ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1869/2010

Asupra recursului de

față.

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentința

penală nr. 23 din 9 martie 2010, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen.; a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul P.C.A. împotriva Rezoluției nr. 944/P/2009 din 21

decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută

prin Rezoluția nr. 59/II.2/2010 din 18 ianuarie 2010 a procurorului general al

aceluiași parchet.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate în

examinarea plângerii petentului, referitor la faptul că magistratul judecător

P.F., de la Judecătoria Avrig, în Dosarul nr. 513/787/2009 ar fi procedat

abuziv atunci când a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, deși

cauza dosarului era suspendată urmare admiterii cererii de sesizare a Curții

Constituționale, ar fi analizat superficial și astfel i-a încălcat dreptul la

apărare garantat de Constituția României; s-a constatat că în sarcina

magistratului fapta nu există, rezoluția procurorului fiind dispusă în temeiul

art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu

există).

În ce privește

aspectul din plângere, că intimatul nu i-a respectat inculpatului la acea dată

dreptul la apărare, acesta nu este fondat, din examinarea încheierii rezultând

că soluționarea menținerii măsurii arestării preventive s-a făcut strict în

concordanță cu dispozițiile procedural penale, el a fost asistat de doi

avocați, C.F. pentru cererea de liberare provizorie sub control judiciar și

A.M., pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive.

Împotriva sentinței,

petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, el susținând că magistratul judecător

ar fi comis abuz și fals.

Recursul nu este

fondat.

Primordial, este de

amintit că potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

examinând plângerea, se verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a

materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se reține că în Dosarul nr. 513/787/2009, P.C.A. și

coinculpații G.N.C. și G.C.A.N., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea

a câte 8 (opt) infracțiuni de furt calificat, prevăzut de art. 208, raportat la

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din C. pen. și pentru câte o infracțiune

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr

fals, prevăzut de art. 85 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 195/2002, toți fiind

depistați în trafic pe DN 64, Drăgășani - Râmnicu-Vâlcea, în autoturism

găsindu-se unelte și scule apte să fie folosite la pătrundere prin efracție.

Prin Încheierea din 1

iulie 2009, printre altele s-a respins ca nefondată cererea de sesizare a

Curții Constituționale formulată de inculpatul G.C.A.N. și s-a dispus

menținerea arestării preventive a inculpatului P.C.A., recursul său fiind

respins prin Decizia penală nr. 162 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu.

În ce privește

susținerile din plângerea petentului, că magistratul judecător ar fi comis

infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen., aceasta nu există, judecătorul a

aplicat dispozițiile legale, nu există date sau probe că ar fi vătămat pe

petent, în mod legal procurorul a constatat că nici obiectiv nici subiectiv nu

s-a comis infracțiunea.

Pentru considerentele

expuse, rezoluția procurorului fiind temeinică și legală, de asemenea sentința

recurată, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art.

189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul P.C.A., împotriva Sentinței penale nr.

23 din 9 martie 2010 a Curții de Apel alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2010.