ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1869/2010

Asupra recursului de față. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentința penală nr. 23 din 9 martie 2010, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen.; a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C.A. împotriva Rezoluției nr. 944/P/2009 din 21 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin Rezoluția nr. 59/II.2/2010 din 18 ianuarie 2010 a procurorului general al aceluiași parchet.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate în examinarea plângerii petentului, referitor la faptul că magistratul judecător P.F., de la Judecătoria Avrig, în Dosarul nr. 513/787/2009 ar fi procedat abuziv atunci când a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, deși cauza dosarului era suspendată urmare admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, ar fi analizat superficial și astfel i-a încălcat dreptul la apărare garantat de Constituția României; s-a constatat că în sarcina magistratului fapta nu există, rezoluția procurorului fiind dispusă în temeiul art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

În ce privește aspectul din plângere, că intimatul nu i-a respectat inculpatului la acea dată dreptul la apărare, acesta nu este fondat, din examinarea încheierii rezultând că soluționarea menținerii măsurii arestării preventive s-a făcut strict în concordanță cu dispozițiile procedural penale, el a fost asistat de doi avocați, C.F. pentru cererea de liberare provizorie sub control judiciar și A.M., pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, el susținând că magistratul judecător ar fi comis abuz și fals. Recursul nu este fondat.

Primordial, este de amintit că potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., examinând plângerea, se verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că în Dosarul nr. 513/787/2009, P.C.A. și coinculpații G.N.C. și G.C.A.N., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a câte 8 (opt) infracțiuni de furt calificat, prevăzut de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din C. pen. și pentru câte o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals, prevăzut de art. 85 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 195/2002, toți fiind depistați în trafic pe DN 64, Drăgășani - Râmnicu-Vâlcea, în autoturism găsindu-se unelte și scule apte să fie folosite la pătrundere prin efracție.

Prin Încheierea din 1 iulie 2009, printre altele s-a respins ca nefondată cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul G.C.A.N. și s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului P.C.A., recursul său fiind respins prin Decizia penală nr. 162 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu. În ce privește susținerile din plângerea petentului, că magistratul judecător ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen., aceasta nu există, judecătorul a aplicat dispozițiile legale, nu există date sau probe că ar fi vătămat pe petent, în mod legal procurorul a constatat că nici obiectiv nici subiectiv nu s-a comis infracțiunea. Pentru considerentele expuse, rezoluția procurorului fiind temeinică și legală, de asemenea sentința recurată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.C.A., împotriva Sentinței penale nr. 23 din 9 martie 2010 a Curții de Apel alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2010.