contextul în care prin Decizia Directorului O.C.P.I. Dolj nr. 36/30.03.2016 s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu desfacerea contractului individual de muncă, ca urmare a aprobării rapoartelor comisiei de disciplină nr. 1991/22.03.2016, respectiv 1993/22.03.2016.

Or, în virtutea raporturilor de muncă existente între reclamant și O.C.P.I., ordinul emis de Directorul A.N.C.P.I. nu face decât să confirme efectele juridice pe care le produce aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă.

Astfel cum a învederat și reclamantul, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, conform certificatului de grefă nr. x/2016, există înregistrată o cauză având ca obiect atât anularea Ordinului nr. 383/30.03.2016, cât și a Deciziei nr. 36/30.03.2016 emisă de Directorul O.C.P.I. privind sancționarea disciplinară a reclamantului.

În consecință, ordinul contestat în prezenta cauză face corp comun cu decizia de sancționare disciplinară a reclamantului, așa încât instanța competentă să cenzureze decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este competentă să analizeze și legalitatea ordinului.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul are calitatea de personal contractual, având încheiat contract individual de muncă cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj.

Potrivit art. 1 din Codul muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

Art. 2 - Dispozițiile cuprinse în prezentul cod se aplică: a) cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România…".

Prin urmare, avându-se în vedere calitatea reclamantului de salariat contractual cât și conținutul cererii de chemare în judecată, care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă și care intră în categoria conflictelor individuale de muncă, în legătură cu executarea contractului de muncă, în speță, competența materială de soluționare a litigiului se stabilește în raport de dispozițiile Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă, se adresează instanței competente specializate în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa -decizia nr. 2323/4 iunie 2015- atunci când a fost învestită cu soluționarea unui conflict de competență cu privire la aceeași problemă de drept.

Față de aceste argumente de fapt și de drept, în baza art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 131 din C. proc. civ., Curtea a admis excepția absolută, peremptorie a necompetenței materiale a secției specializate în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza către Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de fond de la domiciliul reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017.

Prin sentința nr. 442/2017 din 10 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, invocată de instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ și intervenientul O.C.P.I. DOLJ, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea 554/2004, instanțele de contencios administrativ sunt competente să judece acțiunile promovate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept al lor ori un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, precum și acțiunile promovate de persoanele vătămate într-un drept al lor ori un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Art. 266 din Legea 53/2003 Codul Muncii, stabilește competența instanțelor de conflicte de muncă și asigurări sociale, statuând că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Codul muncii, în art. 267, determină cu rigoare persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii. Astfel, pot fi părți în conflictele de muncă:

a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice-, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;

c) sindicatele și patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

De asemenea, articolul 231 din Codul muncii definește noțiunea de conflicte de muncă ca fiind acele conflicte dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

În speță, reclamantul nu are calitatea de salariat al pârâtei A.N.C.P.I., ci este angajat cu contract individual de muncă al O.C.P.I. Dolj, iar obiectul cauzei nu vizează decizia de desfacere a contractului de muncă, emisă de angajator, astfel încât să fie vorba despre un litigiu de muncă, în raport de prevederile art. 231, coroborat cu art. 266 și art. 267 din Codul muncii - ci Ordinul A.N.C.P.I., care este un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate centrală, a cărui anulare este de competența secției de contencios administrativ a curții de apel, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act normativ pe care reclamantul și-a întemeiat cererea.

Instanța a apreciat că nu se poate susține că ordinul contestat în prezenta cauză face corp comun cu decizia de sancționare disciplinară a reclamantului, așa încât instanța competentă să cenzureze decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este competentă să analizeze și legalitatea ordinului, având în vedere că este vorba de două acte distincte, emise de instituții distincte, la date diferite și nu există o bază legală care să conducă la o astfel de concluzie.

Instanța a apreciat că excepția necompetenței materiale putea fi invocată în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., și anume la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe. Or, în condițiile în care prima instanță învestită cu soluționarea cauzei - Curtea de Apel Craiova nu a invocat această excepție în termen, excepția fiind invocată de către intervenientul O.C.P.I. la al treilea termen de judecată, a rămas competență să soluționeze cauza.

În concluzie, instanța a reținut că acțiunea declanșată de reclamant nu are natura juridică a unui conflict de muncă, fiind vorba de o acțiune în contencios administrativ de competenta Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Față de cele arătate mai sus, în conformitate și cu prevederile art. 132 din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ și cu intervenientul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ, având ca obiect anularea Ordinului 383/30.03.2016 al Directorului General al A.N.C.P.I., prin care a fost eliberat din funcția de registrator de carte funciară la Serviciul de Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj și obligarea A.N.C.P.I. la plata daunelor materiale și morale.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 01 iunie 2016, "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:

(i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

(ii) conflictele în legătură cu constatarea nulității contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

(iii) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora".

Așa cum reiese din înscrisul aflat la dosarul Curții de Apel Craiova, reclamantul are calitatea de personal contractual, fiind angajat în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în funcția de registrator gr. IV.

Prin raportare la calitatea de angajat a reclamantului și la obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează încetarea raporturilor de serviciu, fapt ce se circumscrie litigiilor individuale de muncă, devin incidente dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia "Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal". Faptul că reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu poate schimba natura litigiului.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intervenientul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ DOLJ și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.