ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 473/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. x/2018, la data de 25 mai 2018, reclamantul A., a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Craiova Activitatea de Inspecție Economico-Financiară Compartimentul Dolj, în temeiul art. 1, din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ și Fiscal, solicitând anularea măsurilor nr. 1, nr. 2 și nr. 5, stabilite de inspecția economico-financiară prin Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018, precum și anularea Deciziei nr. 33/P din 23 aprilie 2018 prin care s-a soluționat plângerea împotriva acesteia.

2.1. Prin Sentința nr. 1991 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Craiova Activitatea de Inspecție Economico-Financiară Compartimentul Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că obiectul acțiunii îl constituie solicitarea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Craiova Activitatea de Inspecție Economico-Financiară Compartimentul Dolj, referitoare la anularea măsurilor nr. 1, nr. 2 și nr. 5, stabilite de inspecția economico-financiară prin Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018, precum și anularea Deciziei nr. 33/P din 23 aprilie 2018 prin care s-a soluționat plângerea împotriva acesteia, emise de către Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Așadar cererea reclamantei vizează anularea unui act administrativ emis de un organ central.

Potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. "curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale", iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de contencios administrativ ale curților de apel competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

2.2. La data de 9 octombrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2018. În ședința publică, Curtea de Apel Craiova a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, iar prin Sentința nr. 518 din 19 noiembrie 2018 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară - Compartimentul Dolj și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată a dispus suspendarea soluționării cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Craiova a reținut că legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale) și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

În ceea ce privește suma de 103.630,63 RON, reprezentând contravaloarea manoperei încasata nejustificat, la care se adaugă accesorii aferente, corespunzător măsurii nr. 1 precum și îndeplinirea unor obligații administrative corespunzător măsurilor dispuse la nr. 2 și 5 stabilite de inspecția economico-financiara prin Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu se încadrează sumelor expres prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, ci se referă la contravaloarea manoperei încasată nejustificat, la care se adaugă accesorii aferente, precum și îndeplinirea unor obligații administrative. Astfel, în cauză, în stabilirea instanței competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Curtea de Apel Craiova a reținut că Dispoziția Obligatorie CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018 constituie titlu de creanță și neaducerea la îndeplinire a obligației prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, se sancționează contravențional, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din același act normativ.

În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că actul cu caracter executoriu, care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității, este dispoziția obligatorie, în timp ce Decizia nr. 15/P din 22 februarie 2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

Prin urmare, în raport cu actul administrativ vătămător, Dispoziția Obligatorie CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018, și cu emitentul acestui act, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, autoritate de rang local, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului.

3.1. Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Dispoziției Obligatorii nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și a Deciziei nr. 33/P din 23 aprilie 2018 emise de Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice în soluționarea plângerii formulate împotriva dispoziției obligatorii.

Reclamanta contestă, în principal, Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, solicitând anularea măsurilor nr. 1, 2 și 5.

Măsura nr. 1 dispune restituirea de către reclamantă a sumei de 103.630,63 RON reprezentând contravaloarea manoperei încasată nejustificat, la care se adaugă accesorii aferente în sumă de 4.533 RON.

Măsura nr. 2 se referă la efectuarea de verificări din partea conducerii A. cu privire la prestațiile pentru Municipiul Craiova și în scopul punerii în acord a datelor și informațiilor din documentele justificative.

Măsura nr. 5 dispune să se acționeze din partea conducerii A. pentru stabilirea răspunderii prevăzută de art. VII din O.U.G. nr. 55/2010.

3.2. Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit căruia:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale) și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

3.3. Regulile privind competența sunt de strictă interpretare și, în raport cu obiectul acțiunii, Înalta Curte apreciază că sumele stabilite prin Măsura nr. 1 din dispoziția obligatorie contestată de reclamantă nu se încadrează în cele expres prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, ci se referă la venituri încasate în mod nelegal și la daune interese corespunzătoare.

În plus, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare și art. 33 alin. (1) și (3) din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2002 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziția obligatorie fiind privită ca un act administrativ și nu ca un act de impunere fiscală, care să fie contestat în condițiile Codului de procedură fiscală.

3.4. Astfel, în cauză, în stabilirea instanței competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Pornind de la această premisă, este necesară identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act supus executării și care poate constitui obiect al acțiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte reține că Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018 reprezintă titlu de creanță și că neaducerea la îndeplinire a obligației prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, se sancționează contravențional, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din același act normativ.

Deci, actul cu caracter executoriu, care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității, este dispoziția obligatorie, în timp ce Decizia nr. 33/P din 23 aprilie 2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

Prin urmare, în raport cu actul administrativ vătămător, Dispoziția Obligatorie nr. CRR-AIF 88 din 10 ianuarie 2018, și cu emitentul acestui act, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, autoritate de rang local, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor și ANAF - DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară - Compartimentul Dolj, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL