ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1876/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată nr. 9/MP din 6 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia având de soluționat cererea de liberarea condiționată formulată de inculpatul P.V., instanța a dispus, în baza art. 160/8a alin. (2) C. proc. pen. admiterea cererii, punerea inculpatului în libertate provizorie dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză cu obligarea respectării dispozițiilor art. 160 2 alin. (3) lit. a)-e) C. proc. pen. și a art. 160 2 alin. (3) 1 C. proc. pen., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 160 10 C. proc. pen. referitoare la revocarea măsurii.

Împotriva acestei încheieri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba Iulia, a formulat recurs, în esență motivând că inculpatul, în calitatea pe care a avut-o, cea de magistrat, avea obligația aplicării și respectării legii și nu folosirea acestei calități pentru a obține foloase în mod repetat și pe o perioadă lungă de timp, iar menținerea măsurii arestării impunându-se pentru acesta orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei, existând riscul de a influența părțile sau martorii (față de relațiile de prietenie în care se aflau majoritatea persoanelor audiate), dezvoltând motivele scrise. Recursul declarat de Parchet este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Prin încheierea din 6 mai 2010, nr. 30/P/2010 inculpatul P.V.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (efectuare de tranzacții incompatibile cu funcția avută), art. 6 1 alin. (1) din aceeași lege (cumpărare de influență), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) (5 acte materiale) și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (abuz în serviciu). Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen., liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În raport de complexitatea cauzei, atât sub aspectul faptelor deduse judecății cât și al persoanei presupus a fi săvârșit aceste fapte, calitatea specială a intimatului inculpat dar și atitudinea procesuală a acestuia, este corectă solicitarea parchetului potrivit căreia este justificată rezonabil necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți ținând cont și de faptul că cercetarea judecătorească nu a fost începută iar pe de altă parte că majoritatea persoanelor audiate sunt în relații de prietenie cu acesta.

Împrejurările la care apărarea a făcut referire (urmărirea penală a fost finalizată; a fost suspendat din funcția de judecător și acuzațiile se întemeiată în mare parte pe interceptări telefonice...) nu sunt de natură a confirma legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe. În condițiile complexității cauzei, sub aspectul naturii faptelor deduse judecății, chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată, acesta nu exclude, de plano, ipoteza zădărnicirii aflării adevărului pe parcursul cercetării judecătorești. Nu este de neglijat și starea de pericol pentru ordinea publică care subzistă și rezidă din puternica rezonanță a unor fapte grave la nivelul întregii ordini sociale în contextul în care acuzațiile de corupție sunt tot mai frecvente.

Față de cele reținute, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba Iulia, va casa încheierea atacată și pe cale de consecință va respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.V. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii nr. 9/MP din 6 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat P.V.. Casează încheierea sus-menționată și, rejudecând: Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.V.. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2010.