ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5078/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, prin declinare de competență prin sentința nr. 368/2020 din 29 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a solicitat: anularea punctajului oferit lucrării sale scrise, elaborată în cadrul concursului pentru ocuparea postului de Șef Birou Resurse Umane, Secretariat și Petiții, în cadrul OCPI Dolj, organizat de pârâtă în perioada 05.09-11.09.2019, constatând ca aceasta a fost subevaluată; obligarea pârâtei să reanalizeze și să puncteze în mod corect lucrarea sa scrisă; obligarea pârâtei să reia procedura de concurs, dându-i posibilitatea să susțină proba interviului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 179/2020 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova. Criticile circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., constau în faptul că, în opinia recurentului-reclamant, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu răspunde vreunuia din cele trei capete de cerere pe care le-a formulat prin acțiunea introductivă, nu analizează fondul acestor cereri, dacă acestea sunt sau nu sunt întemeiate, ci a făcut o analiză superficială și injustă a modului de desfășurare a concursului la care a participat, a activității comisiei de concurs și a celei de soluționare a contestațiilor, aspecte pe care le-a învederat doar pentru a arăta lipsa de transparență ce a caracterizat concursul și modul deficitar în care a fost analizată și notată lucrarea sa. De asemenea, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând în acest sens că instanța a preluat susțineri ale pârâtei, fără să efectueze o verificare a acestora prin raportare la probatoriul administrat. Astfel, reținerea instanței regăsită la fila x, alin. (2) din sentință ("La data de 05.09.2019 a avut loc proba scrisă din cadrul concursului menționat, iar punctajul acordat subiectelor stabilite a fost citit de către comisia de concurs cu ocazia susținerii concursului și a fost afișat pe ușa sălii de concurs, împreună cu subiectele, potrivit art. 21 alin. (9) din Regulamentul de organizare a concursului"), a fost preluată din întâmpinarea formulată de pârâtă și nu este susținută de probe. Aceasta, întrucât, în procesul-verbal nr. x/05.09.2019 întocmit după predarea lucrărilor, se arată că: "La proba scrisă, pentru postul Șef Birou, Resurse Umane, Secretariat și Petiții în cadrul OCPI Dolj, s-a făcut prezența în sala de concurs, pe baza cărții de identitate și s-a constatat prezența" celor 7 candidați, printre care și recurentul-reclamant; "s-a procedat la extragerea plicurilor cu subiecte", recurentul fiind cel care a extras biletul nr. 1 și a însoțit pe unul dintre membri comisiei, pentru multiplicarea subiectelor; "punctajul pentru subiectul extras a fost următorul: Subiectul nr. 1 = 40 p; Subiectul nr. II = 20 p; Subiectul nr. III = 40 p; Punctaj total: 40 p + 20 p + 40 p = 100 p"; "punctajele subiectelor extrase au fost afișate pe ușa sălii unde s-a desfășurat concursul" și "la predarea lucrării, candidații au completat personal un borderou de predare a lucrării, care cuprinde numele și prenumele candidatului, nr. pagini lucrare, precum și semnătura acestora". Mai arată că, potrivit art. 21 alin. (9) din Regulamentul - cadru din 23.03.2011, aprobat prin H.G. nr. 286/23.03.2011, "Comisia de concurs stabilește punctajul maxim pentru fiecare subiect, care se comunică odată cu subiectele și se afișează la locul desfășurării concursului". Așadar, din procesul-verbal nr. x/05.09.2019, nu rezultă nici faptul că punctajul a fost citit odată cu subiectele și nici momentul la care acest punctaj a fost afișat la locul desfășurării concursului, astfel încât candidații să fi putut lua cunoștință de conținutul său la momentul comunicării subiectelor sau imediat după predarea lucrării, la ieșirea din sala de concurs. În continuarea criticilor aduse sentinței de fond, recurentul-reclamant arată că, deși, prin contestația formulată împotriva modului de notare a lucrării sale, a solicitat reanalizarea lucrării și punctarea corectă a răspunsurilor pe care le-a dat fiecărui subiect de concurs, precum și să i se comunice un răspuns motivat la contestație, prin adresa nr. x/12.09.2019, pârâta i-a comunicat sec, doar faptul că, reexaminând lucrarea sa, Comisia de soluționare a contestațiilor a acordat acesteia punctajul de 57.00 puncte. Contrar celor reținute prin hotărâre în sensul că, "odată cu soluționarea contestației, Comisia de soluționare a contestațiilor nu a constatat existența unor deficiențe în desfășurarea concursului", recurentul-reclamant arată că, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/10.09.2019 de soluționare a contestațiilor depuse în urma probei scrise desfășurate în data de 05.09.2019, nu rezultă că lucrarea sa a fost analizată raportat la baremul de corectare, singurele referiri la contestația sa fiind cele cuprinse la fila x paragraful 2, pct. 3, prin care se arată: "Comisia de soluționare a contestațiilor analizând contestația depusă împotriva probei scrise desfășurate în data de 05.09.2019, de domnul A., a reexaminat lucrarea și a acordat punctajul de 57,00 puncte". Or, potrivit art. 33 și art. 34 din Regulament, contestația sa ar fi trebuit să primească o soluție de admitere sau de respingere, comisia constatând că punctajele au fost/nu au fost acordate potrivit baremului și răspunsurilor din lucrarea scrisă, aspecte ce nu rezultă din procesul-verbal de soluționare a contestațiilor nr. x/10.09.2019. Contrar celor reținute de instanța de fond, susține că din probele administrate nu reie că vreuna din cele două comisii (de concurs și de soluționare a contestațiilor) a corectat și punctat fiecare subiect și subpunct al lucrării sale pe baza baremului de corectare. Deși a solicitat comisiei de corectare să îi comunice tocmai aceste criterii pe care le-a avut în vedere la notarea lucrării sale, nicidecum altele, prin adresa nr. x/16.09.2019, pârâta i-a comunicat baremul cu punctajul stabilit pentru subiectele tratate, mult însă după afișarea rezultatului concursului și după soluționarea contestației sale. Nici din acest barem nu rezultă dacă au fost punctate răspunsurile parțiale, iar la Subiectul nr. 1, care a fost punctajul pentru răspunsurile date fiecărei întrebări în parte, arătându-se doar că punctajul total pentru răspunsurile date la întrebările Subiectului nr. 1 este de 40 de puncte. Nimic din conținutul baremului nu arată dacă fiecare din răspunsurile corecte la cele 10 întrebări tip grilă ale Subiectului nr. 1 a fost punctat cu 4 puncte sau în mod diferit, ori dacă au fost punctate sau depunctate și în ce mod, răspunsurile parțiale. La momentul formulării acțiunii cu soluționarea căreia a învestit instanța, nu a fost în posesia unui exemplar al lucrării, arătând în acest sens că, prin adresa nr. x/03.10.2019, pârâta i-a comunicat că nu poate să îi pună la dispoziție o copie a acesteia deoarece lucrarea sa nu face parte din documentele elaborate de comisia de concurs, respectiv de comisia de soluționare a contestațiilor. Cum însă toate documentele concursului au fost depuse la dosarul cauzei, instanța de fond ar fi putut observa, la o analiză sumară a acestora, că lucrarea sa scrisă a fost subevaluată și, astfel, să anuleze punctajul oferit lucrării scrise și să oblige pârâta să reanalizeze și să puncteze în mod corect lucrarea. Prin urmare, consideră că se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare la dosarul instanței de recurs, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului pârâtului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

Aspecte procedurale Excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept Recursul declarat de reclamant cuprinde critici de nelegalitate încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Prealabil, se reține că excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, a fost respinsă în ședința publică din data de 2 noiembrie 2022, Înalta Curte apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Și totuși, verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent în motivarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul acțiunii, instanța de fond nu a nesocotit dispozițiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel. Contrar susținerii recurentului, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea limitelor învestirii sale, motiv pentru care motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat ca temei în recursul formulat, va fi respins ca fondat. În egală măsură, verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., de asemenea, invocat de recurent în motivarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. Raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite prin cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, analizând atât susținerile părților apreciate ca relevante pentru raționamentul prezentat, cât și dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei. Contrar afirmației recurentului-reclamant, din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor sale, evocate și în recurs, înlăturându-le motivat. În aceste condiții, împrejurarea că prima instanță nu a răspuns fiecărei critici formulate de reclamant în susținerea nelegalității actului contestat ci a structurat aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinței. De altfel, nemulțumirea recurentului, valorificată în cadrul acestui motiv de casare, rezultă din faptul că prima instanță nu a acordat valoare argumentelor sale, iar nu că nu le-ar fi răspuns, susțineri ce nu sunt de natură a atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În fine, analizând criticile recurentului-reclamant din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. Prin acțiunea introductivă, recurentul-reclamant a contestat nota obținută la proba scrisă a concursului organizat de intimata-pârâtă pentru ocuparea unor posturi printre care s-a numărat și acela de șef birou Resurse Umane, Secretariat și Petiții în cadrul OCPI Dolj, solicitând anularea punctajului obținut la această probă, apreciind că lucrarea sa a fost subevaluată; obligarea pârâtei să reanalizeze și să puncteze în mod corect lucrarea sa; obligarea pârâtei să reia procedura de concurs, dându-i posibilitatea să susțină proba interviului. Concursul pentru ocuparea funcției pentru care a optat recurentul-reclamant s-a desfășurat în perioada 05.09 - 11.09.2019 și a fost organizat în conformitate cu prevederile Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, din 23.03.2011, aprobat prin H.G. nr. 286/2011 cu modificările și completările ulterioare. Din actele dosarului a rezultat că pârâta a respectat dispozițiile legale menționate în ceea ce privește procedura de organizare a concursului, iar instanța de contencios nu se poate substitui persoanelor competente să procedeze la corectarea lucrării scrise și să acorde punctajul, controlul instanței având ca obiect numai realizarea procedurii de evaluare cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, invocând prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, tinde preponderent la a obține reanalizarea lucrării sale scrise în cadrul dosarului de față, ceea ce însă nu se poate recunoaște în atribuțiile instanței de judecată, cel mult aceasta, urmare a dispoziției de anulare a concursului pentru motive procedurale, putând să dispună autorității administrative reanalizarea probei. În contextul dedus judecății, observă Înalta Curte că nu se susține de către recurent că a fost încălcată vreo prevedere regulamentară de concurs, respectiv nu se contestă legalitatea desfășurării concursului, nemulțumirea acestuia vizând practic modul de soluționare a contestației la barem formulate. În concret, prin demersul judiciar inițiat, recurentul-reclamant urmărește ca instanța de contencios administrativ să tranșeze litigiul în favoarea sa, anume să constate că răspunsurile corecte la cele trei subiecte de concurs sunt cele date de acesta. Or, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs și la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor, iar nu aspectele privind conținutul subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate candidaților și soluțiile date contestațiilor la barem sau la punctaj. Dacă s-ar accepta raționamentul recurentului-reclamant, respectiv să i se permită instanței de judecată posibilitatea reexaminării contestației la baremul de notare sau la punctaj, s-ar crea posibilitatea formulării unei noi căi de atac, contestație la contestație, ceea ce contravine normelor legale. Conform art. 21 alin. (9) din H.G. nr. 286/2011, Comisia de concurs stabilește punctajul maxim pentru fiecare subiect, care se comunică odată cu subiectele și se afișează la locul desfășurării concursului, iar potrivit art. 21 alin. (3) din același act normativ, subiectele pentru proba scrisă se stabilesc pe baza bibliografiei și, după caz, pe baza tematicii de concurs, astfel încât să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a candidaților, în concordanță cu nivelul și specificul postului pentru care se organizează concursul. Rezultă de aici că, o analiză a baremului de corectare întocmit de comisie nu se poate realiza decât dacă acesta prevede aspecte care depășesc tematica anunțată, ceea ce în cauză nu se susține, motivele în discuție fiind în strânsă legătură cu modul în care comisia a apreciat lucrarea recurentului. Punctarea efectivă, ca o consecință a aprecierii răspunsurilor de către candidat în lucrarea scrisă excedează competenței instanței de judecată. Prin cererea de anulare a punctajului obținut la proba scrisă s-au invocat, cu titlu de cauze de nulitate, chestiuni referitoare la modul de consemnare a punctajului acordat de fiecare membru al comisiei, la detalierea baremului de corectare dincolo de cel pus la dispoziție candidaților, la aprecierea care trebuia realizată de comisie cu privire la capacitatea de analiză și sinteză. În ceea ce privește primul aspect menționat, ce se poate încadra în categoria motivelor procedurale ce pot fi verificate de instanță, în mod corect a reținut judecătorul fondului că, potrivit art. 26 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 286/2011, punctajele se acordă de către fiecare membru al comisiei de concurs în parte, pentru fiecare lucrare scrisă și se notează în borderoul de notare. Așadar, nu există obligația notării punctajului pe lucrarea candidatului, ci doar în borderoul de notare, tocmai pentru a se putea realiza o reexaminare a lucrării de către comisia de contestații, în cazul unei eventuale contestații. Mai mult decât atât, comisia de concurs corectează și punctează fiecare subiect și subpunct strict pe baza baremului de corectare, nicidecum în baza unor criterii, astfel cum a susținut reclamantul. În ceea ce privește detalierea baremului și aprecierea îndeplinirii cerințelor cu privire la capacitatea de analiză și sinteză, Înalta Curte constată că se solicită practic instanței să se substituie comisiei de concurs, ceea ce nu este permis de lege. Pe de altă parte, jurisprudența constantă a instanței supreme este în sensul că nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectului a înțeles să puncteze, pe barem, elementele considerate necesare de a fi tratate prin subiectul de concurs, și nici a modului în care comisia de soluționare a contestațiilor a recorectat lucrarea, în baza aceluiași barem, urmare contestației, dacă aceste elemente sunt dintre cele care se încadrează în tematica și bibliografia stabilită prin concurs. În respectarea acestei jurisprudențe, controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluții avute în vedere de aceste comisii de concurs excede competențelor instanțelor judecătorești. În ceea ce privește celelalte rețineri din cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte reține că recurentul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul temeiniciei, respectiv a evaluării eronate a probatoriului administrat în cauză, aspecte ce nu se subsumează motivului de nelegalitate invocat în cauză. Prin urmare, raționamentul expus de prima instanță urmează a fi validat de innstanța de control judiciar, întrucât în cauză nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, iar o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. În plus, așa cum Înalta Curte a arătat în mod constant, este de principiu faptul ă instanța de judecată nu se poate substitui unei comisii de examen sau concurs în dreptul său de apreciere consacrat prin lege sau regulament, neputând proceda la acordarea unui alt punctaj decât cel stabilit de comisia de concurs (în speță, autotitatea pârâtă). 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant. PENTRU ACESTE MOTIVE,