ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1849/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,la data de 08.10.2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. S.R.L., în nume propriu și în calitate de mandatar al B.. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dipună:

- anularea actului administrativ intitulat "Convocare la cererea nr. x/16.05.2019’’ emis de OCPI Dolj în data de 29.05.2019, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a achita o diferență de tarif de 246.721 RON pentru a beneficia de serviciul de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. Craiova, localitatea Cernele, Calea x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Craiova;

- să se constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii de reexaminare a tarifului de 6.665 RON din 05.06.2019, precizată prin cererea nr. x/27.06.2019;

- să se recunoască dreptul B. de a beneficia de prevederile art. 2 alin. (5) și (6) din Ordinul ANCPI 16/2019, respectiv dreptul ca la soluționarea cererii de înscriere nr. x/16.05.2019 să se folosească de tariful achitat pentru cererea de înscriere nr. x/08.03.2019;

- să fie obligat OCPI Dolj să restituie către A. suma de 246.721 RON, încasată în mod necuvenit;

- să fie obligat OCPI Dolj la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

2.1. Prin sentința nr. 270/23.06.2020, Tribunalul Caraș -Severin, secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul OCPI Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Caraș -Severin a reținut că reclamanta B. a acordat A. S.R.L. un mandat pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea stabilirea legalității tarifului de carte funciară și a recuperării sumelor achitate în mod necuvenit.

Din cuprinsul mandatului rezultă că reclamanta A. S.R.L. este doar o persoană împuternicită să efectueze anumite diligențe în numele și pentru o altă persoană.

Reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că sediul reclamantei B. S.R.L. se află în București, tribunalul a apreciat că prezentul litigiu este de competența exclusivă a Tribunalului București.

2.2. Prin sentința nr. 5951/13.11.2020, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș- Severin; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de doi reclamanți: A. S.R.L. și B. S.R.L., cel dintâi formulând cererea atât în nume propriu, cât și ca mandatar al celui de al doilea reclamant și a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 112 din C. proc. civ., în raport de împrejurarea că unul dintre reclamanți are sediul în circumscripția teritorială a Tribunalului Caraș Severin, instanța de contencios administrativ învestită inițial.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului rezultă că Tribunalul Caraș Severin, ca instanță de contencios adminstrativ, a fost învestit cu o cerere de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L. atât în nume propriu cât și în calitate de madatar al B. S.R.L., cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.(...)".

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Însă, prezenta cauză prezintă un element specific, și anume, un cadru procesual activ format din două reclamante, A. S.R.L și B. S.R.L, ale căror sedii sociale se află în circumscripțiile ambelor instanțe implicate în conflictul negativ de competență.

Întrucât Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod distinct ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată de doi sau mai mulți reclamanți, în temeiul art. 5 alin. (3) C. proc. civ. devin incidente prevederile legale referitoare la situații asemănătoare, respectiv art. 112 C. proc. civ. (pluralitatea de pârâți), potrivit cu care, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, astfel încât, în contencios administrativ, cererea formulată de mai mulți reclamanți persoane juridice de drept privat, va putea fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În temeiul acestor texte de lege, Tribunalul Caraș Severin, sesizat la data de 08.10.2019, printr-o cerere formulată de două părți reclamante, persoane juridice de drept privat, dintre care una are sediul social în județul Caraș Severin, a devenit competent teritorial în temeiul legii, independent de circumstanța potrivit cu care A. S.R.L., cea în raport de care era atrasă competența teritorială a Tribunalului Caraș Severin, sesiza instanța de contencios administrativ, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al celui de al doilea reclamant care are sediul în București.

Prin urmare, reținând că Tribunalul Caraș Severin era competent teritorial în temeiul legii a soluționa cauza de față, declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului București apare ca lipsită de fundament.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Caraș- Severin, – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. S.R.L. și B.. S.R.L. și pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în favoarea Tribunalului Caraș Severin – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.